897 matches
-
vise perene. Ninge cu ore albe peste noi Ninge invers de cum ne-a învățat la meteorologie, Zăpada se depune dinspre altă zăpadă, peste alta, De a ajuns cerul să se plictisească de atâta poezie, Albă așteptare pe sub roți de vagoane Ruginite în gările de mult urcate în cer de baloane, Albe ninsori umflate de piepturi cu aer încins De speranțe și așteptări... Ninge cu fulgi peste timpul nostru rămas Ne acoperit de zăpadă, un fel de irosirea timpului Pe cărări Metemorfozate
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345130_a_346459]
-
fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici Referință Bibliografică: alegerea îmi aparține / Ana
ALEGEREA ÎMI APARŢINE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345314_a_346643]
-
dezmăț așternut acum, pe foaie, visând că totul e așa, precum, fatidicul blestem, ca m-oi întoarce-acasă, să nu te mai pot iubi vreodată. Respir încet și rar, precum un tren marfar, plin de speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați în
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
nu mai este la „modă” azi. O nouă formă de sacrificare a sa - a doua, după Theodor Codreanu, a treia, după Zoe Dumitrescu-Bușulenga -, un clișeu lipsit de fundament solid, dar care i se înfige, ca un scârțâit metalic de balama ruginită în conștiință, nației române. „Este oare un păcat așa de mare de a rupe hotarele de gândire ale contimporanilor tăi ș-a te ridica cu mult deasupra timpului ș-a societății în care te-ai născut?...”, se întreba, în 1889
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
e o frumoasă fată moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele și le-a prins la șold, a luat pădurii Oituzului verdele și l-a întins crud pe arterele inimii, a șters genunchii munților cu mătasea părului și a ruginit-o, a scăldat privirea în câmpii de cicoare și le-a luat albastrul, a spălat genele în zăpada visului și le-a curățit ca pe geamuri de uși! A ascultat, murmurând, privighetorile, iar azi murmură privighetorile după ea și ascultă
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului MONARH Când filosoful nu mai este rege Și se transformă iarăși în pion, Pe tablă jocu-i fad și monoton, Și nimeni nu-l mai poate înțelege. I-a ruginit coroană în carbon, Nici el măcar nu o mai poate drege. Cand de la semeni ironii culege, El tot mai vrea să fie campion. Obstacole... le trece câte unul Și nimănui nu-i caută vreo vină, Se-aruncă-n lupta aprig, ca taifunul
MONARH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378055_a_379384]
-
parte si alta a șoselei, din loc în loc, prin fața caselor oamenilor sunt făcute din resturi de marmură mici spații de parcare. Minunat, parcari din marmură, sunt pe drumul cel bun. Iată, prin bălării și tufe o tablă amarată, veche, strâmbă, ruginită într-un cadran de fier cu vopseau scorojită pe care scrie RUSCHITA. Etalon de nepăsare și mizerie aici, la cariera de marmură recunoscută în lume, pentru că nu s-a găsit un bloc de marmură, din miile care se exportă, să
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
viață, exact ceea ce îmi lipsea mie. Pentru prima dată, încerc un sentiment de lehamite în legătură cu planurile mele de viitoar, care nu se bazează pe nimic concret. Telefonul mă aduce cu picioarele pe pământ. Mă sună Voquin. - Bonjour! - Bonjour! - Ce faci? - Ruginesc. - Ești pregătit să primești o veste bună? - Pentru vești bune sunt întodeauna pregătit. Să nu spui că a născut Ingrid! - Ba chiar asta voiam să-ți spun! Am o fetiță de 3,5 kilograme! - Să-ți trăiască! - Mulțumesc. Ingrid te
DRUMUL APELOR, 40 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376329_a_377658]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FRUNZA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1331 din 23 august 2014 Toate Articolele Autorului De azi, toamna la noi a sosit, Cu vânturi, brume și cu ploi. Frunzele din pomi au ruginit, Și zac pierdute în noroi. Pe când tinere și verzi erau, Și vântul blând la mângâia, Cu razele lunii se jucau, De nimenea nu le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
ploi. Frunzele din pomi au ruginit, Și zac pierdute în noroi. Pe când tinere și verzi erau, Și vântul blând la mângâia, Cu razele lunii se jucau, De nimenea nu le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește, Și azi cu toți le-au părăsit. Sunt ofilite și căzute, Iar acuma sunt uitate. Numai de vânturi sunt bătute, Și-n zăpadă înghețate. Este la fel ca și în viață, De la naștere la moarte
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
icoana afumata... SURA VECE-în grai-Ileana Cornelia NeagaSub streașână ge pădure pa gealu” Rotunduluișura vece îi umbrită ge cloamba* goronului.Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin varăLasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară.Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptândAltă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind.În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr*S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*.Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt,Frunz-uscată
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
cu cuc...fără nici o întârziere...nu uită niciodată să spargă timpul, pieptul și amintirea. Încă ești acolo și râzi larg așa cum numai tu știi să râzi. Și... ne-au trecut atâtea toamne și le-am trecut și noi lor. Am ruginit" în atâția ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanțele clipelor, în ochi nuanțele întrebărilor, iar în suflet...aceeiași culoare rubinie calmă și caldă. Am fost mare învolburat de iubire...ne-a rămas un ocean calm și senin
AI SĂ-MI MAI VII, VREODATĂ TOAMNA? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375165_a_376494]
-
condiția să nu se fi stricat iarăși tocmai în Ajun, cum se întâmplase în câțiva ani la rând, pompa hidrofoare. Era motivul pentru care tata nu era deloc în dispoziție de Sărbătoare, după ce petrecea ore-ntregi cu o cheie franceză ruginită în mâni, încercând zadarnic să... facă minuni. Erau momentele în care declama maiestuos ode la adresa cumpenei de la fântâna casei sale părintești, care, nefiind electrică, nu se strica niciodată. Ca profesor de limbă și literatură, nu avea deloc talent la tefnică
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > O VIAȚĂ BOLNAVĂ Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O VIAȚĂ BOLNAVĂ am agățat sufletul de un gând nu știam că sunt eu trupul un schelet ruginit în timp obosit... mă dor oasele am răcit sau rătăcit într-o viață... pe masă zace o sticlă goală,de timp pe jos cioburi din anii ce au venit și au plecat nu am văzut cum au trecut... în tălpi
O VIAȚĂ BOLNAVĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372710_a_374039]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > AȘ FI VRUT... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aș fi vrut să mă nasc în prea-blândul octombrie pe-un pat ruginit de tăcere să mă nască un gând, oglinda-mi de vise să mă poarte-n castele să-nvăț a rodi miezul vieții peste moarte, râzând. Aș fi vrut să m-ascund în prundișul de lacrimi să-mi toarne doar cerul
AȘ FI VRUT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372726_a_374055]
-
-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Acasă > Strofe > Creație > PIESE DE TEATRU DE BORDEL Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...jucate .. prinse acte cu ace de gămălie în jurul gâtului meu nuu nuu se ruginește fierul anilor că matasea -broaștei fugă fugă din tine e cezariană la termen printre draperii de lavanda mă strecor cu tifon pe cârlig -Vrei să uit casa ta? n-am iubit-o niciodată zbor de păpădie atât Referință Bibliografica: PIESE
PIESE DE TEATRU DE BORDEL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373068_a_374397]
-
fără de un nume Fii ce-au crescut în cântec de condori Prin timp sunt ei acum doar niște călători Se vor întoarce-odat’ din drumul lor alert, S-alerge pe-o câmpie, măcar un moment, Să stea pe-o bancă veche, ruginită de ani, Lâng-o fântână secată, în parcul cu castani. Autor: Urfet Șachir Mangalia, 10.08.2015 Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Tinere mlădițe / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor
TINERE MLĂDIȚE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372151_a_373480]
-
lacrimile pietrelorîn râsul sinistru al funzelor moarteși nici măcar paharul asta plincu sângele ultimei speranțenu reușește să-mi încălzească sufletuldin care destinulte-a amputat fără să-mi ceară voieLa masa astanici visele nu mai vor să șadă... V. ÎN ZBOR ANGELIC... CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. În zbor angelic... cuvinte ruginite pe rouă dulce Stând drept, au, ba, mereu m-am întrebat cât ar schimba lectura pe oameni! Aș zice
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
amputat fără să-mi ceară voieLa masa astanici visele nu mai vor să șadă... V. ÎN ZBOR ANGELIC... CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. În zbor angelic... cuvinte ruginite pe rouă dulce Stând drept, au, ba, mereu m-am întrebat cât ar schimba lectura pe oameni! Aș zice că cititul ajută mult, dar scrisul, cam cât ar ajuta? Păi... Sigur că și acesta ajută. Nu te retragi, tu, poetule
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite . Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă. Citește mai mult În zbor angelic...cuvinte ruginite pe rouă dulceStând drept, au, ba, mereu m-am întrebat cât ar schimba lectura pe oameni! Aș zice că cititul ajută mult, dar scrisul, cam cât ar ajuta? Păi... Sigur că și acesta ajută. Nu te retragi, tu, poetule, în
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
să ia mir De la biserica semeața Pierdută într-un loc viran, Ce-i singură ce mai dă viață Truditei umbre de țăran, Ce-și duce în tăcere soarta Și un destin nefericit, Chiar dacă de la casa poartă, De multă vreme-a ruginit. Fiindcă prea rar mai e deschisă Și de copii și de nepoți, Ce au uitat cât e de ninsa Făptura ce-i crescu pe toți. Dar ei, bătrâni trecuți prin vreme Iartă mereu și înțeleg, Că n-au puterea să
UMBRA TARANULUI ROMAN de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379302_a_380631]
-
Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017 Toate Articolele Autorului Am ajuns să pândesc cuvântul stând ascunsă după singurătatea stăpână pe nopțile de smoală, țin strâns lampa lui Aladin să pot înfrunta secundele de pe ceasul din gara tăcerii. Pe șinele ruginite de ploaia ochilor se aude sunet de roți obosite și apare un tren cu un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de bruma furișată mult prea devreme, le adun grăbită pe un colț de suflet și le fac poezie
CUVINTE-LUMINĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378736_a_380065]
-
nr. 1681 din 08 august 2015. Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea E păcatul ce ucide, Lașitatea și
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
progresului modern, dar ele au avantajul de-a fi clare și lesne de înțeles. E sigur că cizma gata ce se-ntroduce la graniță face pe cizmarul nostru să-și arunce calapodu-n foc, că haina gata venită din Apus face să ruginească foarfecele croitorului nostru, că ieftenele țesături ce ne vin de-a gata au făcut să stea locului mii de stative și de războaie din țară. Această încetare a industriei de casă precum și a meseriilor, reducerea românului la rolul de salahor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]