570 matches
-
cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atât de mult încît e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una din serile în care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina în cameră, deoarece ne plăcea să observăm în ceața amurgului cum marea se colora în albastru sângeriu înainte de a se cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apoi în umărul lui, aflat alături: „Uită-te la mine! Minți!“ A urmat o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi cocoși de forțe egale, de mărimi egale, cu crestele la fel de sângerii și gheare la fel de ascuțite pândindu-se înaintea saltului mortal într-o clipită înțepenită în loc cât istoria lumii de lungă și nimeni în jurul lor să-i ațâțe. Pe urmă cocoșul de pe marginea terasei a cedat privirilor celuilalt și a spus: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pojghița de aer încă nerăpit, căpăta contur și apărea vederii înspăimăntate a umbrelor lacome asemenea unui trup de zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-ar fi deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Întreaga lume de canale tăcute. Din fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet de bucățele sîngerii și țesut de creier, care Împroșcaseră pomii de pe marginea șoselei. Această realizare militară Îl aduse pe Price Într-o stare de spirit bună, care, spera Jim, va ține suficient de mult timp ca el să ajungă la Shanghai și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și slugile. Pale de lumină și căldură le mângâiau trupurile goale. Nu mai erau tineri, dar se simțeau încă tineri. Manuc ținea paharul în mână și privea umbra sângerie a vinului. Vibra peste sânul lui Mariam. Într-un fel îi reamintea de revelația din noaptea nunții. Prima lor noapte. Se oprise dinaintea ușii, conștient că nu simțea nici o atracție pentru cea care îl aștepta dincolo de ea. Fusese o căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și ar fi aflat oricum adevărul gol-goluț. Buzz se descărcă: — Lucy cu un câine. Mâna lui Mickey sparse paharul, cioburile zburară pe toată masa, iar votca și sucul de roșii îl împroșcară pe Buzz. Mickey se uită la palma lui sângerie și și-o apăsă pe fața de masă. Când pânza începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi la un alb înalt și cărunt? Jackson scuipă o flegmă sângerie și o așchie din limbă. Sunt cu Jack D. de la Șapte-Șapte, mama mă-s... Danny îndreptă arma spre ochii individului. — Sunt cu Mickey și poliția de comitat. Și ce dacă? Te-am întrebat ceva. Vând la tot Hollywoodul, omule! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de ce-l socoti pe Don Quijote epuizat de sens. Nouă ne rămân marșurile de zi și de noapte în perimetrele lor, modestia dificilă a înțelegerilor, privirea cu gândul la Cavaler, inspirația în a pricepe stelele și conjuncturile de pe cerul nostru, nădejdea sângerie într-un timp mai lung de rezonanță, timp în care inima unui om, sau a zece, sau a o mie, sau chiar a unui popor, să fie înfiorată, dacă nu rănită, de cele ce-i spunem. Asta ne rămâne - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc din Întreaga Germanie. Floarea de piatră barocă adăpos tește, Într-un potir sacru, picuri din sîngele lui Iisus. Nimic mai potrivit decît culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la metrou și-amestecați să devenim organe, să fim părți ale corpului din nou. Tu să fii un torace de copil, eu poate brațul unui mustăcios, al unui paramece microscopic cil, al unei doamne grase, mațul gros. Din ce în ce mai mici și sângerii să ne întoarcem astăzi în pământ, să fim iar morți și iarăși să fim vii, să fim din nou tu sfântă și eu sfânt. Iubita mea, să strângem iarăși lemne, să dăm foc focului nestins. Să-l ardem și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Înarmați cu ma cete și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele de bârne ale caselor arse, vopseaua sângerie de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase că sunt tulburări și prin alte locuri din Indonezia. Auzise că ar fi un fel de revoluție, Însă ceva deosebit de cele din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici era ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă care să i se potrivească... Milioane de piei încercau să umple trupuri dezgolite dezagreabil... Niciuna parcă nu se potrivea și ca într-un magazin
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bine cu pielea aia fină din jurul coapselor, hai și cu aia de pe sânișorii ăia, parcă mici, dar nu prea mici, cu păsărică aia frumos tunsă, cu gust de lăptișor de matcă, cu ochii ăia negri, și cu buzele, ce buze sângerii tot timpul al căror gust mi-a rămasj până la Paris, sigur, că altfel nu-mi explic de ce am sunat-o. Dar stai să termin povestea. Mă îmbrăcam și nu știam ce să fac cu ea, știam că trebuie să plec
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
J.R s-a instalat în cart, trimițîndu-ne pe mine și pe Vero în aceeași cabină. Simțeam că ceva nu-i în regulă dar nu mă puteam împiedica să nu mă bucur că voi petrece o noapte cu buzele alea sângerii. Nu s-a întîmplat nimic în noaptea aceea, și nici în nopțile următoare, nu pentru că nu ar fi vrut ea sau nu aș fi putut eu. Pur și simplu. Nu puteam să pun mâna pe ea fără ca să nu se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]