715 matches
-
nou dominant în rândurile longobarzilor, iar eu am răspuns așa cum se cuvenea din partea unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același: apărarea Cuvântului și menținerea păcii în rândurile supușilor. S-a auzit o rumoare înfundată, și unul dintre episcopii din spatele papei a spus: - Voi dați iudeilor perfizi aceleași drepturi pe care le dați adevăraților credincioși. M-am uitat la el a sfidare și i-am răspuns, privindu-l pe papă: - Noi dăm supușilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a fost milă de mine și m-a primit în casă, iar eu m-am lipit cu totul de acel loc și nici acum nu pot să uit serile parfumate în care discutam despre Zogru... Și tot așa, în rumoarea generală a sălii, până când s-a ridicat un tovarăș din prezidiu și-a liniștit lumea: - Am ascultat cu atenție ce-a spus tovarășa Vencica și îi dau dreptate. Într-adevăr e nevoie de autodemascare. Și de atunci s-a dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar nu era prea bună, mă și certase tata când a observat. Și de vreo trei ani nu mai mâncasem nici un fel de fructe exotice, și de-aia am luat-o la picior spre strada Hangya cât mă țineau plămânii. Rumoarea se auzea bine de departe, când am dat colțul, am văzut și coada, se întindea până în mijlocul străzii, să tot fi avut vreo patruzeci de metri, în spate stăteau și câte patru-cinci unul lângă altul, dar la intrarea în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doctorul Pérec! - Și unde mai pui că tocmai a aflat că nevastă-sa Îl Înșela cu puștiul de Nicolas Kermeur! Gwen se opri brusc. Loïc Își Încărca În break-ul hotelului plasele cu crabi pescuiți. La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care va marca semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la unul la altul, strîngînd mîinile și adresînd fiecăruia un cuvînt, secondat de Armelle, care Îi șoptea pedigree-ul persoanei În fața căreia ajungea, dacă memoria Îl lăsa cumva În pană. Oferi de băut la toată lumea, cînd Își făcu apariția Gwen. Rumoarea scăzu cu un grad. Atmosfera se răci cu mai multe grade. A fi tocmai fiica unei ucigașe de copii era de natură să dea fiori. - Încearcă să fii mărinimos, PM, Îi strecură Armelle soțului ei. Du-te și du-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
actu-ntâi! Da! M-au obligat să-i învăț până și pe copiii mei ce se-ntâmplă-n actu-ntâi. (Pătrunde în spațiul publicului.) Da! Da! Da! Ați fost martori ! Da! Am să vă spun adevărul! În actu-întâi nu se-ntâmplă nimic! (Rumoare printre personaje, relaxare totală, tumbe și salturi carnavalești.) RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.): Nu se poate... FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea și în fața spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia de pîine - soare pe plajă Foșnind pe pneuri timpul spulberă praful - rumoare-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se Întrebe tot cartierul ce căutăm acolo. Brunetti, pentru care mașinile erau lucruri străine, bizare, nu stătuse să se gândească la asta, la felul În care o mașină aparținând În mod clar fie carabinierilor, fie poliției era sortită să provoace rumoare În orice cartier mic. — Mulțumesc, Giancarlo. Apreciez asta. — Chiar sper că e așa. Șapte treizeci Într-o dimineață de sâmbătă, zise Ambrogiani cu neîncredere și puse receptorul În furcă Înainte ca Brunetti să mai poată spune ceva. Ei bine, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-a animat ea. De ce nu ne spui câte ceva despre tine? Jake, care stătuse jos, s-a ridicat încet în picioare. În clipa în care a ajuns la completa și impresionanta lui statură, printre femeile din sală s-a stârnit rumoare. Hugo a observat cu iritare cât de plin de încredere părea Jake, deși era îmbrăcat într-o cămașă jerpelită de pădurar și o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pătruns, ca să fim principiali, nu prea pătrunseseră... Șed numai pe șanțul acestei Istorii și îi înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu scapi tu, m-auzi?! Cioclii tremurau pe capră și abia stăpâneau caii tulburați de rumoarea glasurilor din spate. 220 - N-ai să dormi liniștit! Nu e liniște pentru tine nici pe lumea cealaltă, tâlharule, care ne-ai batjocorit fetele și ne-ai vîndut! Ceva scânteia în aerul rece, o ură surdă, stăpânită multă vreme și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El consideră că frămîntările sociale, agitațiile mulțimilor au născut un interes aparte pentru fenomene altă dată ignorate: polarizarea corpurilor sociale, intensificarea mișcărilor de stradă, afirmarea actorilor sociali responsabili de mari acte de corupție, comportamentele stereotipe ale unor mari categorii sociale. " Rumoarea" are deci importante funcții sociale: relansează procesele de asimilare socială, reiterează diferențierile sociale (oferind practici și norme noi), oferă explicații noi teoriilor despre rolul maselor, conferă o valoare pragmatică acțiunii, apelînd la "morala istoriei". L-am citat pe Michel Rouquette
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tehnicieni ai puterii"333. Nici noi nu am fi putut rosti o judecată mai pertinentă. De altfel, acestor rînduri le corespund cîteva cuvinte ale președintelui d'Estaing, redactate în cel mai pur stil tardian: Imensa majoritate a francezilor trăiește în rumoarea orașelor. Radioul și televiziunea difuzează peste tot mesajul lor nervos"334. Cu o singură completare: aceste mesaje nervoase sînt emanații ale cîtorva minți ce aparțin starsistem-ului, subtil analizat odinioară de un Edgar Morin, unui sistem de vedete care nu se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu mine și mi se spovedeau. Este greu pentru un Rege să înțeleagă ce înseamnă să rămâi zile-ntregi să păzești animalele la pășune; îți trec prin cap atâtea gânduri, îți faci mii de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu vorbeam cu copacii, cu ierburile, cu norii; mă afundam în cele mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la încheieturi, dându-i impresia că are oasele putrede. "Viața unui deținut" se gândea "ce diferită e de cea a unui om liber; acesta nu știe ce-nseamnă să se bucure de cele mai mărunte lucruri, de cele mai nedeslușite rumori, nu cunoaște scala tăcerii ce are felurite valori dimineața, la amiază sau noaptea. Afară omul se mișcă neștiutor de ceea ce se întâmplă lângă el, acolo unde se săvârșesc fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știre, concepu mari aprehensiuni în legătură cu Tudorel, pe care-l socotea acum în stare de orice; se miră numai a-l vedea nestingherit și nici măcar supravegheat de agenți. "Nu-mi vine să cred că rasa mea produce brute! Probabil am exagerat!" Rumoarea publică află însă totul, mai mult ori mai puțin exact, și, cu toată muțenia autorităților, cazul Dan Bogdan trecea drept rezolvat. Deși Bogdan era un personaj de importanță secundară, fusese suprimat prin sugestie din afară și fără îndoială din ordinul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în cazul persoanelor importante. Zvonul este un sunet prelung emis de instrumente muzicale, clopote, poate fi și un zgomot slab, monoton și continuu produs de o apă curgătoare, de vânt sau un zumzet, bâzâit de insecte. Zvonul înseamnă și gălăgie, rumoare produsă de glasuri, știre, veste care circulă de la om la om, informație neîntemeiată, uneori tendențioasă, care n-a fost verificată. Zvonurile perfide sunt nemuritoare, există și atunci când socotim că au dispărut. Sensul real pe care l-ai realizat și sensul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mirare și o dorință confuză, este de fapt prima formă a găsirii. Ca o atare atitudine, așteptarea este ipostaza adolescentului în fața lumii. Fără să fie o împlinire, adolescența rămâne, totuși, preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare. Aceasta este vârsta când rumoarea nediferențiată a dorințelor și aspirațiilor năzuiește către liniștea unei forme, singura care, prinzând, mai târziu, contur, poate aduce cu sine acel grad de stabilitate de la care pornind se poate vorbi despre o lege proprie, deci despre o personalitate și un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am învățat că fiecare avea firea și vocea sa, că erau la fel de diferiți între ei ca și oamenii, că se bucurau și mureau ca și oamenii, că luptau și năzuiau împreună, că vorbeau între ei. În pădure simțeam când o rumoare abia perceptibilă, când un soi de adiere sonoră care venea și pleca, dar indiferent de conținutul „mesajelor”, am avut întotdeauna convingerea că eu eram binevenit acolo, în pădurea adâncă, printre copaci. Nu știu de unde-mi venea această simpatie, dar într-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu mult mai rar decât în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele lui Cerber în piesele de teatru. Apariția unui animal în scenă, e știut în teatre, distrage atenția spectatorilor, crează o rumoare, strică spectacolul. De aceea trebuie amintită notabila excepție Pussy, cel din Titanic Vals, care stârnește oroarea comică a soacrei perfecte Chiriachița. Aici Mușatescu reliefează prin atitudinea față de câini diferența între generații. Tânăra Miza vede în Pussy, căruia îi face baie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de clarviziune. Nu de clamarea unor lozinci avem nevoie acum, ci de ecouri bine țintite, de luciditatea unor analize, care să pună în balanță avantajele și dezavantajele tratatului, deopotrivă pentru România, pentru românii din nordul Bucovinei și din sudul Basarabiei. Rumoarea patriotică nu mai impresionează pe nimeni. Dar ceea ce deranjează mai tare este „prilejul” de care s-au agățat atâția profitori ai ideii naționale în Basarabia, pentru a bifa, retoric, în condica „iubirii de țară”, după ce și-au demonstrat bicisnicia pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
respectă vocabularul criticilor epocii (și Ibrăileanu, și Lovinescu sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa. Învăluită de mult într-o rumoare defavorabilă, care o acuză de paseism, de romanțare, de lipsa flerului și a invenției, opera de ficțiune a lui Lovinescu demonstrează totuși, începând mai ales cu romanul Viață dublă (1929), calități care o fac imposibil de neglijat. Romanele ultime ale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne, nu inexistența politicului, ci prevalarea valorii estetice. Rezistența înseamnă creație tacită, revoltă sau adaptare? Disidentului, pe lângă drepturile sociale, i se retrage și dreptul la semnătură. "Lumea asta a noastră ajungea la ei sub formă de murmure, de șoapte, de rumori" 278, spune Liiceanu. Dar ajunge. Și pe aceste murmure își bazează Monica Lovinescu discursul. Regimul ceaușist este mai dur decât alte regimuri în care există totuși minime liberalizări. Până și cititul, o fericire fără complicații, provoacă neplăceri. Lecturile pot fi
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]