774 matches
-
schimb de populații în restul regiunilor de frontieră. Deoarece Ungaria a refuzat și această ofertă, la 13 octombrie delegația cehoslovacă a propus o altă soluție, care ar fi avut ca rezultat rămânerea în Ungaria a unui număr de slovaci și ruteni apropiat de cel al maghiarilor care ar fi rămas în Cehoslovacia. Această propunere însemna ca Cehoslovacia să păstreze principalele orașe din regiune: Levice (Léva), Košice (Kassa), și Ujhorod (Ungvár). Dar și această ofertă a fost considerată inacceptabilă de Ungaria; de
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
care ar fi rămas în Cehoslovacia. Această propunere însemna ca Cehoslovacia să păstreze principalele orașe din regiune: Levice (Léva), Košice (Kassa), și Ujhorod (Ungvár). Dar și această ofertă a fost considerată inacceptabilă de Ungaria; de asemenea, nu era clar de ce rutenii, o minoritate în ambele țări, contau ca slovaci în propunerea slovacă. În seara de 13 octombrie, după consultări la Budapesta, Kánya a declarat că negocierile au eșuat, fără a prezenta vreo contraofertă ungară. Pe 5 octombrie 1938, Germania a decis
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
a produs Acordul de la München. La 16 octombrie emisarul ungar în Germania, Kálmán Darányi, i-a spus lui Hitler că Ungaria este gata de luptă. Hitler a reacționat acuzând Ungaria că l-a mințit când a pretins că slovacii și rutenii doresc cu orice preț unirea cu Ungaria, și a spus că dacă Ungaria declanșează un conflict, nimeni nu va fi de partea ei. El a sfătuit Ungaria să continue negocierile și să respecte principiul etnic. Hitler a arătat, de asemenea
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
demonstrau puternica maghiarizare din Regatul Ungariei în secolul al XIX-lea (care îi îngrijora și pe germani) — au reușit să-l convingă să lase orașul Košice Cehoslovaciei și să accepte principiul că ar trebui să rămână tot atâția slovaci și ruteni în Ungaria câți maghiari rămân în Cehoslovacia. După câteva zile, Ribbentrop s-a arătat relativ ostil către unguri, ceea ce l-a determinat pe ministrul de externe al Italiei, Galeazzo Ciano, să afirme: " Adevărul este că el intenționează să protejeze Cehoslovacia
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
frontieră polono-ungară ar fi însemnat o flancare a Germaniei, aceasta era dispusă să tolereze o asemenea frontieră doar dacă Polonia ar fi compensat-o cedându-i coridorul Danzig către Prusia Orientală. Polonia,însă, a refuzat propunerea germană. Pe 20 Octombrie, rutenii au venit cu o rezoluție mai mult sau mai puțin în favoarea unui plebiscit privind încorporarea întregii regiuni subcarpatice în Ungaria. Cinci zile mai târziu, primul ministru rutean Andriy Borody a fost arestat la Praga, și Ministrul de Externe rutean Avhustyn
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Ungaria a fost forțată de Germania să se oprească și să negocieze. Ca rezultat al negocierilor, din 27 martie-4 aprilie), Ungaria a mai primit teritorii în estul Slovaciei (1.897 km²) cu 69.630 de locuitori, aproape exclusiv slovaci sau ruteni. Aceasta a fost o nouă violare a Actului de la Viena. Deși, inițial, "honvezii" au fost primiți cu brațele deschise de majoritatea maghiarilor în teritoriile anexate, în curând inscripțiile de pe ziduri s-au transformat din "Mindent vissza!" („Totul înapoi!” — adică, toată
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
minimă obligatorie a fost crescut de la 6 ani (cât era standardul cehoslovac) la 8 ani. Încălcând prevederile actului, Ungaria a impus dictatura militară în teritoriile anexate (care erau administrate de armată) și nu a promovat minoritățile. Din contra, cetățenii slovaci, ruteni ("ucraineni"), evrei, și, întrucâtva, chiar și cei germani din teritoriile anexate au fost supuși la persecuții. În particular, jandarmii unguri comiteau frecvent acte de violență împotriva slovacilor și au ucis mii de oameni (cel mai bine cunoscut caz s-a
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
în paralel invită partea adversă la tratative. Pocuția a constituit obiect de dispută între Moldova și Polonia pe tot parcursul istoriei medievale. În vremea lui Petru Rareș existau în Pocuția 13 orașe și târguri și câteva sate locuite atât de ruteni cât și de moldoveni. În 1531, după bătălia de la Obertyn, Pocuția a fost recucerită de polonezii conduși de hatmanul Jan Tarnowski, care l-a învins pe domnitorul moldovean Petru Rareș. În secolele XV - XVI un mare număr de sate din
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
încetat. Ca urmare a semnării tratatului de pace de la Riga, în perioada interbelică, Volânia a fost trecută în cea mai mare parte sub juristicția statului polonez. În a doua Republică Poloneză, ucrainenii reprezentau cea mai importantă minoritate națională, formând, alături de Ruteni, aproximativ 16% din populația țării, potrivit datelor recensământului din 1931. În Volânia, etnicii ucraineni reprezentau 68,9% din populație (potirivit aceluiași recensământ - contestat de numeroși cercetători ucraineni).) and 80% . Guvernul Poloniei a încercat să schimbe componența etnică a regiunii, încurajând
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Cernăuca (în , în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 240 metri, în partea de nord-vest a raionului Noua Suliță. El se află la o distanță de 22 km nord-est de orașul Cernăuți. Localitatea Cernăuca a făcut parte încă de la înființare din regiunea
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
cehoslovace, care să coopereze cu noile comitete naționale formate în localitățile eliberate. Loialitatea populație din regiune față de Cehoslovacia era scăzută. Proclamația lui Beneš din aprilie 1944 excludea de la participarea la viața politică a Cehoslovaciei renăscute a colaboraționiști maghiari, germani și rutenilor membri ai Partidului Fencik condus de Andrej Brody. Cei vizați de această proclamație formau cam un sfert din populația Ruteniei subcarpatice. Cam o treime din populație împărtășea convingeri comuniste, rămânând cam o treime de populație căreia îi trebuia câștigată simpatia
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
anexarea regiunii pentru a nu compromite politica lui Beneš bazată pe restaurarea frontierelor de dinainte de război. Tratatul prin care Cehoslovacia ceda Ucraina Subcarpatică către Uniunea Sovietică a fost semant în iunie 1945. Cehilor și slovacilor trăitori în Ucraina Subcarpatică și rutenilor trăitori în Cehoslovacia li s-a dat posibilitatea de a alege între cetățenia cehoslovacă sau cea sovietică.
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
număr mai însemnat pe valea râului Uj în localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii, slovacii și rutenii. Iorga a scris că huțulii sunt daci slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română Comunitățile românofone medievale, numite de istorici „Romaniile populare”, erau denumite de proprii locuitori
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Crișceatec, întâlnit și sub forma Creșciatic (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 274 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul Teodor
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
1918 de cele ale Regatului României. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, orașul Cozmeni a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Șipenițului din județul Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruteni, existând și comunități de români și de evrei. În anul 1930, orașul avea 5.015 locuitori, din care 2.438 bărbați și 2.577 femei, fiind a patra localitate din județ ca număr de locuitori după orașele Cernăuți, Sadagura și
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
devenit conducătorul nemulțumirii populare din Ucraina. Factorii economici, etnici și religioși și-au spus cuvântul hotărâtor în această revoltă. În vreme ce Uniunea statală polono-lituaniană rămăsese o uniune a două națiuni, poloneză și lituaniană, o bună parte a populației era formată din ruteni ortodocși, care erau ignorați din punct de vedere politic. Ei erau supuși opresiunii magnaților polonezi. Cazacii își îndreptau deseori ura împotriva arendașilor evrei, care se ocupau de exploatarea proprietăților aristocraților. Apariția mișcării Contrareformei a înrăutățit și mai mult relațiile dintre
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Palatul mitropolitan și Catedrala Mitropolitană din Cernăuți (1844-1864). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul clerului. Această atitudine a sa a lovit, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina. Deși românii din Imperiul Austro-Ungar doreau înființarea unei singure mitropolii pentru toți românii ortodocși din imperiu, episcopul
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
Pius al XI-lea, "Sollemni Convetione", aplicată prin decretul "Nunțiaturii Apostolice din București", emis de nunțiul apostolic Angelo Maria Dolci la 16 iulie 1930. Eparhia nou creată cuprindea 264 de parohii cu 310.732 de credincioși, dintre care 27.737 ruteni, iar restul români. Datele statistice se referă la anul 1940. La 17 octombrie 1930 a fost numit episcop al nou createi dieceze greco-catolice a Maramureșului. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea sa ca episcop de Maramureș
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
vorbea, nu mânca, până în dimineața zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca și cu episcopul Frențiu și cu episcopul Suciu, altfel îi ducea de acolo să moară. A intrat întâmplător paznicul, un rutean, l-a văzut bolnav, a sesizat gardianul, care l-a transportat împreună cu mine în altă cameră, de o persoană, spunând că va fi dus la spital, ceea ce eu am contestat. El s-a prins de mine, de reverul hainei, nu
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
România, trece prin orașul Bereg. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Bereg era vorbitoare de maghiară (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%). În 1910, orașul avea 12.933 de locuitori, dintre care: 12.432 maghiari, 221 ruteni și 140 germani. În anul 2004, populația orașului se ridica la 26.100 de locuitori, dintre care: Recensăminte (*) sau estimări ale populației : Localitatea "Berg" / "Berehove" se află la 65 km de Ujhorod pe calea ferată și la 72 km pe
Bereg () [Corola-website/Science/309320_a_310649]
-
în ziua de azi se pot vedea gurile de la minele ce exploatau minereuri complexe și uraniu. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 11.079 locuitori, dintre care 3.722 evrei, 3.616 români, 2.753 germani, 610 maghiari, 336 ruteni ș.a. Ca limbă maternă predomina limba idiș, declarată ca atare de 3.681 locuitori, urmată de română și de germană. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.734 mozaici, 3.638 greco-catolici, 3.316 romano-catolici, 298 ortodocși ș.a. Conform
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
anii 1816 - 1821 pe locul unui sat tătăresc care purta acest nume. După plecarea tătarilor, s-au așezat aici 20 de familii de mazili, 4 familii de ruptazi și 10 familii de poloni. Apoi au mai venit niște familii de ruteni în număr de 29. Guvernul rus, după alipirea Basarabiei, a dăruit terenuri mari generalului rus , prințul Sibirschi și doamnei Eufrosinia Miruzi, iar țăranii au primit în 1920 desetine de pământ pentru cele 64 familii de coloniști. În 1904 satul se
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
de pământ pentru cele 64 familii de coloniști. În 1904 satul se compune din 272 de case cu o populație de 2350 de suflete. Guvernul rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de moldoveni (99 de bărbați și 103 de femei; 202 persoane) și 16 familii de ucraineni (52 de bărbați și 37 de femei; 89 persoane). Ruteni au fost românizați cu desăvârșire, astfel că descendenții lor de astăzi nu vorbeau o altă limbă decât cea română. În același an, în Brânza funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
clase în număr total de 8 elevi. Pînă atunci au mai lucrat învățători frații Pavel și Gavril Jeju, Anatolie Tcaciuc, S. Bajec ș.a. La 1930 în sat locuiau 3260 de persoane,dintre care 3075 se numeau români, 23 ruși, 108 ruteni(ucraineni),47 evrei, 7 țigani(Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.) Bibliografie L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chișinău, 1938. Cercetări istorice. Revistă de istorie românească (1929-1931). Iași, 1932
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]