547 matches
-
De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită din fantasmagoriile lui Berg? Aproape fiecare om Își Încărca mintea cu tot felul de scenarii aberante, pe care le tot rumega obsedant; Însumate, ajungeau insupor tabille. De aici și multă nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era destul dacă Își mai Întîlnea doi trei urmași crescuți În rîndul lumii. Nu putea să facă nimic pentru arieni, pentru ciopîrțiți. Totul nu era decît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
povesti acuma, cititorule, ca să poți vedea în continuare cum se face un roman. Am scris cele de mai sus acum douăsprezece zile, și tot timpul de-atunci încoace mi l-am petrecut fără a mai pune penița pe filele acestea, rumegând în minte cum anume să termin romanul care se face. Căci acum chiar vreau să-l isprăvesc, vreau să-l scot pe Jugo de la Raza al meu din îngrozitorul coșmar al lecturii cărții fatidice, vrea să ajung la sfârșitul romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea le-a contrariat. M-au privit minute în șir, încetând să rumege. Le încălcasem spațiul vital. Mi-a trebuit mult să nu mă simt neavenită în West. 2 noiembrie 1999 Mircea: Westul senzorial Și eu am ajuns în Occident în 1990, ca aproape toți dintre noi. Aveam o invitație de la CNRS, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță a lunecat peste locul unde se afla el. N-a dat, însă, nici un semn că l-ar fi văzut că-i treaz deja. „Asta nu i treabă la locul ei, băiete! Da’ mai bine să te las să-ți rumegi necazul singur, că poate ți-a veni și ție mintea la cap ” - i s-a adresat Dumitru în gând, acoperindu-și din nou fața... A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți, mersul lui Todiriță a devenit greoi și împiedicat. Aproape fiecare pas era însoțit de un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spunea toate acestea, fața lui Todiriță se întuneca, iar privirea plecase undeva în zare... Se vedea limpede că prin cap îi umblau gândurile cu bătăi din aripi și schimbări de drum ca lăstunii primăvara. Dumitru l-a lăsat să-și rumege necazul o bună bucată de drum. La un timp, l-a întrebat: ― Ce zici, măi vere? Am dreptate au ba? Acuma eu nu știu cât ești tu de pornit împotriva ei, da’... cine știe? S-ar putea să se dea pe brazdă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cugetarea ceea atât de adâncă, încât întrece cu mult adâncimea puțului din fundul curții, îți dădeai seama că a fost spusă cu mare schepsis. Pentru viitorime și mai ales pentru posteritate, voi însera aici mărețele lui cuvinte, așa cum le-a rumegat capul său și le-a scris cu însuși, mâna sa: „Lumea trebuie să fie condusă de cei geniali și curați”. Și cu asta punct. Nu-i așa că omul acesta cugetă adânc? Vă dați seama ce conducere am avea dacă în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
până ce vom da de vreun cadavru, vorbim de dispariții. Eu însă rămân la convingerea mea că treaba este mult mai serioasă. Să înțeleg că tu de asta ai plecat pe munte? întrebă Ileana după câteva clipe de tăcere în care rumegase cele spuse de Cristi. Sperai să găsești cadavrele celor dispăruți? Acum, stând de vorbă cu tine, îmi dau seama că nici eu nu știu ce căutam. Desigur că nu mă așteptam să găsesc trupurile aliniate în pădure dar credeam că voi descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lipsa unei explicații din partea șefului îi demoraliza de-a binelea. La fel de bine știa și cât de mare este pericolul unui detașament demotivat, cu moralul scăzut. Din această cauză nu voia să le lase timp de gândire, timp în care să rumege puținele informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știut dinainte ce drum avea să urmeze, ce loc avea să ocupe În societate. Deocamdată Însă era doar un elev-poet și frecventa cenaclul literar „Viața Buzăului“. Publicase câteva poezii patrio tice În Săptămâna, i le arătase, iar el reținuse și rumega de atunci, În minte, un vers, unul singur, care suna cam așa: Dar de ce „acestea“? Sigur, Își zicea, „clipa bolții“, care făcea din epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur, se înfundă în gîndurile sale, își rumegă himerele (...). Și astfel se clădește în juru-i o lume fantastică, cu contururi nestatornice, o lume al cărei centru e el, lume ce-și are rădăcinile în instinctul cel rău și turbure ce-l poartă în suflet, încuviințat în tăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are sânii cu mult prea mari, pentru o economie românească atât de mică. Ea, la o asemenea probă de sâni, nu mai are nevoie de bani. Prietenii știu de ce! Următoarea mea însemnare: alege momentul potrivit. Cred că asta o s-o rumeg eu mai multă vreme, fiindcă sunt renumit la datul cu oiște-an gard, așa că va trebui să fac o perioadă de tatonări. Am ajuns la cheia de boltă a ajungerii urgente printre cei celebri, numai să ai mijloacele media necesare și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poate să vorbească despre așa ceva și să mănânce în continuare. Amândoi erau în pielea goală, zice. Pe saltea era o pată mare, umedă, chiar între ei. Mda, și-au pus-o. Și-au pus-o până au murit. Nash își rumegă sendvișul și zice: Arăta mai bine decât toate gagicile pe care le-am avut eu. Dacă Nash ar ști descântecul, nici o femeie nu ar mai rămâne în viață. În viață sau virgină. Dacă Duncan a murit, sper că nu Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de anchetă. Bătrînul pescar rămase tăcut, ca și cum ar mai fi așteptat ceva. - Nu-mi place să fie singură Într-un astfel de moment, adăugă cu sinceritate Lucas. Atunci Milic Îi dezvălui locul unde, din copilărie, ea se ducea să-și rumege necazurile. Taman la capătul vechiului dig, Lucas văzu mica siluetă a Mariei, stînd ghemuită cu fața spre mare. Rămase un moment la distanță, apoi veni să se așeze la cîțiva metri de ea. Nu căută să-i spună vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzîndu-l cum o privește sarcastic. - Ce e ? - Am sunat deja la primărie. S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte să-l scuipe, compania insistă să le dau asistenților o creștere de salariu. Timp de o oră am stat pe telefon cu cei de la Resurse Umane și-am încercat să înțeleg de ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scaunul șoferului, închizînd cu grijă portiera. Cum vă închipuiți că o să vă puteți simți în largul vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru tine ca să nu treci În altceva? Omul cu anunțul părea să aibă răspunsul la aceste Întrebări și trebuia prin urmare să Îl vadă. Și poate că va afla În sfârsit și cât prețuiește o viață de om, el care rumegase ani În șir celebra frază a lui Malraux: „Une vie ne vaut rien, mai rien ne vaut une vie.” E adevărat că fraza asta Într-un fel suna pe malul stâng al Senei și În altfel pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciudat e faptul că încerca să umble și să vorbească întocmai ca tine, dar cînd făcea asta, reușea să rămână întotdeauna ea însăși. Era mereu Betty sau Beth sau orice alt diminutiv al lui Elizabeth folosea la momentul respectiv. Am rumegat în sinea mea tristă mărturie. — Despre ce discutați cu Betty? — În general doar ascultam ce-mi spunea ea, răspunse Marjorie. Stăteam aici și ascultam la radio, iar Betty depăna amintiri. Povești de dragoste cu eroi de război - locotenentul Joe, maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]