1,294 matches
-
-l simți, să te lași cuprins de toate emoțiile ce te vor cuprinde încă de la început, până la finalul piesei, pe tot parcursul căreia nu cred c-ai mai avea măcar un timp pentru vechile tale gânduri rumegate și poate cam ruginite... http://satiricus.md/ro/repertory/spectacole-montate/migrantii-de-matei-viniec#prettyPhoto Oricum, scena, sala, ori mai bine zis - schimbarea dintre ele, piesa, oamenii, actorii, de fapt comandantul bărcii (ce-ți va da ordine... musai de executat!), sau echipajul în care tu “spectator” te
JUCATĂ LA TEATRUL EVREIESC, PE DATA DE 14 MAI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370799_a_372128]
-
roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi prin ploi! Referință Bibliografică: SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
Spiritual > CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ) Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Hotărât și neliniștit ca o ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
din val am reușit să-i opresc, Și în istoria-i dinainte de lume cătat-am Și prin furia-i din spume să... te găsesc. Umblat-am desculț prin nisipu-i fierbinte Și printre cioburi tăioase din scoici, Și prin înecate și ruginite corăbii Deschis-am și ale iadului mărilor porți. Te-am căutat și-n pretutindeni de mare Și-n Raiul de după viața-i te-am căutat Dar osteneala din căutare mă cade, Mă cade și osteneala strigării din glas. Am ajuns
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului dacă moartea ar avea mâini și picioare și-ar veni la ore fixe acasă să-ți toarne apă în vinul din cupă dacă s-ar da huța în leagănul ruginit din fața blocului și ar scrie poezie după miezul nopții (despre moarte bine’nțeles) dac-ar juca șah fără să folosească regine și regi contrafăcuți dacă și-ar plăti toate impozitele la stat și-ar citi critica rațiunii pure sau 20
PERPENDICULAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370025_a_371354]
-
-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță uitată Respiră nervos silaba gânavă Cerșind clipele de-altă dată. Adun pașii în palmă cu gândul la tine Genunchii, plămădiți din metanii, Calcă lutul din mine Ruginită, uitarea potrivește pumnalul flamând Mă aștern ca o toamnă Din doruri fac nimb. DACĂ-AI UITAT Dacă-ai uitat să mă iubești Lasă deschisă măcar ușa Să vânturăm pe-ascuns cenușa Iubirii care a plecat... Nu cântări doruri apuse, Nici
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
delicat” (Bucuriile vieții). În aceeași măsură o bucură „galbena gutuie” ce va parfuma „încăperea cu arome dulci-amărui”, vrăbiuța care „se scutură zgribulită pe o creangă”, căutând un adăpost pentru a nu fi descoperită de „abilul motan din vecini”, vinul, frunzele ruginite, bruma și... toamna, în toată splendoarea ei (E toamnă), dar șiPloaia, pentru că, știți foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un mândru curcubeu,/ paletă de culori, ce pare/ oglinda sufletului meu!”... Pentru că aminteam anterior de pilde, este de reținut, uneori
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian Referință Bibliografică: Romanță foarte târzie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
în care ți-am scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete și fulgere din lunile fierbinți de vară când mi-ai bântuit nopțile. Cu ce cheie fermecată ai deschis lacătul ruginit al inimii mele împietrite, după ani mulți de tristețe și lipsă de iubire, nu știu! Într-o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai departe
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
să cunoască, și să le vorbească! Apoi,fără-ndoială, se va -ntoarce la matcă, și plină de experiență, de învățăminte*, pe-ai ei îi va regăsi, alături de ei va trăi* și fericită va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute, Din ale toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele trecute, Cu stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze moarte, ruginite Ne pune-n față toamna înc-o dată Și iarba este arsă și uscată, Iar zilele sunt triste și cernite. Și soarele mai palid se arată, Iar luna, raza nu și-o mai trimite Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
în locul lor apar supermarket-uri cu parcările pline. Loc prosper cândva, Galațiul încă își plânge micii afaceriști, suportând cu un stoicism acru prezentul înțesat de gâfâitul mașinilor cu mulți cai putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea, încet dar sigur, aleile domoale în spații de circulație dalate, cu felinare noi și bănci
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale regretelor copleșitoare, el aruncă haotic zarurile propriului destin. Jalea națiunii israelite amuțise odată cu moartea poate a ultimului trubadur al fascismului, cel puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare, departe de istorie, departe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
decât pe frânturi, de se încurcau reciproc în vorbe. Cuvintele alunecau printre rânduri ca o barcă care lua încet apă, țărmul se îndepărta și nu se mai vedea de teamă. Ceața pășea scămoșată peste oraș, străzile sufereau de o singurătate ruginită. Cineva de după o poartă privea înainte și înapoi și nu venea nimeni, nici măcar o mașină de strâns gunoi. În fiecare noapte întunericul intra în cârciumi, băutorii se cinsteau cu înjurături zgomotoase, ea aștepta acasă damful acela înțepător cu gânduri de
RĂZBUNAREA SORŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370287_a_371616]
-
mocirla din văzduh păsările clocotesc a zbor se anunță încă o trecere încă o scară își pierde treptele când copacii reapar la orizont rădăcinile lor sunt râme se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieții dispar otrăvite de mâini ruginite sapă sapă vei da de clipele trezirii când vei repeta târârea apoi înălțarea cu încetinitorul ca într-un flash absurd dintr-un film vechi banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă secundele otrăvirii rădăcinilor își descoperă efectele și râde
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... POVESTEA DIN POVESTE Nostalgic mă privește cuvântul printre gene Și lacrima-i răzbate prin colțul îndoit, Dar nu-nțeleg cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne mister. Dar peste toate, ploaia mocănească, zile și nopți nu mai contenește. Ziua Toamnei vrând s-o sărbătorească omul, speranța îi risipește. Dragostea-și pune doru-n nostalgie, de focul pasagerelor iubiri rămase-n a nopților feerie, prin
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
a dat viață logosului demiurgic creând dorința care a fost întâia sămânță a gândului născută din instinct acolo unde nu există primăvară nu există înflorire și iubire vântul trandafiriu așază ouă de mahon printre tufele înverzite din păduri prin frunza ruginită ghinda dă semne de viață aerul e dulce ca mierea și prin el se strecoară zmeuriu umbrele serii după o amiază sfântă și caldă plină de licurici la masă stă nichita stănescu cu literele lui de vis vocale și consoane
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRUNZE RUGINITE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 449 din 24 martie 2012 Toate Articolele Autorului FRUNZE RUGINITE Se strâng frunze-n șezătoare, În curtea bătrânului copac, Se așează foarte ascultătoare, Nu mai vorbesc, acuma tac! Mai cântă greierii prin frunze, Nu mai vezi vreo rândunică, Crengile sunt mai confuze, Se dezbracă de a verii tunică. Tot mai
FRUNZE RUGINITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354686_a_356015]
-
tunică. Tot mai pustiu e câmpul, Luându-i plapuma recoltei, Pe aici stăpân e vântul, Dezlănțuind inima revoltei. Frunzele din plopul alb, Se îngălbenesc, e toamnă, S-au plictisit acolo sus, și cad, Le trece vremea, doamnă! Referință Bibliografică: Frunze ruginite / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul II, 24 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FRUNZE RUGINITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354686_a_356015]