5,212 matches
-
acest tărâm cine se grăbește prea tare își alterează dovezile, dă aurul pe lut. Citez dintr-un final de poem scris în vederea cărții care acum se adună: "deși... ar părea că exist/ în inocența de la începuturi eram urma picăturii de rouă căzând/ de pe o frunză pe alta" (Valeriu dg Barbu, Galați).
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
filologie în 1970, Constanța Buzea a debutat în revista Tânărul scriitor în anul 1957. Primul volum i-a apărut în anul 1963. Constanța Buzea a fost o prolifică autoare de versuri ("Norii", "Sala nervilor", "Pasteluri", "Limanul orei", "Ultima Thule", "Pelerinaj", "Roua plural", "Netrăitele" etc.). În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspirație mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii ("Cărticica de doi ani", "Cărticica de patru ani", "Zgomotocicleta"). Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent
Constanţa Buzea, fosta soție a lui Adrian Păunescu, a murit () [Corola-journal/Journalistic/81257_a_82582]
-
VARĂ 2014, TRADIȚII și SUPERSTIȚII. Solstițiul de vară era și un prilej de găsire și folosire a apei magice. Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia și un ritual de renaștere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstițiului reprezenta o practică magică de frumusețe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstițiului reprezenta o cură de refacere a sănătății și vigorii. SOLSTIȚIUL DE VARĂ 2014, TRADIȚII și SUPERSTIȚII. Solstițiul de vară
SOLSTIȚIUL DE VARĂ 2014. Tradiții și superstiții by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80804_a_82129]
-
au darul de a aduce vindecare oamenilor, parfum și însușiri de leac florilor, belșug în câmpii și fertilitate animalelor. Coronițele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, dacă erau găsite dimineața acoperite de rouă. SOLSTIȚIUL DE VARĂ 2014, TRADIȚII și SUPERSTIȚII. Un ritual specific solstitiului de vară constă în transformarea unei bijuterii de aur într-un talisman norocos. Se folosește orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel , o monedă sau
SOLSTIȚIUL DE VARĂ 2014. Tradiții și superstiții by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80804_a_82129]
-
îmbujorează-n paturi somnul; Chiar și în vis jucați-vă de-a mija Și prindeți-vă pe sub clții de talii, Supuși ca-n evul mediu la ordalii... O probă-i să mușcați spuma zăbalii Cînd li se-nvinețește crinilor, de rouă, tija...
Îngerul meu... by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8114_a_9439]
-
noaptea și să o trezească din somn. Copiii dovedesc nu doar o voință de nezdruncinat (izbutind să-și învingă somnul și oboseala), ci și o ingeniozitate nemaipomenită, căci - în ciuda opreliștilor - ei își continuă netulburați urcușul ,,lunecos" printre ramurile năpădite de rouă, astâmpărându-și setea cu frunze umede de salcâm. În final, adevăratul câștig al aventurii lor nu este cel anticipat (,,ajunsesem târziu, spre dimineață, pe crengile de sus, nu puteam vedea bine cealaltă parte a pământului de atâta soare și de
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
adresa la sediul F.S.S.B. din str. Făgăraș nr. 16 A (zona Favorit) sau pot apela la telefoanele 0256-499 431, 0356-401 984. ( M. D. M.) „Prigat“ Compania „Quadrant Amroq Beverages“, îmbuteliatorul autorizat și distribuitorul de „Pepsi“, „Prigat“, „Lipton Ice Tea“ și „Roua munților“ pentru România, a vândut în 2005 peste 73 de milioane de sticle „Prigat“, băuturi necarbonate, fără conservanți. Potrivit studiilor de piață, acestea, indiferent de categorie, sunt în 54% din cazuri consumate acasă. Aroma preferată de consumatorii români de băuturi
Agenda2006-07-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284756_a_286085]
-
elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre soare", "și-mi ascult inima departe-n măruntaiele pământului/ Atunci simt sufletu-mi cum creste-n soare") sau Cântec de izvor ("Cred că veneam din inimă pământului/ când în întâia dimineață înverzita /.../ m-am
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Paște, creștinii caută un loc special în care să petreacă o vacanță departe de agitația cotidiană și de problemele care abia îi lasă să respire. Vă puteți imagina un loc pe pământ unde singura apă potabilă este cea colectată din rouă? Gândul te duce poate la povestea copilăriei cu Degețica... Acest loc există și agenția de turism J' Info Tours l-a găsit pentru voi. Este Madeira, un ținut de basm pe care unii nici nu și-ar putea imagina că
Locul unde singura apă potabilă este cea colectată din rouă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38992_a_40317]
-
de-a dreptul ca purtătoarea unei demonii voluptuos tentante, corupătoare a firii umane, sub semnul unui misticism deviant, îmbibat de frenezie lascivă. Lauda imnică adresată celei ce îmbată cu miresmele sînilor și cu limpedea fîntînă a gurii și cu buzele, rouă a cuvîntului, cu toate trupeștile-i comori reprezintă o trecere cu arme și bagaje de la dumnezeiesc la farmecele Evei: „Ție, Iisuso mîntuitoare a stirpei/ Ție, ispititoare Fiică a Omului,/ Ție, Răstignito în brațele/ poftitoare ale crucii/ întru naștere și înviere
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
din lipsa mijloacelor de transport sau a pieselor de schimb pentru mașină sau din cauză că nu sunt pregătite parcelele pentru lucru. T82 Timp pentru opriri din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile Timpul în care nu se poate lucra din cauza ploii, a căderilor de rouă, a vântului puternic, a umidității ridicate a plantelor etc. T83 Timp pentru opriri din alte cauze Timpul în care se întrerupe procesul de lucru pentru remedierea defecțiunilor la sursa de energie independentă (tactor), efectuarea măsurătorilor, cântărirea probelor, dispoziții de lucru
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
n-ar fi înțeles-o, dar ar fi putut crede că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă buzele și să-nghită în sec. Mirosea a rouă și rădăcini crude. Mestecă în gând gustul de pâine bună și buchetul vinului. Suava dulceață îi înțepa limba și-l amețea. Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați cu ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi duc, îi duc, îi duc... Cu ce-ajung la cârlig? Îi duc... duc... duc... duc... duc... Bezna cădea din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cerurile, încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea prea mare a tainelor ei, și-o căutau alegând-o dintre toate ființele, dintre toate pământencele, numai pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga taină a nopților și vieții ei, și el stătu o clipă să cântărească acest gând care-i punea într-o altă lumină existența, și se lăsă moale lângă ea, în grâul jilăvit de rouă, cu totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta. Născocește altă minciună dacă vrei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de răzbunare. De ce? De ce ai uitat de mine? Boabe de rouă încep să-i alunece din ochii ei mari, albaștri. Tresar ca vinovată și brusc, îmi dau seama că are dreptate: ne cunoaștem de o viață. O viață ce va număra, în curând, treizeci și nouă de toamne. Chipul ei a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante), care aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să alegi izvorul de otravă, tinerețea, de vremea bătrână. Dumnezeu a aprins luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spiritului orfic, pe care îl aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare", deoarece "există o vecie a vremii"; acest lucru are loc când poetul "însămânțează strălucire", când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică, precum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simți unitatea din propria experiență cu cea a celorlalți, iată ceea ce face pe om superior; îl numesc o culme". O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]