154,553 matches
-
Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea la care trebuia să mă rog, pe acoperișul muntelui, lîngă glezna Ta, să mă bucur alături de Tine. Cum poți fi atît de bun cu mine? Cum poți fi atît de bun la nesfîrșit? Cum poți să ai atîta răbdare cu așa niște nenorociți? Nu te merit
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
îi privesc pe ceilalți folosindu-se de corpul meu în mișcare punându-l să își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse nu mai vreau deloc pămînt în gura mea nici viu și mai cu seamă mort iisuse te implor iisuse te rog dă foc o dată pentru totdeauna la tot pămîntul de pe pămînt să nu mai rămînă pe pămînt nici urmă de pămînt 21 septembrie 2009 - 19 h 07 min [eu am fost în țara fără rost...] eu am fost în țara fără
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
iar, de mică vară; Să mă-nsenin! De-a căzut ploaia, litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai ruga și tu la sfinte moaște, De lâng-un coif mongol, țintit cu lancea. De-o viață-admir această potrivire, Și-acum la lume-o vând, noroc să-mi poarte: Dumitrii toți, să-mi dea, drept răsplătire, La masa lor un loc, prin
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Și, la urmă, prin porumb. Oho, dar știu că am alergat ceva. Am transpirat ca un elefant pe muchia junglei. Și foșnește porumghele. Păpușoiul scoate un sunet de zici că-i o morișcă de vînt p-acolo. Sau că, mă rog, cineva chiar plimbă o morișcă nebună printre știuleți. Și aleargă. Și alerg. Barișul roșu i s-a agățat de un știulete verde. Nu, nu c-ar fi vrut ea. Asta-i fals. Sigur s-a agățat. Ea ține prea mult
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
ca să ai economii să te joci de-a vacanța Într-un cartier unde lumea se adună în curțile blocurilor seara tîrziu de Shabbat Unde fetița mea se joacă cu toate Salomeele de vîrsta ei din parc Unde poți să te rogi și să te bucuri de identitatea ta nestingherit Unde vii rîzînd și te îndrăgostești la nebunie de o tînără feministă cosmopolită Care te-a citit și te știe, te recitește și te răscitește de mii de ori Căreia îi pui
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea cam stricat. Eminescu adevărat. Și scria cam stricat. Și noi am crezut, la început, că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil, avea boli venerice, oh, daa, era o femeie ușoară, îl poreclea cu porecla asta. Cică îl dezmierda! Hait, dar cum să alinți pe cineva c-o așa o
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
CARAGIALE. Bineînțeles. Bineînțeles că desigur. Desigur că cuplul literaturii române nu erau Eminescu și Veronica. Erau, de fapt, Eminescu și Caragiale. Un fel de threesome. Menage a trois. Și asta pentru că Eminescu era homosexual. Și Caragiale. Caragiale, la fel. Mă rog, hai să nu exagerăm: bi. Bisexuali. Astfel se explică de ce Eminescu tot îi cerea scrisorile înapoi. Să nu-l compromită. Scrisoarea a treia - și celelalte. Nu începe scrisoarea unu cu o aluzie vădit sexuală: De ce pana mea rămîne în cerneală
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la insistențele Luizei, să-i facă plăcere, să ajute o femeie în impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl rugaseră să traducă, dar de data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital! Și cum foarte puțini știau albaneza, familia insistase să-i ajute. Era o femeie cu doi copii, căreia îi
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
să aștepte ca totul să decurgă bine până la decolare. Până în ultima clipă. Ultima zi trecu cu pregătirile de plecare, De aranjat la hotel plata, de chemat Salvarea, apoi merseră la doctorul șef să le dea toate documentele spitalizării. - Traduceți, vă rog, familiei: consider că operația a reușit bine, tumoarea a fost îndepărtată complet, creierul curățat. Dacă va continua exercițiile și acasă, există posibilitatea ca pacienta să meargă din nou în aproximativ șase luni. Nu e recomandat nici un fel de efort, să
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
lichide. - Credeți că își va reveni? Va putea lucra din nou? întrebă soțul. - întrebarea este, cred, prematură. Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați terminat de tradus am să vă rog să mai rămâneți o clipă, adaugă doctorul, întorcându-se spre Matei. - A fost o zi grea, începu trecându-și cu un gest absent degetele prin părul grizonat și cu un gest vag îi făcu semn să se așeze. Știți, este
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
răzleți, dar foarte rafinați (paranteză: nu la inteligență stă prost românul, ci la gust și mai ales la caracter). Când mi s-a părut că încercările mele lirice pot compune un tom de sine stătător și destul de convingător, m-am rugat de o foarte feminină și atrăgătoare secretară de redacție de la UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), unde lucram atunci să mi le bată la prima mașină de scris electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
armonios, melodios, într-o epocă dominată de Beatles și de Rolling Stones. Nu mergea. N-a mers, deși erau și lucruri bune acolo. Acum nu-mi pare rău. Din toate am învățat câte ceva. Oricum, adevăratul titlu rămâne Pământ de flori. Rog să se consemneze cu ce imponderabile jonglează istoria literară. Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara aceea târzie și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
erau ale farurilor de la mașini, ale lanternelor, lumânărilor, chibriturilor, feștilelor și altor mijloace improvizate de iluminat. Mergeam ca în transă, cu ideea fixă de a-i găsi întâi pe Radu, apoi pe Ileana și Mona în viață și nevătămați. Mă rugam pentru ei în neștire, în bobote, rătăcind în haosul acela vizual și sonor căruia nu-i puteam găsi nici un echivalent în toată viața mea de până atunci. Acum, când mă gândesc, cred că singurele aproximări cât de cât evocatoare ar
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina plină până la refuz a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
zburdă un sărut sărat suav așteptăm, dar ne șfichiuie mai degrabă curentul rece nemilos, de unde venim. E deja octombrie, Australul-rar, o briza din Mezzogiorno e mai mult o părere, o dorință neîmplinită, ",Ostro, australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită plimbarea lungomare spre Nervi, unde perechi ostenite ca noi gustă apusul, nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
chiar părintele Majestății Voastre. Ce aveți de declarat? - Resping cu indignare aceste mîrșave calomnii, confecționate de trusturile de presă la comanda inamicilor mei, ai poporului teban și ai oricăror oameni de bună credință!, răspunse pe loc regele. - Puteți indica, vă rog, pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai întrebă Sfinxul mieros. Aici Oedip reflectă puțin: "dacă voi declara că e Tiresias, voi mînia poporul prost, care îi iubește pe profeții smintiți; dacă voi spune că e Creon, îi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
cu eunucul-șef, o întrebă pe bucătăreasă, se interesă la valeți, nu-i neglijă nici măcar pe soldații din gardă, pe scurt întrebă pe toată lumea dacă nu știa cineva o poveste mai de Doamne-ajută pe care să o poată spune. Îi rugă pe toți cu lacrimi în ochi. Degeaba. Oferi bani, bijuterii, aur. Se oferi chiar și pe sine. Nimic. Nimeni nu știa nici o poveste. Timpul se scurgea necruțător și ea nu găsea nimic. Se și vedea pe eșafod, cînd o slujnică
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
exclamă apoi Șeherezada, răsuflînd în fine ușurată după ce-l citi, acum mai am ce povesti pentru mult, mult timp! Am scăpat! Pe copertă scria: O mie și una de nopți. 7. Iertarea Într-o zi de sărbătoare, un om se rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te! - Nu - îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de mari! - Doamne, iartă-le totuși, că n-am să mai păcătuiesc! - Povești! Toți spuneți așa; bineînțeles că ai să păcătuiești
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
citi, acum mai am ce povesti pentru mult, mult timp! Am scăpat! Pe copertă scria: O mie și una de nopți. 7. Iertarea Într-o zi de sărbătoare, un om se rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te! - Nu - îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de mari! - Doamne, iartă-le totuși, că n-am să mai păcătuiesc! - Povești! Toți spuneți așa; bineînțeles că ai să păcătuiești, și încă începînd de mîine chiar! - Dar ai spus
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Mariana Nădăban, un fir de nisip în mizeria acestui univers al morții, descindea în Treiskirchen, cerîndu-și fără să știe dreptul la propria moarte în acel miez de noiembrie din anul 1987. Tot fără să știe și fără vorbe ea se ruga ca Dumnezeu să se îndure de noi și să ne izbăvească de prăpădul Lui cel de pe urmă. Nimerise într-un vis straniu pe care nu l-ar fi putut încă socoti coșmar. Au luat-o în primire două gardiene cam
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
acestor pensiuni primeau lunar de la statul austriac cîte două mii de mărci pentru fiecare emigrant găzduit, ceea ce era mai mult decît convenabil, aproape dublu față de cît ar putea pretinde închiriind localnicilor pe cont propriu. Îi povesti cît pătimise în lagăr, mă rog, uite că-n pofida regimului din lagăr, statul austriac înfia emigranți, le asigura condiții omenești și posibilitatea să-și găsească de lucru. Avea aici o cameră a ei, acces la baie și bucătărie, micul dejun și prînzul asigurate, iar la
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
un român împuțit. Îi rezistă, de vreme ce Răducu nu se osteni prea mult să insiste nici în pădure. Încercă, nu din cale-afară de convins, să tragă blugii și pulovărul de pe ea, fără să le rupă, chiar fără s-o bruscheze, mă rog, n-avea aplombul kosovarilor. Renunță, nu vroia și gata, împuțit, dar delicat în felul lui. Continuă s-o ducă cu mașina la magazin, dar la sfîrșitul primei săptămîni, cînd Mariana primi în sfîrșit trei sute de șilingi, îi ceru banii pe
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
eram copii. Hindusul și-a scos ochelarii de soare, și i-a pus în buzunarul de la piept al hainei: Vino cu mine. Dorește să vorbească cu dumneata. Du-te înapoi și întoarce-te iar, și dacă-mi vorbești cu vă rog, și cu dumneavoastră, poate vin. Nu mai fi, mă, al dracului. Ce, crezi că ai un avantaj? Da, cred că am un avantaj. Altfel n-ar trimite după mine. Și după asta, mă scol și-l urmez. Și nu pentru că
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]