KorAP: Find »[drukola/base=roti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...216 >

5,386 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am mai discutat, continuă directorul convinge-l să-și ceară transferul la Perspectivă. Peste cîteva luni, Perspectiva se asimilează de minister. Te rog să mă ții la curent! Înainte ca inginera Matei să fi ieșit bine din birou, directorul se rotește cu fotoliul spre telefon și formează un număr, cerîndu-l pe Săteanu. Tovarășul Săteanu este pe teren, tovarășe director îi răspunde secretara, recunoscîndu-l. Spuneți-i că-l rog să mă sune cînd vine. Se întoarce spre birou, să-și continue munca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare în privire și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi vine greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se îndrepte spre el și, pînă ce femeia să mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o face să se rotească o dată, cît pe ce să cadă peste masă. Altfel nu se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către ea, gata s-o lovească iarăși. Copiii, înmărmuriți, se uită în sus, spre părinți, apoi, încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puternic buza de jos, dorind să înăbușe în gură flăcările băuturii. Mihai s-a grăbit să-i aducă un pahar cu apă. Mulțumesc! se bucură Maria, luînd paharul, apoi, după ce bea puțin, îl lasă lîngă cel de vodcă și se rotește încet, să vadă mai bine toată încăperea. Te rog, ia loc! face Mihai un gest spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui Mihai. Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de încuviințare al lui Mihai se topește sub sărutul delicat, ca de adolescentă, al Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreo două... Pe fața lui Ovidiu, ca o umbră, se așterne un fior de greață. Oftează și-și mușcă puternic, pe dinăuntru, buza de jos. Las' că discut eu cu ea! hotărăște Pavel ieșind din cameră. Intră furios în sală, rotindu-și privirea, căutînd-o pe Letiția; o zărește tocmai lîngă fereastră, singură la o masă. Ascultă, îi spune venind lîngă ea vreau să mă ajuți; vino puțin. Aveți neveste răspunde fata calm, continuînd să mănînce. Vreau să discutăm... Ia loc. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre alții. Aura!! strigă bărbatul din nou. Nimeni nu scoate o vorbă; o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi același. Dorești și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cad patru găini și o rață. Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săveanu a ridicat, deși în glumă, o chestiune gravă: că din trei, doi devin... Dar dintr-o dată, vocea calmă, ponderată, punctată în locurile cheie de mici acolade prin aer ale țigaretei din lemn, pe care inspectorul din Direcția Teatrelor o rotește între degete, goală, hotărît parcă să se lase de fumat, întronează convingerea că toți cei prezenți se află în fața unui spectacol de actualitate, care va prinde la public, mai ales la cel tînăr, iar discuția în jurul primatului textului ori a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și am ajuns în pustiul familiei mele! strigă cu durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ne lua peste picior eram și tare proști, ăsta-i adevărul -, dar... Săteanu se oprește. Se oprește pur și simplu, fără nici un pic de jenă că ar fi vorbit de lucruri intime. Ține un creion chinezesc între degete și-l rotește mult timp, admirînd frumusețea desenelor. Ia zi-mi, Mihai, întreabă el cînd erai elev, te-ai îndrăgostit de vreo profesoară? Oo-o! rîde Mihai. Și-ncă ce dragoste! Mi-aș dori să pot iubi și acum la fel; cred c-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot mai tare, să acopere vîntul: Cum nu-i a ei? Ai dreptate, domnule Teofănescu, ai dreptate: vremurile... Aici arată femeia fotografia am fotocopia rîndului din registru, cînd m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori mai precis-zis ne ascundem după ea cînd este cazul și luăm cîte cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui țăran ortodox, și te-aș pune să te rogi lui Dumnezeu pentru gîndurile mele; eu n-o pot face, n-am crezut decît în mine..." Acul mare al pendulei s-a rotit deja de două ori, dar Maria stă încă în aceeași poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul ei, mișcîndu-se de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gata să-și dea duhul, dar Maria, reîntoarsă către spital, nu-l ia în seamă. Vede doar, cu coada ochiului deschis încet, cum din stînga se repede spre ea lama unui plug, ca un val argintiu, către care ea se rotește brusc, să-l întîmpine cu fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l întîmpine cu fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

la 2%, dispărut din sondaje, eliminat de propriul său partid, Don Pedro revine ca un toreador în zootehnie să-și fluture încă o dată improprietățile hilare de limbaj: parcă și vezi cetățeanul fierbând la foc potrivit în vreme ce noul guvern Roman se rotește în semn de solidaritate și protest în jurul cazanului de tuci. Într-o țară care nu mai e de mult a fetelor de la APACA, sătulă până în gât de populisme cu ștaif, sătulă de politica gen „amicul poporului”, sătulă de politică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]