4,629 matches
-
Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mântuitorul meu, trimis ca să mă mâne înapoi pe făgașul umanității. Ăsta e numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și relaxăm în călătoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii peste cap și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare pe toată lumea și să devină Adam și Eva? Fiecare generație vrea să fie cea din urmă. Nu pe toată lumea, zice Helen. O s-avem nevoie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna, nu numai el spre nevestele altora. Ne-am înțeles, sper: îl cauți deseară și stabiliți pentru mîine. Altfel, dacă află... Cînd va afla, spune Mihai calm va ridica mîna spre mine. Și cînd o va ridica, o va avea ruptă. I-o doresc de mult. De ce?! se miră femeia. Plecîndu-se puțin, Mihai ridică pantalonul, dezgolind pulpa piciorului stîng. De asta arătă el o umflătură. Degetul arătător al Mariei atinge locul, pipăindu-l îndelung, cu siguranța specialistului. Se poate opera. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și coloreze și mai mult gluma, răstoarnă sacul, din care cad patru găini și o rață. Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară -, încearcă iar să le potrivească și, înfuriat, le aruncă în cuptorul instalației, roșu încă, privind cum se transformă în scrum. Cred că în clipa aceea spune el, continuînd pe același ton propunerea mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căzuți din cuib, într-o sală unde mirosul de urină te îneca, am vrut să fug, să ies mai repede. Fetița, care și-a auzit numele rostit de îngrijitoare, s-a întors spre mine: era toată numai ochi și cîrpe rupte, îmbrobodită ca o babă. Din nas îi curgeau două lumînărele pe care ea, mereu, și le ștergea cu dosul mînecii. De la brîu în jos, pînă în vîrful papuceilor de cîrpă, era udă fleașcă. M-am aplecat spre ea, așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la spate, lovind cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un om mic, cu pălăriuță. Ascultă ce-ți spun, ai o coastă ruptă îl ajută Radu pe Mircea Emil să-și încheie haina la piept. Mă tem că și la plămîni ai ceva, atîta drum prin viscol... Nu mai ai nici o haină? Pălăria mi-a rămas unde am dormit, în magazie. Na scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poeziei, dedicată Lacului de Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a naturii, trebuie să pomenim și de cele zece puncte peisagistice principale: Dimineață de primăvară pe Digul Su, Flori de lotus în grădina Qu, Luna, toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peștii la Huagang, Cele trei turnulețe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoțelul de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peștii la Huagang, Cele trei turnulețe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoțelul de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare, cei doi protagoniști ai "Poveștii șerpoaicei albe". Legenda spune că a fost odată o șerpoaică albă, care după ce și-a cultivat caracterul timp de o mie de ani, a reușit să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suzhen. O altă șerpoaică verde, s-a transformat într-o fată tânără plină de vigoare, numită Xiao Qing, după 500 de ani de cultivare a moralității. Într-o zi, ele au ajuns la Lacul de Vest. În timp ce treceau pe Podul Rupt, Bai Suzhen a zărit în mulțime, pe malul lacului, un tânăr frumos care i-a căzut cu tronc, pe nume Xu Xian. Xiao Qing a făcut o vrajă ca să aducă o ploaie torențială, tocmai în momentul în care tânărul cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au asediat templul. Fahai le-a întâmpinat și el cu forțe magice. Dar pentru că era pe punctul să nască, Bai Suzhen n-a putut să-l înfrunte și s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns pe Podul rupt, ele s-au întâlnit cu Xu Xian, care reușise să fugă din Templul Jinshan. Regăsindu-se la locul primei întâlniri, cei doi îndrăgostiți s-au îmbrățișat în hohote de plâns, nemaiputând să-și stăpânească emoțiile după atâtea necazuri. La scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginația turiștilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă și mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune: "Sus este paradisul, iar pe pământ e lacul." Într-o altă legendă chineză se spune că o perlă pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zâmbind ațos. Nu mi-a mai rămas decât să comunic respectuos domniei sale că există totuși o diferență: de încasat, deocamdată o încasează doar jurnaliștii. Când oi vedea și primul politician cu ochiul cât sarmaua, nasul spart și măcar o coastă ruptă... Pornind din vârful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernanților față de presă se umflă cu fiecare zi. Ultimul răcnet, dl Iliescu a găsit vinovatul pentru starea sumbră a Justiției, care e, de lungă vreme, acuza principală adusă guvernului de către Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și să stăm și noi prin casă, să ne uităm la televizor, ne-am agățat hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și caz, îți mai oferă și o cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu vreau însă nici ruptul capului ca, după ce v-am devenit suspect de mustrări de conștiință, să fiu terfelit ziua în amiaza mare, ca un infractor de drept comun care nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul capului), familia Ciocan nu mai calcă în căcățeii de pisică pe preș (renunțând să confiște mingi și să întrerupă meciuri memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colțurile gurii mari lăsate În jos. Arăta ca un clovn trist. Și mama continua să citească În timp ce plîngea, ceea ce făcea totul și mai insuportabil. Nimic din lucrurile lui Jerry nu-i făcuse să plîngă, nici măcar biata lui rufărie de corp ruptă și În mod sigur nici caietele lui penibile, pe jumătate goale. Cred că plîngeau, de fapt, pentru ei Înșiși și pentru propriul lor trecut rămas În urmă. Nu-mi pot Închipui propria-mi familie plîngînd pentru ceva. Din anumite puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă cu alte cărți religioase În „lotul 20“. Deasupra mesei de licitație, o pendulă rotundă, sub al cărei cadran se vedea o etichetă pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]