3,541 matches
-
nu se mai termine, o vacanță de vară de trei luni dura de fapt trei ani...Să ridice mâna cine nu are impresia că, pe masura ce înaintăm în vârstă, timpul se contractă, zilele devin mai scurte, anii devin mai scurți, se rostogolesc unul după altul dintr-o sarabanda nebună. Incomparabilul Lucian Blaga mărturisea : eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc...Așa ar fi trebuit să rămână!!!Misterele își au locul lor bine
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1454866877.html [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui. Ne distram privind cum mai cădeau schiorii începători, sau pe cei ce coborau pe cărarea din stânga noastră, rostogolindu-se prin zăpadă. Când am ajuns sus, pe platou, în fața hotelului Clăbucet, am rămas înmărmuriți de ce vedeam. În fața noastră se desfășura întreaga splendoare a Predealului, atât cât se putea vedea din cauza părții împădurite a muntelui. Era impresionant de frumos: muntele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
cu al meu colesterol,Mereu obraznic, ridicat,Dar asta, de anul trecut,Că pân-atunci, dintr-un nimic,De groază și de necrezut,Ce crize-aveam ... nu vă mai zic;De câte ori lumea-mi eraMai dragă, nene, dintr-o dat'Pământul se rostogolea,Picând, cât sunt de lung eu, lat! Imaginea îmi dispărea,Vorbeam aiurea și confuz,Și-odat' cu conștiința mea,Pierdeam și-al rațiunii uz,Dădeam din mâini, spărgeam pereți,Cu capul, bineînțeles,Băgând și soacra-n ...
VALERIU CERCEL by http://confluente.ro/articole/valeriu_cercel/canal [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Nuanțe > ÎNTUNERICUL LUMINII Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerul Și lacrimi au curs mai ruginițe că fierul Icoane de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 by http://confluente.ro/Intunericul_luminii_angheluta_lupu_1340371359.html [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
și o lăsăm netrăită? de ce o neglijăm, pentru a ne face planuri... de viitor? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug...! Vreau să fac popas, să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o trăiesc, iar atunci când vine alta la rând... să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
de umbra timpului... Vreau să nu mai fug...! Vreau să fac popas, să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o trăiesc, iar atunci când vine alta la rând... să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții, acum! Să aspir adânc intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărmul tăcut. Mă așez pe
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
târzii și dimineți întunecate, Până ce soarele, începe să rasară. Ce știi tu, despre mine, mă-ntreb, Văzându-te că pleci... De-ai putea să te gândești, Că eu te-aștept, Stârnit de nebunia din necunoscut, Ce nu-mi da pace, Rostogolindu-mi visele cu tine, Zdrobindu-se apoi, de zidul realității, Zicându-mi că-s un prost, îndrăgostit, De-o umbră, ce se plimbă, Prin simțurile mele, fără să vreau și fără ca să știu, de ce . Austria septembrie 2015 Sursă foto : Pinterest
FĂRĂ SĂ VREAU de COSTI POP în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/costi_pop_1442266192.html [Corola-blog/BlogPost/365624_a_366953]
-
tot, în iarba vecinilor de sub izlaz. Vai! Ce-au pățit buștenii? Cine i-a împins la vale? Se duse la moșul ce avea casa mai jos de toloacă, căruia-i zicea Dmetreiuc. Îl întrebă dacă n-a văzut cine a rostogolit buștenii le vale. Cum cine? răspunse Dmetreiuc. Băieții matale au făcut asta! I-am văzut eu, cu ochii mei! Vai ce s-a mâniat tata! A venit acasă și ne-a luat la întrebări. Bătaie cât cuprindea, să spunem de ce
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401707064.html [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
golanul de Dumitru a lui Loba! Urcând spre casa lui prin toloaca noastră, văzând buștenii albi așa de frumos sprijiniți ușor dedesupt să nu fugă, i-a venit în minte să-i împingă, să se distreze văzându-i cum se rostogolesc la vale. Ce putea fi mai distractiv pentru golanul de Dumitru! Asta a văzut și moșul Dmetreiuc din vale, a crezut că suntem noi, și a pârât că ne-a văzut cum rostogoleam buștenii! Mare ceartă a fost cu bătrânul
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401707064.html [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
să se distreze văzându-i cum se rostogolesc la vale. Ce putea fi mai distractiv pentru golanul de Dumitru! Asta a văzut și moșul Dmetreiuc din vale, a crezut că suntem noi, și a pârât că ne-a văzut cum rostogoleam buștenii! Mare ceartă a fost cu bătrânul Loba pentru golănia asta. A doua zi, tata, împreună cu cei doi oameni care au venit să taie scândură, au luat niște țapine și, cu multă trudă, au reușit să aducă din nou buștenii
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401707064.html [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
aleea plină de omăt. Dacă lua partea bună a lucrurilor, peisajul era mirific.. pentru ea care detesta anotimpul rece, catastrofal. Au deschis generatorul, s-au grăbit să ajungă la căldura plăcuta din casă. Pe neașteptate, o răsturnă în zăpadă. O rostogoli până arăta ca un ghemotoc din vată de zahăr. Shan, luată prin surprindere, n-a reacționat pe moment, dar ambiționată îl prinse de umeri și-l răsturnă cu fața-n jos. Îl frecă pe obraz cu zăpadă ... el râdea copios
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Surprize_camelia_constantin_1340654830.html [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > O CAFEA CU SUFLETUL LA GURĂ Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului nu îți aud mâinile rostogolindu-se la suprafața apei unde se boteza pământul de murdăria umblaților sunt un declaraționist în care se tăvălește un munte încălțat de toate înălțimile ultimului cuvânt în viață dacă aș vinde certitudini la bucată m-aș îmbogăți de oameni iar
O CAFEA CU SUFLETUL LA GURĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/O_cafea_cu_sufletul_la_gura_daniel_daian_1352884905.html [Corola-blog/BlogPost/345208_a_346537]
-
Bucureștii Noi, în care facem apel să se adune simpatizanți ai paginii Cartier Bucureștii Noi - 1500 de LIKE-uri după patru luni de zile de la lansarea paginii - și fiecare să aducă noi membri dintre prietenii lui de rețea. Bulgărele se rostogolește și tot crește. Pasul 4 - Avem site; primele povești apărute pe pagina FB sunt urcate pe site; apar specialiștii: urbanistul grupului postează articole de specialitate legate de sectorul 1, București și cartier. Proiectele lui mai vechi, ținute la sertar, ies
Noii bucureșteni. Cum s-a schimbat lumea unui corporatist după ce i s-a suspendat permisul de conducere by https://republica.ro/noii-bucuresteni-cum-s-a-schimbat-lumea-unui-corporatist-dupa-ce-i-s-a-suspendat-permisul-de-conducere [Corola-blog/BlogPost/338391_a_339720]
-
nou la meditație:” când am ajuns la capătul poemului/mi-am reîndreptat tălpile/spre începutul lui”. PANCU ZINA - DORINA -ne îndeamnă la meditație prin versuri ce par întrebări: Unde va fi primăvara mea?”, ” Ce culoare au sentimentele?”până când cuvintele se rostogolesc ca un ” Țipăt” marcând această ” Ridicolă, linia vieții”. ELENA MOISEI -ne încântă cu versuri pline de iubire:”Dragoste de ștrengătiță”, ne descoperă armonía sufletelor și frumusețea lor dar și provocările universului în care trăim ”Spectacol pe cer” descoperi esența misterioasă
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1429111152.html [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică pe coate și genunchi, și se târâ spre bazinul fatidic dinlăuntrul căruia continua să răzbată până la ea zgomotul unei învolburări ciudate
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburată cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o fată. numai bărbații parcă-s bolovani rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_tudor_1412937982.html [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
mărturisindu-și astfel încrederea în statornicia versului precum altă dată Nichita Stănescu: " între ape numai ea era pământ". Și în versurile lui Olimpiu Vladimirov ne întâlnim cu o afirmație crez artistic, poetul asemănându-se cu un munte din care se rostogolesc vise, idei ce vor deveni nisipul în care, cine va ști s-o facă, va găsi un adevărat aur (Asemănare). Deși puternic metaforizat, limbajul lui Olimpiu Vladimirov lasă să se străvadă efortul poetului de a nu trudi în zadar. Și
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
al Valahei de la Muntele de Miazănoapte până la Dunăre și Marea cea Mare! Cu toții urmează exemplul stăpânului și închină cupele cu vin în cinstea tuturor valahilor. Pătru Valdescu bea vinul din pocal până la fund. Deodată acesta îi scapă din mână, se rostogolește pe podea și principele duce instinctiv mâna la inimă și cade moale pe jilț. - Măria Ta! - strigă mesenii disperați. Principele deja trecuse hotarul dintre cele două lumi, acolo unde iubita sa soție îl îmbrățișă cu căldură, apoi ușori ca doi
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ridica în ecouri spre marile înălțimi. Călărețul descălecă, legă armăsarul de un brădui și se lipi cu spatele de stânca umedă. Păși încet lăsând șuvoiul de apă să treacă pe deasupra sa. Curentul rece și tumultul masei de apă ce se rostogolea în gol îl fascină. Ajuns pe malul celălalt al cascadei mai aruncă în urmă o privire plină de admirație pentru spectacolul oferit de mama natură, apoi se cațără pe stâncă și privirile îi descoperiră o peșteră, ca un altar, în fața
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
aleatoriu, versurile se sting în propria lor cenusă: “la marginea/unei alte așteptări/hrănește pescărușii/cu tăcere/apele nu-i mai ajung/să-și spele îndoielile/în suflet și-a tatuat/o singurătate/a lăsat doar un loc/cât/să rostogolească o mare”. Iuliana Linte preferă soluția laxă a textelor comune de muzică ușoară:”Prea aproape ești de mine./ Prea departe se cuvine/Să ne-ntoarcem vrei, în rai,/Luna, stelele să-mi dai” . Totuși, în haiku, autoarea e ceva mai
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
era singurul răspunzător, dar avea să fie primit în alt grup dacă ducea angarul în cuib. Ochii creaturii aveau să-i folosească A-Mei la accelerarea procesului de înmugurire. O explozie apropiată, sfâșie una dintre aripi, făcându-i să se rostogolească de câteva ori în aer, gata de prăbușire. Sângele angarului împroșca fierbinte fruntea cercetașului, gâlgâind la fiecare zvâcnire a aripii sănătoase. -- Cred că ultimul lucru pe care am să-l fac pe planeta asta va fi să te duc pe
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături de vin. Își ridicară tabăra și se pierdură în pădurea de brad pe cărări de munte printre izvoare, cascade, trunchiuri răsturnate de vânt și furtună sau stânci rostogolite de pe țancurile cele mai înalte. Urcară piscuri împădurite, străbătură goluri alpine unde privirea le rămase încântată de panorama ce se desfășura până la orizonturile cele mai îndepărtate. Ocoliră prăpăstii amețitoare, colțuri stâncoase, coborâră în văi adânci cu torente repezi și cascade
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
El, primul bărbat El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț Cheamă-mă, îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete Timpul pășețte tiptil privind în urmă Am să înfloresc
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]