20,398 matches
-
schimba(sau nu) pe tine viața într-un loc organizat, funcțional și care nu îți va lua tot timpul.(căci nu vei mai trăi în România LOL) Bun venitin Căli și mult succes! PS zona SoCal cu Los Angeles și Sân Diego are farmecul ei aparte poți folosi emailul în cazul în care plănuiești să vizitezi orașele menționate. foarte tare!să iei cele mai mari note și să ne scrii(pe blog)! Mai avem 2 săptămâni și plecăm din NY. Ne
Povestea plecării by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82467_a_83792]
-
tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă e lumea, Uite ce perversă, Uite cum adie stînjeneii, Sub bătaia vîntului aprilin. Uite ce coapse are lumea Și ce sîni zemoși, Ce sîni mari și zemoși, de rodie, Gata să vindece gingiile supurînde ale bătrînilor, Gata să vindece gingiile suspurînde ale bărbaților Și ochii lor roșii, supurînd, Ochii lor plini de toate bubele ochilor Și viața lor supurîndă, Viața lor
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă e lumea, Uite ce perversă, Uite cum adie stînjeneii, Sub bătaia vîntului aprilin. Uite ce coapse are lumea Și ce sîni zemoși, Ce sîni mari și zemoși, de rodie, Gata să vindece gingiile supurînde ale bătrînilor, Gata să vindece gingiile suspurînde ale bărbaților Și ochii lor roșii, supurînd, Ochii lor plini de toate bubele ochilor Și viața lor supurîndă, Viața lor plină de toate
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
mă dădeam dus. Stăteam acolo, chicotind, cu genunchii la gură și nici nu visam să ajung bărbat. Lumea Amăgitorului (2) 1. Dulce otravă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e dulce otravă. Amară melasă. La ce sîn io am supt? Ce piept m-a hrănit? La ce burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară. s-a făcut alții. S-a făcut fiul meu. s-a făcut o dansatoare din buric. Cu clipsuri. Barbară
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
A fost preot ortodox la București, 1951-1956, când a pierdut parohia, continuând aceeași carieră bisericească în Banat, între 1962-1976. În texte, Dumnezeu este un personaj recurent. "Sunt un ales al Domnului." (Omul exorbitant) "După ce Dumnezeu, dezlănțuindu-și duhul desăvârșit în sânul Firii, clădi lumea, douăsprezece dihănii diabolice dar definitive își sfințiră fuga." (Manualul bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă sau lucru are duhul său, care-l freacă, îl ațâță și-i dă viață pentru o
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
găsesc eu scărpinătoarea acușa!..." - "Ba mai va, c-asta aștept și eu", spunea ea cu violență, râzând parcă mai iute, mai năstrușnic, cu piper și aromă în cuvintele parcă umede de scuipat cald și mirosind a floare. Atunci îi căuta sânii cu ochii, ca pe niște pere înfiorate de mușcătura luminii și o ruga să-i ajungă cu brațele până la încheietura genunchilor, "unde se pune râca". Ea știe că rugămintea asta e numai un șiretlic, dar se făcea a nu pricepe
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
lăsa tot mai mult pe vine, până ce spuza gurii îi aburea fața de sac fiert a Conului Mișu, brobonată de picuri de sudoare, care fornăia subțire, de plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fără să-și dea seama. Pentru că e pură și dură, harnică și darnică. Pentru prietenii ei și pentru că nu e mondenă și nu-i place cînd e multă lume, pentru că, la Cafeneaua Einstein din Viena, s-a simțit ca-n sânul lui Avram. Pentru că scrie caligrafic, cu creionul (ca Handke) și șterge cu guma (ca-ntr-un poem de Henri Michaux). Pentru că fără ea nu s-ar putea imagina România literară. Pentru că - și e vorba ei - e o minune de om
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
școala primară, care-l înghionteau fără milă și-l apostrofau umilitor ,Klaus-buză-de-iepure" și, odată cu lacrimile strivite între pleoape, îi mai reveneau în minte mirosul proaspăt și moliciunea călduță a pieptului mamei sale, Hermina Schöpfer, care-i legăna capul lipit de sînii ei, murmurînd: ,Klaus al meu, micul meu Klaus și marele meu bombănitor." Înainte de a adormi, Klaus își propuse s-o viziteze, la întoarcerea de la Hadernsee, pe mama lui, care se bucura la Berlin de beneficiile unui azil de bătrîni de
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Hansi încercă să mîngîie fruntea Walburgăi. Petecul de hîrtie ateriză lin pe pieptul ca un munte al femeii. Walburga înhăță mîna lui Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
rosti ea, fără să-i sloboade mîna, pe care continua să i-o apese pe spațiul dintre viață și moarte al trupului ei. Da, și? Ce dacă nu mai simt nimic aici jos? Îi azvîrli mîna sub masa compactă a sînilor abia treziți, acolo unde inima ei ciocănea prevestitor în palma răbdătoare a lui Hansi. - Da' aici mai simți tu ceva? Ei, atunci, află că vom adopta un copil! tună ea, trezită dintr-o dată la viață. - Dar o avem pe mica
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Iubito, divin, La tine mă-nchin În genunchi. Hai, Fă-mi hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
Emil Brumaru La mînăstirea , În fiecare dimineață, Un înger își pudra rochița Cu clopoțel la poponeață. Veneau prințese pe mătăsuri Să-l copie. El, ca vădana, Numai măscări, numai răsfățuri, Le întorcea pe deget geana Și le sufla în sîni ca-n pufuri, Către balauri să-i ridice, Le gîdila cu pămătufuri În gaura de la burice, Le picura pe unghii oje Și păru-l ciripea cu drotul, Pînă ce ele (Boje!, Boje!!) Se dezbrăcau și-i dădeau totul...
Sucevița by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11627_a_12952]
-
-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele heruve; Adună-mi coji din coate, păstrează-le-n batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol e în mine, dar și un sfînt la pîndă. De-aceea, în amurguri, ți-e-atît de drag și bine Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți grea De-a-mi fi Sora
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
Emil Brumaru Mai ții minte, , Acel an de vis și glorii, Cînd făceai cu sînii cheta Prin tavernele candorii? Aveai cea mai inocentă Coapsă din întreg orașul, Presărată fin cu creta De mult dulce pătimașul Detectiv Emil Brumaru Ce-ți înnobila chiloții, Bosumflați la fund, cu harul, Chiflicind toți cașaloții Și-ți spărgea naiv poșetă
Cuchineta by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11558_a_12883]
-
Emil Brumaru Cu cît te apropii de mine Ți-s mîinile parcă mai lungi Și părul e-o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
De ce primul gest învățat de copii de la părinți este ,făcutul cu mâna" la despărțire: bai-bai? Despărțirea de ce, de cine? De părinți? Prematură învățătură că viața e o suită de despărțiri, începând cu despărțirea de leagănul lăuntric al mamei, apoi de sânul ei, apoi... Următorul pas în ucenicia vieții și a lumii în care intră proaspătul venit este aplaudatul. În ce scop? De ce și pe cine să aplaude, după ce părinții, bunicii și străbunicii lui au tot aplaudat vreme de aproape un secol
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
este nouă Ieri a plouat și a fost opt De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Îngerii mei se uită-n apă Și-apoi aripile-și adapă Pînă ce nimbu-n cap le crapă Tu ai craci lungi și sîni fierbinți De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur zăpăcit Iubirea-n pat o să te-ajungă Într-un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
și pâinea orișicui. Cărarea Cum mă uitam, domniță, în urma-ți pe cărare, Și mă-ntristam, răzleț, că umbra ta dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu bătrân, Că-mi face umbra gheară și mi-o îndeasă-n sân. Te așteptam, cu ziua, la câte-o cotitură, S-arunci, ca pe-o fărâmă, spre mine-o uitătură. Scânteia ei de miere să-mi fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda zilei și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale și spadă sub cătrință, Fecioara-mparte-n lume extaz și suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu fură dar nici nu dă în dar. O, ce nu știe mâna de veșnici studioși
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Emil Brumaru . , Doriți ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim Să se desfac-aprinse la bluzițe Și sînii lor cu bumbeleu infim Și iz de leuștean și romanițe Să ni-i cedeze dulce să-i iubim. Sînt chelnerițe blonde printre șprițe. , Doriți ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim! Și discutînd cu ele gogorițe Și bazaconii, după kilul prim, Le-
Sînt chelnerițe blonde printre șprițe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11430_a_12755]
-
Mariana Filimon Acuarelă de iunie Oasele simt apăsarea luminii în grădina amiezii doar silabe adun roade ale singurătății pârguite în taină ocrotite de nori de viscoliri viitoare simplă abatere de la fapte ireversibile e ca și cum aș strânge mareea la sân Recuzită Erau făpturi ale ceții erau niște goluri și plinuri de o tristețe inexplicabilă cum numai în vis se întâmplă le urmăream de pe mal dansul grotesc ni se părea că vor să-mi vorbească dar marea acoperea crescător silabele frânte
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]