506 matches
-
MICHAEL RUSE Teoria evoluționist] a lui Darwin susține c] existența noastr] se datoreaz] milioanelor de ani de evoluție în care organismele care au l]sat mai mulți urmași au supraviețuit, iar cele care nu au făcut acest lucru au disp]rut. Poate fi reconciliat] etică cu un astfel de proces? Implic] evoluționismul ideea c] morală ar trebui s] permit] celor slabi s] dispar]? Sau, si mai drastic spus, implic] evoluționsmul ideea c] ar trebui s] respingem morală în întregime? Marx împrotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întreb]ri foarte diferite, una legat] de faptul istoric, alta privind autoritatea. Ner]bdarea de a r]spunde celor dou] întreb]ri a condus la crearea multor mituri tradiționale despre originile universului. Aceste mituri descriu nu doar cum a ap]rut omul, ci și de ce viața sa este atat de grea, de dureroas], de confuz], de conflictual]. Ciocnirile și dezastrele primordiale despre care se vorbește au menirea - adesea, poate, în mod esențial - s] explice de ce oamenii trebuie să tr]iasc] dup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai clare pe parcurs. iii. Argumente morale și argumente faptice Ni s-ar putea cere s] accept]m individualismul extrem pe baze pur științifice, ca pe o descoperire autentic]. Ar ap]rea, astfel, ca o informație despre cum au ap]rut, de fapt, oamenii. Ast]zi, acest argument are la bâz] în mod obișnuit ideea de evoluție a tuturor speciilor prin „supraviețuirea celui mai puternic” în competiția acerb] dintre indivizi. Se consider] c] acest proces i-a transformat în atomi sociali
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din cauza unui p]cât personal sau al altuia, ci din pricina unui pariu f]cut în Rai. Pentru c] Iov nu putea ști motivul nefericirii sale și pentru c] teoriile tradiționale nu au oferit o explicație pentru situația să, au ap]rut întreb]ri cu privire la modul adecvat de a tr]i. R]spunsul oferit de povestea lui Iov a fost c] individul ar trebui, desigur, s] respecte regulile indiferent de consecințe. Un r]spuns diferit a fost dat de textele Ecclesiastului. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între evrei și neevrei nu numai c] întinau puritatea iudaismului (Neemia 13.23-26), dar inc]lcau și legile Scripturii (Neemia 13.1-3), provocând furia divin] (Ezdra 10.14). Nu toat] lumea era de acord cu aceast] diviziune. Autorul C]rții Rut, compus] spre sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., menționeaz] c] regele David a rezultat dintr-o c]s]torie între un moabit și un evreu. Iona scoate în evident] grijă zeit]ții evreiești pentru alte popoare, de unde rezult] și responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de c]tre Mahavira, un înv]ț]tor-ascent non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic]. Aceast] situație a generat crearea a dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a utiliza forță și a r]ni cealalt] parte. În vederea dezvolt]rii acestei metode, Gandhi combin] trei noțiuni cardinale, demult prezente în etică hindus], jainist] și budist], si anume, satya, ahimsa și tapasya. Cea de-a treia a mai ap]rut în discuția noastr] despre practicile austere asociate ascetismului (tapas, „c]ldur] spiritual]”). Pentru Gandhi, acest concept reprezint] un cadru pentru cultivarea curajului, ț]riei, tonusului și, în primul rând, a dezinteresului (invocând aici Gita) necesar pentru punerea în practic] cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
indispensabile oric]rui studiu de etic] budist], precum și veritabile ghiduri de conduit] practic]. Cea dintâi tradiție budist], numit] adesea și Therav³da, a luat naștere în Asia de Sud-Est, mai precis în Sri Lanka, Tailanda, Birmania și Cambodgia. Tradițiile de mai tarziu au ap]rut în Nepal, China și Coreea, cum este Mah³y³na (care înseamn] Marea Metod]), iar în Tibet și Mongolia - Tantray³na (sau Metodă Ezoteric]). Adepții Mah³y³na denumesc tradiția budist] timpurie Hin³y³na (Mică Metod]). În acest articol, ne preocup] înv]ț]turile generale în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai multe trepte în dezvoltarea spiritual] și c] diferențele dintre percepția obișnuit] și cea extrasenzorial] sunt mai degrab] de nivel decât de tipologie. Noțiunea de „fapt”, despre care vorbește Buddha, precum și relevanță faptelor în raport cu valorile sunt aspecte care au ap]rut în contextul acelor timpuri. Uneori, omenirea încearc] s] transforme uzanțele obișnuite în enigme extrem de greu de elucidat, atribuindu-le o anumit] rigoare formal]. Nici Buddha însuși nu s-a declarat a fi de partea tradiționaliștilor sau a metafizicienilor raționaliști, care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
omul ar putea înl]tură toate aceste influențe negative, perfecțiunea să moral] ar reprezenta o regul] și nu doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece nu poate preciza coerent concluzia constant] și practic] ce trebuie desprins]. iii. Nominalismul: metaetica formal] Importantă evident] acordat] denumirilor și limbii în doctrinele etice chineze a dus la o perioad] de analiz] detaliat] a acestora, în care au ap]rut trei școli de gandire. Una dintre ele susținea c] reforma în domeniul limbii trebuie s] se desf]soare în direcții teoretice idealiste. Conduită etic] bazat] pe denumiri trebuie s] fie lipsit] de orice ambiguitate pentru a fi constant] (chang). Aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Han au declarat confucianismul că tao oficial. Budismul preluat din civilizația Indiei a adus elemente conceptuale de origine apusean]; aceste elemente au predominat în Chină mai ales în perioada Evului Mediu Timpuriu. Mai tarziu, pe fondul declinului budismului, a ap]rut o versiune mai nou] a teoriei lui Mencius. Doctrina confucianist] a suferit o serie de diviz]ri în interpretare, ins] teoria lui Mencius a fost acceptat]. Ambele reprezint] versiuni concurente de interpretare a intuiționismului nativ în etic]. Contactul cu civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt] convingere Mu’tazila, care susține c] natură just] a lui Dumnezeu elimin] orice posibilitate că El s] conduc] credincioșii, în mod deliberat, spre acte p]c]toase. Din punct de vedere istoric, școala de gandire Mu’tazila a disp]rut, iar p]rerile sale nu au fost catalogate drept acceptabile pentru majoritatea tradiționaliștilor. Combaterea principalelor puncte de c]tre cei din urm] sugereaz] o orientare diferit] înspre sursele de la care deriv] valorile etice și înspre contextul de credinț] în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Shi’a Printre adepții Shi’a, care difer] de grupul sunnit prin faptul c] atribuie autoritatea legitim], dup] moartea profetului Mohamed, v]rului și ginerelui s]u, Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spândite în Islam, s-a constatat apariția multor practici locale. Acestea includeau, de exemplu, acceptarea obiceiurilor și a practicilor morale și atașarea lor la tradiția local], cum s-a întâmplat în Indonezia și în alte ț]ri, unde au ap]rut convertiri la scar] larg]. Practicile etice sufiste ofereau o punte pentru a introduce în comportamentul moral musulman valorile și practicile etice din tradițiile locale, ilustrând, astfel, universalitatea perspectivelor musulmane sufiste cu privire la unicitatea dimensiunii interioare din credințe diferite. Al-Ghazăli, juristul și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capabili s] o cre]m. Deci, pentru a înțelege modelele gândirii etice care s-a dezvoltat de-a lungul perioadei medievale și a Renașterii, este necesar s] începem cu o prezentare a cadrului istoric și filosofic în care a ap]rut scolastica, spre sfârșitul secolului al XI-lea. Urmând că mai apoi s] discut câteva idei și dispute ale perioadei de o șut] de ani care s-a scurs de la mijlocul secolului al XIII-lea, pan] la cel al secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tur] cu această - natură, justificarea și rezultatul s]u - trebuie s] fie corect, iar dac] pan] și una dintre acestea ar fi incorect], atunci întreaga acțiune este incorect] și agentul s]u vinovat. Aceast] doctrin] strict] pare s] fi ap]rut în opera scris] în secolul al IV-lea sau al V-lea de c]tre Dionisie Areopagitul, intitulat] Despre numele divine (De divinis nominibus). Scrierile acestui autor, cunoscute sub numele colectiv Corpus Dionysiacum, au avut o influent] puternic] începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferite, scopul acestor școli monastice a devenit unul mai limitat, si anume de a conserva cultură trecutului. În anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat primul Împ]rât Român Sfânt, si pentru o scurt] perioad] dup] această, a ap]rut o revenire a ideii imperiale, asociate cu o renaștere cultural]. Într-adev]r, singurul filosof occidental original, care a scris în perioada dintre Boethius (475-525) și Sfanțul Anselm (1033-1109), si anume Eriugena, a fost conduc]torul școlii de la Palat, fondat] la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii Universale, a ap]rut o mișcare în cadrul filosofiei împotriva aristotelianismului și în favoarea unei reveniri a doctrinelor platoniciene. A doua tendinț] s-a datorat, în parte, redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic] și accesibilit]ții crescute a operelor acestora prin intermediul traducerilor. Acest fapt a încurajat eclectismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoașterii. Dezbaterea astfel inițiat] asupra sensului, limbajului moral și posibilit]ții judec]ții morale a început în deceniul trei al secolului XX și a durat câteva decade (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). Spre deosebire de dezbaterile anterioare asupra moralei, aceast] controvers] a p]rut s] nu ia în seam] aspectul crucial al principiilor sau al valorilor care ar trebui susținute. S-a spus adesea c] acestea sunt chestiuni metaetice și c] filosofii nu ar putea sau nu ar trebui s] se preocupe de probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
procrearea. Totuși, punctul slab al acestui argument (mai ales în formele sale simpliste) iese cu ușurinț] la iveal]. Orice acțiune este greșit] dac] într] în contradicție cu o functie biologic] relevant]; ar însemna c] pan] și comportamente inofensive că s]rutul și scrisul (sau tehnoredactarea) sunt, de asemenea, greșite. Gură trebuie folosit] pentru hr]nire și (posibil) vorbire și nu pentru s]rut; deși mâna este probabil cel mai adaptabil mecanism din natur], scrisul și tehnoredactarea nu fac parte totuși dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] într] în contradicție cu o functie biologic] relevant]; ar însemna c] pan] și comportamente inofensive că s]rutul și scrisul (sau tehnoredactarea) sunt, de asemenea, greșite. Gură trebuie folosit] pentru hr]nire și (posibil) vorbire și nu pentru s]rut; deși mâna este probabil cel mai adaptabil mecanism din natur], scrisul și tehnoredactarea nu fac parte totuși dintre funcțiile sale biologice. Dac] raționamentul pare exagerat, trebuie, probabil, s] facem o distincție între activit]țile nefuncționale care împiedic] funcțiile biologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mecanism din natur], scrisul și tehnoredactarea nu fac parte totuși dintre funcțiile sale biologice. Dac] raționamentul pare exagerat, trebuie, probabil, s] facem o distincție între activit]țile nefuncționale care împiedic] funcțiile biologice și cele care nu fac acest lucru: s]rutul nu împiedic] hr]nirea, în timp ce homosexualitatea împiedic] procrearea. Ins] aceast] strategie nu funcționeaz], de vreme ce homosexualitatea exclusiv] și nu actele homosexuale individuale previne procrearea: imorale sunt totuși considerate actele individuale. De ce aceast] viziune, care a fost considerat] de mulți obligatorie din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de condiții în care aceasta apare. Dar ce tip de motive și condiții fac dintr-o teorie moral] una contractualist] în mod evident? Voi aborda aceast] chestiune din punct de vedere istoric pentru a vedea unde și de ce a ap]rut o tradiție contractualist]. i. Scurt istoric Deși abordarea contractualist] în etic] își are r]d]cinile în Antichitatea greac], ea a început s] capete vizibilitate în timpul Iluminismului. În sistemele teleologice și religioase care au dominat gândirea preiluminist], s-a considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
liberei întreprinderi), care coordona ansamblul activit]ților economice individuale. Ideea potrivit c]reia înl]turarea constrângerilor legale și morale (autoimpuse) din calea realiz]rii propriilor interese este, în general, benefic] a fost adesea extrapolat] dincolo de sfera economic]. Ulterior a ap]rut teoria conform c]reia interesul colectiv este promovat prin urm]rirea de c]tre fiecare individ a intereselor proprii, dup] cum crede de cuviinț]. În lipsă principiului „mâinii invizibile”, aceast] teorie devine un sofism adesea atribuit lui John Stuart Mill
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]