1,007 matches
-
a fost înainte, dar dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este, mai presus de toate, un discurs. Un discurs care încearcă să confere sens transformărilor cu care se confruntă lumea rurală, aspirațiilor acesteia de ieșire din marginalizarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa ; el este, mai presus de toate, un discurs. Un discurs care încearcă să confere sens transformărilor cu care se confruntă lumea rurală, aspirațiilor acesteia de ieșire din marginalizarea „țărănească” și transformare într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acesteia de ieșire din marginalizarea „țărănească” și transformare într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a Celuilalt (din acest punct de vedere, soluția reciprocității
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moder nității”, pe care elitele post-moderne se străduiesc să-l deconstruiască, dar care pentru populațiile marginale ale modernității a devenit un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de a vorbi al unei femei simple și sănătoase, pe care îl afișează în rusticele tablouri vivante sau la ocaziile când își îmbracă frumosul costum popular de Muscel ! Și cu ce supusă îngăduință îi răspunde musafirului, deși el nu s-a arătat deloc amabil față de ea ! Chiar dimpotrivă ! Dar a vedea aici o deplasată cochetărie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să aibă și 25. Ceva nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate de vină e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ungurii? Ce dracu’, ție nu ți se pare ciudat? Bă, dar treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se cazează în camera alăturată. Intâlnindu-l apoi pe soțul doamnei, îmi spune că ei au cumpărat această casă, iar el a restaurat-o în întregime singur, ceea ce este admirabil. Recunosc calitatea a tot ce există aici. Casa păstrează aspectul rustic, dar totul este îngrijit, curat și cu bun gust. O construcție lungă, dreptunghiulară cu un hol lung și camere de o parte și de alta a holului în care există o masă cu un calculator unde se ține evidența pelerinilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
poemele de început - cantonul, cantonierul, șinele, terasamentul, liniile de cale ferată etc. -, punctează un areal cu o simbolistică densă, cuprinzând între semnificații și pe cea a libertății genuine, fruste, pe care o reliefează, prin contiguitate spațială, în primul rând, semantica rusticului, a campestrului, liantul fiind copilul / copilăria. Pe de altă parte, în atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte în alta se face pe nesimțite și, de aceea, paradoxal, gesturi cvasiritualice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spațiu liniștit precum odinioară, în Viena copilăriei sale. Odată cu trecerea timpului, Maria- Antoaneta a găsit de cuviință să-și pună în operă și propriile idei. Așa se face că ea a dorit o grădină mai romantică, mai pitorească, în sensul rustic al cuvântului, prin care să curgă pârâiașe sinuoase. Pentru împlinirea acestei noi viziuni, ea a suprimat grădina botanică. Se spune că o cam scoteau din sărite plantele fostului rege de la Paris, Louis al XV-lea. Tocmai acela care i-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
chitanță. Trei sute?...Pentru ce? Pentru Guriță, agentul nostru de supraveghere a dăunătorilor. Pardon, a victimelor! Fie și victime, dar scoate banii și cumpără-i lui Guriță și două sandviciuri cu șuncă ca să le mănânce pe drum. De ce? De foame. Peisaj rustic cu șanț, mașină părăduită și o echipă de filmare de la televiziunea locală din comună. Primar și nevastă. Primarul ține pe brațe un prosop tradițional, colac împletit și o solniță cu sare. Vorbește calm, precis și fluent la microfon. Doamna nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai important. O remaniere! Nu. E Anul Nou. Vrem să dăm un exemplu nației. Puterea și opoziția, prin reprezentanțiilor, în mijlocul poporului! Vom merge cu Capra. Cu capra neagră, la vânătoare, în Retezat. Nu domnilor. Mergem cu o capră autentică, neaoșă, rustică. De acord? Ighen. Da pote să fie una moghiară vorbitor romanește sau romanește vorbitor moghior? La cerea colegilor conaționali vom face o capră bilingvă. Nu estem capra bilimb! Ba este, dacă e intelectuală! Ne poate confirma domnul senator Farcaș, specialist
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
atâtea eforturi, să înscriem ca o victorie a actualei legislaturi Clauza Națiunii Celei Mai Bâzâite!” Din colțul stâng al ochiului, lui Zaston îi scăpă o lacrimă profesională pe jumătatea de pâine subvenționată guvernamental și învelită cu drag într-un prosop rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
X Vreau. Dar aș fi vrut s-o văd pe natural, pe componentele enunțate. Y Pe componente o vezi matale dacă vii la sediu firmei pe care o reprezint în calitate de crescător autorizat de cornute pentru lapte cu diplomă de manager rustic. Mai am o diplomă și ca cultivator de elită a căpșunelor timpurii plus una ca absolvent european al turismului pe jos... X Deci ...să viu la țară... Y Da. Cu 200.000 cât costă drumul, 80.ooo șampania și 50
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al contului Circului. Și asta doar fiindcă ești simpatic, generos...Vrei să-l scrii ? A, nu,nu,nu! Nu consumăm pixul, că nu e cazul. Plătești cheș ? Nu. În natură... Doneeeeez... O casă de vacanță ! Nu. Vă doooonez... O fermă rustică! O, nu ? O...?! Nici. Nu ! Pur și simplu vreau să vă donez...nevasta! Nev...Du-te, dom’le... Da, nevasta! Un metru șai’jdoi cu șaptejdouă de kile. Stie sa facă omletă, ochiuri, ouă fierte, scrob, omletă...De toate știe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asupra unui moment aș vrea să vă atrag atențiunea: frazele ce vi se vor părea stranii nu sânt străinismi, ci provincialismi; în genere e scrisă cu prea espres colorit local, deși are scene de o gingășie simplă și într-adevăr rustică - scenele dintre Cimbru și Anița. Eu am copiat-o, pentru că era scrisă cu ortografia din Austria. Apoi vă mai trimit niște versuri de-ale mele. Bune simt că nu sânt poate însă să nu fie cu desăvârșire rele. Ștergeți ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu era vătămătoare și tot deocamdată sora ei era invulnerabilă. Mika-Le alături de sora ei apărea cam degenerată, cu cap mare pe umerii pătrați "ii unui corp mic, dar nemodelat. Lipsită de relief se pierdea în umbră. Stîngaco în maniere și rustică Ia croială, decorul de lux o punea în inferioritate. Prezintarea ei siînjenise puțin pe Elena! "Ma demi-soeur spunea când era nevoie. Mai adesea o trecea subt ta; ere, ca pe o prezență neînsemnată. Participarea sau lipsa ei de la plimbări și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bucureștean". M-am obișnuit cu mirosul de benzină arsă, cu cerul fără mister de deasupra orașelor. Aici mi s-a născut fiul, aici l-am văzut crescând. Treptat, am încetat de a mai fi ceea ce fusesem. Mi-am pierdut reflexele rustice, m-am "civilizat", biblioteca mi-a devenit mai dragă decât pădurea. Nu sunt un bucureștean autentic, întreg, vorbesc despre "viața la țară" cum vorbesc, la Cehov, cele "trei surori" despre Moscova. Îmbătrânesc, ca arborii care se usucă pe dinlăuntru, golindu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în urmă cu doar câteva ore. Își pregăti un bol de cafea la filtrul care intra în dotările camerei, așezat, dintr-un motiv sau altul, chiar lângă chiuveta din baie. Apoi se așeză la masa de scris, răsfoind ghidul turistic rustic, cu ilustrații făcute manual, pe care îl găsi acolo. Denumirea de „Nebraska“ provine dintr-un cuvânt din dialectul tribului Oto și înseamnă apă plată. Și francezii au denumit râul care îi străbate teritoriul „Platte“. Exact cum își imaginase locul: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar Daniel, adâncit într-o bătălie mentală, n-avea cum s-o audă. Urmă o fotografie panoramică - o zonă din Platte aflată nu departe de casa lui Mark. O imagine suprapusă se ivi treptat, o reconstituire artistică a unei așezări rustice, cu tot cu ferme vechi și căsuțe de pământ. Vorbitoarea o boteză „Așezământul natural pitoresc Central Platte“ și se lansă în înșiruirea principiilor ecologice de construcție - fundație cu impact redus, instalație solară, garduri din bârne artificiale, făcute din milioane de cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]