529 matches
-
ale lui Va, au explorat, coborând de la gât către mijloc, mirifica zonă a sânilor, acolo unde băiatul a fost mult mai norocos, ba chiar a stăruit mai mult timp și cu folos pentru amândoi, coastele, tăliuța delicată a fetei, apoi rotunjimile greu de descris În termeni pământeni, liniile curbe ale coapselor și, Încet dar sigur, douăzeci de degete În vârful cărora se adunaseră toate terminalele nervoase din corp au ajuns la punctul culminant al călătoriei lor, și aflându-se În apogeul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a obiectelor imaginare găsite acolo. — Asta era camera lui Bibi... gîndește-te de cîte sute de ori s-o fi privit În oglinda asta. Dacă te uiți foarte atent, ai putea s-o vezi... Începu să răsfoiască jurnalul, citind scrisul cu rotunjimi mari care se desfășura pe fundalul roz al paginilor. — Cartea trăirilor și-a speranțelor ei, comentă el. S-a apucat de el pe vremea cînd locuia cu Sanger. Probabil aici l-a scris. E o cameră drăguță. Bănuiam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe scări, către scenă, după ce ieșiseră din cabinele lor unde își puseseră la loc hainele lor obișnuite. Când am trecut pe lângă cabina cea mare de pe primul palier, ușa acesteia s-a deschis brusc și Bill a țâșnit ca din pușcă, rotunjimea lui ducându-te imediat cu gândul la omul-ghiulea. —Dragule, nu mă părăsi așa! se auzi vocea lui Hugo, în urma sa. Ți-a rămas un picușor de rimel pe ochiul stâng. Lasă-mă pe mine să te șterg. Neputând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se putea găsi decât la dușman. Inițiativa medicului i-a lăsat perplecși. Timp de câteva zile a avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau la o distanță respectuoasă de „obiect“, comentându-i cu glas scăzut rotunjimile bine proporționate și botul amenințător. Cât despre Abu-Khamr, se afla și el acolo, cu propriile-i rotunjimi, savurându-și revanșa. „Mergeți și spuneți șeicului să vină aici, în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau la o distanță respectuoasă de „obiect“, comentându-i cu glas scăzut rotunjimile bine proporționate și botul amenințător. Cât despre Abu-Khamr, se afla și el acolo, cu propriile-i rotunjimi, savurându-și revanșa. „Mergeți și spuneți șeicului să vină aici, în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cursul ultimei etape a călătoriei și călăream adesea alături. Se numea Abbad. Era de vârsta mea, de înălțimea mea, avea același gust ca și mine pentru negoț și drumeții, dar, dacă eu îmi arătam neliniștile, el își arăta doar rotunjimile. E adevărat că citise puține cărți, păstrând intacte anumite lucruri neștiute, din a căror necunoaștere eu ieșisem prea devreme. Ne aflam deja în larg când Nur mă întrebă pentru prima oară: — Unde mergem? Răspunsul ar fi trebuit să fie evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mai văd o dată tabloul acela? am întrebat. — Desigur, dar nu e de vânzare. L-am luat cu mine din greșeală. E vorba de o comandă pe care mi-a făcut-o un negustor și trebuie să i-o predau. Rotunjimile alea, tenul ăla mat, barba aia, zâmbetul veșnic satisfăcut... Nu se putea să mă înșel! Se cuvenea totuși să întreb: — Cum se numește omul ăsta? — Messer Abbado. Este unul dintre cei mai bogați armatori din Neapole. Abbad din Sousa! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai văzuseră o femeie de mai bine de doi ani, iar ceilalți cam de un an, pricină pentru care se extaziară În fața perfecțiunii chipului ei, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să văd mai bine. Brațul era mai mult decât dolofan. Chiar părea surprinzător de mare. Iar degetele de la capătul său erau ca niște... cârnați. Descrierea-clișeu mi se ivise brusc în minte și era realmente perfectă pentru ele, potrivindu-se cu rotunjimea lor rozalie în formă de T - aparent deosebit de compatibilă cu împrejurimile. Mi s-a părut că m-aș putea întinde și apleca să le strâng, să-mi umplu mâinile cu ele, așa moi și lunecoase cum erau, și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inel drăguț! i-am zis eu cam la a șaptea vizită la magazin. Pe degetul mijlociu al mâinii drepte purta un ineluș de aur, care îmbina un filigran răsucit și mici pietre albastre. În mod inevitabil, era parțial scufundat în rotunjimea cărnoasă a degetului, care încă avea tendința să-mi amintească de un cârnat, dar era adevărat că micile puncte albastre pe fundalul auriu, cuibărite între pernele palide ale pielii netede, ca valurile cremoase de satin ale unei casete de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur și să se repună pe picioare. Ori de câte ori menționa noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Parkway chiar înainte să răsară soarele și simți mirosul oceanului care se revarsă asupra ta pe geamul deschis. Sau când traversezi Brooklyn Bridge exact în clipa în care se înalță luna în arcul ei și altceva nu mai vezi, doar rotunjimea de un galben strălucitor a astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mamei i-ar fi făcut plăcere să mă vadă - mă mai gîndeam eu în timp ce lăsasem se curgă apă din belșug la poala unui tufiș de hortensii -, iubea atît de mult această grădină ! Se însera. Luna încă nu își pierduse din rotunjimile nopților precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apoi Margulis, doctorul, cu o fată tot de 17 ani, mărunțică și al cărei nume Toader nu-l știa, dar nu credea că merita atenția. Pe cât era de limpede că preferința feciorului mergea spre zâna Elisabeta, încărcată cu toate darurile rotunjimilor care-i trebuie unei fete, pe atât de sigur era Alexandru că nu-i ea, fata adormită. Nu credea să fie nici una din cele cinci surori, părea o singuratică. După ce și-a condus de vreo două ori șareta (încă n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
capul spre mine zâmbind ca și cum ar fi zis: Nici nu se poate mai bine! și înfiorată, începu să dea semne de debusolare zicând că nu înțelege ceea ce-i dictez. Îi simțeam tot mai aproape respirația și căldura corpului. Îi simțeam rotunjimile mulându-se pe antebrațul și pe piciorul dinspre ea, cu toate că noi încă nu ne atingeam, ca și cum încă nu eram în stare să spargem acel strat neutru de aer dintre noi. Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar soldații Îl măsurară cu lanterna din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și zâmbet, la zâmbet. Respectul lui de sine fusese știrbit de doi idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru moale cu borul lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]