8,560 matches
-
era dominatoare; exact în același timp în care Beethoven încheia primul său ciclu de cvartete de coarde opus 18, lucrări care prin caracterul lor aparțin secolului trecut. Ulterior Beethoven se orientează către tipul de structuri transformaționale, marcate în răstimpuri de rupturi. D. A.: - Suntem de acord, muzica este o comunicare. Cu cine comunicăm? Cu noi înșine? Cu un grup țintă? Cu lumea largă? L. M.: - Suntem precum acei cercetători care lucrează în laboratoare. Unele ultraperfecționate. Spre exemplu la IRCAM, la Paris. încercăm
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
chipurile! - de clasicii cunoscuți (sustrași astfel junimismului), de providențialul Gherea și de scriitorii socialiști de la revista "Contemporanul". Istoria literaturii române este astfel împărțită în două: până la Gherea și revista "Contemporanul" - și după ei. Emil Boldan inventează aici o cezură istorică, ruptura pe care ar aduce-o realismul critic, prezentat teoretic disproporționat, cu apel la Lenin, pe aproape două pagini (p. 103-104). Precursorul absolut al realismului critic ar fi Nicolae Filimon. Elemente de realism critic sunt identificate și la scriitorii pașoptiști, continuați
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
corăbii noi...")! De fapt, mă aflam în contradicție și cu propria-mi existență: intrasem în martie 1962 ca redactor la ditamai organul central al PCR, "Scânteia" (în pofida unor iritări ale serviciului de cadre: eram fiul unui fost - și vremelnic - jandarm!). Ruptura cu un loc de muncă pentru care mulți tineri ambițioși mă invidiau (pe când eu visam să intru în redacția "Gazetei literare", alături de Nichita Stănescu și Cezar Baltag!) avea să aibă loc, cu prudență și tenacitate, abia în martie 1965. Deocamdată
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
lui continuă către un punct de observație cât mai bun. Istoria literaturii române nu mai este văzută și expusă cronologic, într-o linie evolutivă relativ firească, așa cum se întâmplă, de regulă, în istoriografia noastră. Avem în față o istorie a rupturilor care "desfundă izvoarele imaginarului". Autorul identifică două intervale cu o anumită stabilitate (1860-1914 și, respectiv, 1919-1927) și trei mari falii: ruperea de Orient și de feudalism; închiderea față de Occident și de capitalism; desprinderea de Est și de comunism. Altfel spus
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
motive diferite, și Israelul are cohorta lui de rătăcitori, în majoritate tineri avizi de o viață mai ușoară și lipsită de pericole dincolo de ocean. Și fiecare exod e însoțit de o povară uriașă de riscuri și drame colective și individuale, rupturi, prăbușiri, însîngerări morale și sufletești: familii destrămate, copii înstrăinați de părinți, părinți însingurați, oameni care o pornesc haihui ca să ia totul de la capăt înarmați doar cu un dram de speranță, unii care se întorc dezamăgiți și învinși sau, dimpotrivă, pentru
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
-se că, în materie de crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în tot cazul superficială, și că în adîncul lui politologul rămîne un Marsyas după calapod antic: și-a lepădat pielea, dar nu și convingerile. Că așadar, după cum există bolile ereditare, al
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a iscat o ruptură în materie de convingeri ideologice, ruptura aceasta este aparentă, în tot cazul superficială, și că în adîncul lui politologul rămîne un Marsyas după calapod antic: și-a lepădat pielea, dar nu și convingerile. Că așadar, după cum există bolile ereditare, al căror mecanism patogenic este în întregime
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
îmi pot explica cum de un om cu atîția prieteni are parte de atîta mîrîială surdă și neîntreruptă. Și atunci, făcînd bilanțul acestor trăsături, ce e de reținut de pe urma amănunțirii lor? Întîi de toate, că Tismăneanu este un Marsyas complet: ruptura sa de comunism nu e declarativă, ci efectivă. În al doilea rînd, pe plan internațional, omul acesta este o prezență foarte incomodă pentru cei care și-ar dori ca tragedia comunismului să fie ștearsă din memoria europenilor, fie și numai
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul - romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
este subminat de modernism, iar acesta de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
un singur exemplu, n-a suferit oare, decenii în șir, un filosof și un scriitor precum Sartre o atracție magnetică față de fantasmele staliniste și maoiste? Exact acesta a fost cazul multora din generația lui Noica: psihologia lor a suferit o ruptură de nivel în urma căreia unghiul din care vedeau lumea s-a schimbat radical. Au trecut cu toții de la un regim de trăire moderată la unul incandescent". În orice caz, "îndrăcirea" căreia i-a căzut pradă Noica l-a marcat și în
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
hermesiană, nu numai că pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pastișa și colajul). Pe de altă parte, Frederic Jameson crede că "experiența post-modernă accentuează eterogenitatea și profundele discontinuități în opera de artă, care nu mai este unificată sau organică, devenind
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
la o puternică oscilație între contrarii, atît de nutritivă pentru poezie, corespunzătoare primului stadiu al existenței, conform lui Kierkegaard, al opțiunii pentru nondecizie, al opririi în spațiul purei posibilități. Registrului centripet i se substituie cu o amară consecvență unul centrifug. Rupturile de sens, fărîmițările perspectivei trădează o regie bruscată, o incoerență înscenată cu minuție. Spectacolul contrariilor ațîțate în conflictul lor nu răspunde oare, conceptual, stării confuze a dezorganizării eului ce nu-și încape în matcă? Așa ceva peste ani nu se va
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
De la Gellu Naum și Ștefan Aug. Doinaș la Ioan Es. Pop, putea fi făcută măcar schița evoluției, dacă nu harta ei topometrică. Dar raportarea la un anumit moment din "desfășurătorul" istoric, la diferitele etape din lirica noastră, cu inerentele discontinuități, rupturi, adeziuni și diferențe generaționiste, e aproape inexistentă. Două-trei referințe nu pot suplini ceea ce s-ar fi cuvenit să fie un tablou secund, mai larg, al fiecărui capitol. Astfel că, exceptând capitolele de mai mare întindere din prima sută de pagini
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
neobișnuit", mărturisea un "temperament artistic excepțional", atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai adâncă contradicție care ar putea fi formulată drept aceea dintre adevărul vieții și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o participare
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
o replică la sincronismul lovinescian, care e just, inclusiv teoria "mutației valorilor", dar din punctul de vedere al continuității, al întregului și chiar al modernității, întoarcerea la rădăcini, mișcarea în vreme este imperativă. Altfel spus, între generații nu există o ruptură, ci o permanentă corelație. "Asincronism", îi spune poetul, ceea ce nici pe departe nu se numește protocronism. Altminteri, schimbarea este absolut firească, iar înaintașii și urmașii nu fac altceva decât să se manifeste "absurd", însă un absurd pur: "Orice lovire de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
apoi au perseverat în obstrucția lor - că forțează legile firescului în relatare, că introduce domnia arbitrarului, că spulberă un canon al romanului, acceptat pretutindeni ca viabil. Atâta înverșunare în respingere trădează, cred, o neînțelegere de fond. A produs consternare, negreșit, ruptura în traiectoria tânărului Grobei din Bunavestire, care trece brusc de la o mentalitate de amploaiat, cam obtuz, cu veleități mediocre, impregnat de prost-gust, spre un soi de transfigurare, greu de ghicit din premise. Această traversare prea rapidă îl face apt să
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste, chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, se afirma implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
de nimeni", sub tortură, ceea ce dorește anchetatorul să obțină... "Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!" îi tot latră în urechi fetei de șaisprezece ani oameni care asigură buna funcționare a regimului. Să admitem că e o anumită diferență (și o ruptură de nivel) față de acel "Ia-ți patul tău și umblă!" adresat de Iisus paraliticului.
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
în România, alți 30 de ani în străinătate. Ce concluzii te lasă să tragi punerea în oglindă a celor două jumătăți și cum s-au influențat aceste două mari capitole ale vieții? Putem vorbi de o continuitate sau de o ruptură între cele două universuri sub aspect artistic, dar și personal? V.D.: Ruptura a fost dramatică, dar nu am simțit-o ca ruptură pentru ca eu am plecat pentru trei zile (mai bine zis trei săptămâni... cât era viza) cu intenția să
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
să tragi punerea în oglindă a celor două jumătăți și cum s-au influențat aceste două mari capitole ale vieții? Putem vorbi de o continuitate sau de o ruptură între cele două universuri sub aspect artistic, dar și personal? V.D.: Ruptura a fost dramatică, dar nu am simțit-o ca ruptură pentru ca eu am plecat pentru trei zile (mai bine zis trei săptămâni... cât era viza) cu intenția să mă întorc acasă și am rămas până acum. Multă vreme m-am
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
cum s-au influențat aceste două mari capitole ale vieții? Putem vorbi de o continuitate sau de o ruptură între cele două universuri sub aspect artistic, dar și personal? V.D.: Ruptura a fost dramatică, dar nu am simțit-o ca ruptură pentru ca eu am plecat pentru trei zile (mai bine zis trei săptămâni... cât era viza) cu intenția să mă întorc acasă și am rămas până acum. Multă vreme m-am „hrănit” cu gândul întoarcerii... așa că nu am simțit ruptura decât
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
ca ruptură pentru ca eu am plecat pentru trei zile (mai bine zis trei săptămâni... cât era viza) cu intenția să mă întorc acasă și am rămas până acum. Multă vreme m-am „hrănit” cu gândul întoarcerii... așa că nu am simțit ruptura decât după ce ea s-a „recusut”... Dacă mă gândesc mai bine, timpul petrecut în România mi se pare lung, iar cel petrecut aici, departe de România, scurt, ca și când tocmai am venit! Simetria aproximativă a celor 30 de ani mi se
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
apropiase, deja, proiectul de regenerare revoluționară de formele de teroare întemeietoare cu caracter religios. Istoricul văzuse în Moise - cel ce și-a călăuzit poporul prin deșert vreme de patruzeci de ani, sub cerul sumbru al Dumnezeului răzbunării - "modelul mitic al rupturii ce trebuie să preceadă orice regenerare și reașezare"iv. Mîntuirea colectivă prin revoluție nu se poate împlini decît prin generalizarea violenței, prin masacru purificator. Degeaba rostea Robespierre, în 1791, la Constituantă, într-un elan căznit de umanitate: "Trebuie să credem
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
comuniști emancipați, melioriști pașnici, dar nu reformatori radicali, direcți și transparenți în negație. De aceea literatura lor nici nu ajunge la disidență, fiind doar subversivă, insinuantă, oblică, avându-și, fără îndoială, eficiența ei în eliberarea "gândirii captive". Disidența exprimă o ruptură și conduce, în fond, la opoziție. În sens propriu însă, opoziția ar trebui să fie de semn contrar și din afara partidului contrazis. O asemenea opinie ar însemna negarea comunismului, de pe o platformă ideologică obligatoriu de dreapta. Regimul comunist nu acceptă
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]