469 matches
-
a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Rusca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Rusca a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Rusca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Rusca a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, satul Rusca face parte din raionul Putila al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 5 (2+3), reprezentând 0,87% din populație . În acest sat este un punct
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
de 5 (2+3), reprezentând 0,87% din populație . În acest sat este un punct de trecere auto și pietonal în România pentru cetățenii români și ucraineni cu domiciliul permanent in județele și regiunile de frontieră, prin județul Suceava: Ulma - Rusca. În prezent, satul are 474 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rusca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
trecere auto și pietonal în România pentru cetățenii români și ucraineni cu domiciliul permanent in județele și regiunile de frontieră, prin județul Suceava: Ulma - Rusca. În prezent, satul are 474 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Rusca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
(n. 14 septembrie 1878, satul Călinești, județul Botoșani - d. 12 septembrie 1916, Dealul Rusca - Pietrele Roșii, Munții Călimani) a fost un învățător român, căzut eroic în primul război mondial. În semn de prețuire pentru activitatea sa în folosul ridicării nivelului de educație al locuitorilor din satul Baia (județul Suceava), în anul 1937 i s-
Nicolae Stoleru () [Corola-website/Science/320604_a_321933]
-
o brutărie cooperativă și un atelier de dogărie. Încorporat în Armata Română și luat pe front după intrarea României în primul război mondial, locotenentul (în rezervă) Nicolae Stoleru a murit eroic la 12 septembrie 1916, în luptele crâncene de la Dealul Rusca - Pietrele Roșii din Munții Călimani. După moartea sa, Maria Stoleru s-a îmbolnăvit, s-a retras la părinți și apoi la Mănăstirea Agafton unde a murit în același an. În semn de prețuire a activității lui Nicolae Stoleru pentru binele
Nicolae Stoleru () [Corola-website/Science/320604_a_321933]
-
Domnului”. Satul Teiu, aparținând comunei Lăpugiu de Jos, este situat în depresiunea Văii Lăpugiului, care formează ultimul afluent în partea stângă a Mureșului din județul Hunedoara. Așezarea stă la poalele unor coline mici și dealuri care coboară din Munții Poiana Ruscă până la Valea Mureșului și despart Ardealul de Banat. Biserica din parohia Teiu are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Cele mai vechi documente și date despre biserica din Teiu le avem doar din conscripția bisericească din anul 1733 a episcopului Ioan Micu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Teiu () [Corola-website/Science/321004_a_322333]
-
secolul al XV-lea de către cnezii din familia Caba. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . La numai câțiva kilometri depărtare de centrul comunal Dobra, într-o frumoasă așezare de la poalele nordice ale munților Poiana Ruscă, se găsește satul Roșcani, menționat documentar, ca „Roskan”, în anul 1491. În interiorul unei fortificații străvechi, astăzi dispărută, a fost ridicat, în perioada medievală, un edificiu din zid impunător, martor al bunăstării dar și al decăderii familiei nobiliare românești locale Caba
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
Marmura de Rușchița se extrage din zăcământul de marmură de la Rușchița, o localitate din județul Caraș-Severin, la circa 10 km nord-vest de comuna Rusca Montană. Această marmură are diferite nuanțe, de la alb la gri, roz, roz-gălbui și roșiatic. Sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) este primul care a atras atenția asupra calităților remarcabile ale marmurei de Rușchița, pe care a comparat-o cu marmura de
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, astfel că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări. În prezent, marmura se exploatează în "Cariera Veche-Gropan" și "Cariera Nouă- din Dealul lui Ionel", ambele situate în munții Poiana Ruscă, la o altitudine de 800 de metri. Acestea cuprind cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare din România. În zonele de dezvoltare a marmurelor, relieful este accidentat cu pereți abrupți și cu văi adânci. Locul din care
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
(n. 20 octombrie 1971, Poiana Răchițelii, Cerbăl, Hunedoara) este un actor român de teatru și film. Puiu se trage dintr-o familie de pădureni din Ținutul Pădurenilor, Munții Poiana Ruscă județul Hunedoara. În toamna anului 1987 la vârsta de șaisprezece ani Puiu începe cursurile de actorie la Școala Populara de Artă Deva continuând în paralel studiile la Liceul din Geoagiu susținut conspirativ de bunica sa. În vara lui 1990 este
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 109 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, terenuri arabile) ce aparține bioregiunii colinare a Transilvaniei, încadrată în regiunea geografică alpina aflată la poalele Munților Poiana Rusca (grupa montană ce aparține Carpaților Occidentali) și continentală a depresiunii Hunedoarei. Aceasta este constituită din două corpuri separate ce includ rezervațiile naturale: Dealul Colț și Dealul Zănoaga (78,40 ha) și Dealul Cetății Deva (30 ha). În arealul sitului (la
Dealul Cetății Deva (sit SCI) () [Corola-website/Science/331212_a_332541]
-
Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria, Turcia. În România se întâlnește în regiunile sudice pe un areal restrâns la pădurile de deal și câmpie, de-a lungul văii Mureșului, de la Lipova până la Gura Arieșului, Munții Poiana Ruscă, Banat de-a lungul Dunării, Platoul Mehedințiului, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea. ul este o specie termofilă și intră în compoziția șleaurilor; arborete pure realizează numai în pădurile degradate. Crește spontan în pădurile de stejar până în etajul fagului, pe un
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
în extremitatea vestică a județului Hunedoara (la limita de graniță cu județele Caraș-Severin și Timiș), pe teritoriile administrative al comunelor Bunila, Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum") aflate în nord-estului masivului Poiana Ruscă (grupă montană aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor). La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
Cheile Cernei alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
englez este numit după țarul Alexandru al II-lea al Rusiei care a comandat plantarea acolo a 52 de specii de copaci. El a fost cunoscut anterior ca Parcul Amiralității și Grădina Muncitorilor. Grădina a fost proiectată de arhitectul Luigi Rusca în 1805. William Gould, un grădinar născut în Anglia, a fost angajat să demoleze zidurile sudice ale fortăreței Amiralității și să le înlocuiască cu patru alei plantate cu tei. Șanțul cu apă al fortăreței a fost asanat în 1819 pentru
Grădina Alexandrovski (Sankt Petersburg) () [Corola-website/Science/337590_a_338919]