1,975 matches
-
catarg s-o ridica, Când tu te vei uni cu ei! Va flutura drapelul țării, Vei fi slăvit și decorat, Trecut în cartea neuitării, Tu, vei rămâne neplecat! Soldatule, simbol de țara! Eu nu te mai pot ajuta, Dar voi sădi în primăvară Un brad în amintirea ta! Referință Bibliografică: S-a întors c-o stea ranița ta! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu
S-A ÎNTORS C-O STEA RANIȚA TA! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349832_a_351161]
-
pe cea din incinta mănăstirii. Toate edificiile pe care le-a făcut aici au însemnat un risc, unele fiind construite fără acte: atelierele de covoare, arhondaricele, trapeza, paraclisul, introducerea curentului electric și a apei potabile, cele două case parohiale. A sădit livadă, a instalat o stupină, a amenajat un lac de pește. De asemenea, s-a ocupat de restaurarea bisericii vechi și a ajutat la înființarea muzeului. A introdus cursa pe Valea Mănăstirii, plătind el biletele multă vreme ca să fie rentabilă
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
s-a desfășurat o serată de muzică simfonică susținută de tineri talentați din Ciocănești și de la Chișinău: Mihai Rusu, Gabriel Rusu, Laura Maria Niculiță, Simona Șcheul, Mircea Florin Cebanu, tinere talente, tinere speranțe răsărite în pământul în care Dumnezeu a sădit cu atâta dărnicie sămânța genialității lui Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu etc. Mihai Rusu, în vârstă de 15 ani, un crai nou pe cerul muzicii simfonice românești, este elev la Liceul „Ion Luca” din Vatra Dornei, cântă la pian
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
posibil, adică de “înger”, nicio suferință și nici curgerea implacabilă a timpului nu vor mai putea să-și pună amprenta asupra Sinelui. „Răspund singurătății:/ - Ești singura jertfă în oglindă,/ cum ar fi/ să-ți smulgi pomii din rădăcină,/ să-ți sădești ecoul urmelor de la malul mării,/ să strigi:/ - Mă iubește lumina!/ Înainte să-i răspund inimii,/ îi așez sub picioare un preș alb/ - Inimă,/ Ai intrat de mii de ori pe porțile cerului,/ ai înghețat de mii de ori în aburul
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
vorbească despre persoana sa... „ dar că inspirația nu bate de două ori la ușa minții - iar atunci când vine, nu ar trebui să îndrăznești să nu fii acasă...deschide ușa repede ! La fel și mâna de-ți este închisă, nu poți sădi flori, sau secera grâu. Același lucru este și cu mintea; trebuie să zboare. „ Uimită la felul cum vorbea, priveam nestingherită la fotografii. Am întrebat ale cui sunt lucrările din fotografiile respective. Sunt lucrările mele, le-am executat din bețe de
MARIUS PETRESCU ŞI ARTA SA FOTOGRAFICĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348086_a_349415]
-
inima mea încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale, ci dimpotrivă de pace și de farmec cum a fost când eram în viață. Încredințez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greși
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Violeta Cîmpan Cât de des, cât de rar? File din Abecedar... Tu le rupi?, să înveți, Să iubești, să greșești... Cât de rar, cât de des? Ai iubit, ai ales? Ai venit, ai plecat, Ai mințit, ai trădat? Ce-ai sădit, ai cules, Cât de rar, cât de des? Cât e bun, cât e rău, Peste sufletul tău? M-ai privit, te-am iubit, Ai plecat, m-ai rănit, Ai fugit vis hoinar, Cât de des, cât de rar? Amăgești și-nfiori
CÂT? DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350062_a_351391]
-
spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul roșu, iar celălalt, galben. Seară de seară, până adormeam, număram stelele căzătoare, luându-ne la întrecere, cine numără mai multe? Într-o zi, curioasă, l-am întrebat pe bunicul meu ce e cu aceste
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
din pomul din curtea mea. Îmi cer scuze că v-am deranjat.” M-am gândit, domnule director, că ar fi frumos dacă am expedia an de an, campionilor formați în liceu, câte o plasă de fructe, din câte un pom sădit în memoria fiecărei victorii a lor, în curtea școlii. Spațiu este destul. Alte câteva fructe, din fiecare pom, le-ați da, poate, în fiecare an, personalului de serviciu, și chiar profesorilor. Știți cum se trăiește dintr-un salariu de 500-800
ELOGIUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361787_a_363116]
-
existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu:” În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul demiurgos se oprește-n van ;/ În orice minte lumea își pune întrebarea/ Din nou:de unde vine și unde merge floarea/ Dorințelor obsure sădite în noian “(“Împărat și Proletar. Existența eminesciană este o existență întru Poezie. Dar să nu uităm că Poetul a fost și un jurnalist de excepție. A abordat ,în articolele publicate, mai ales în Timpul, mai toate temele ce frământa sociatatea românească
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
voie, în casa avea multe lucruri de valoare și ea pleca liniștită chiar și în vacanțe cu familia pentru că știa că acolo are oameni de încredere și casa ei era bine îngrijita. Când lucram în grădina Nancy mă admira cum sădeam florile, cum tăiam arbuștii, fata ei exprimă mulțumire și câteodată o auzeam zicând: “good Jan”. Acești oameni nu m-au certat niciodată, nici atunci când uităm să opresc apă de la furtunul cu care udam, nici atunci când uneori întârziam dimineață de la lucru
BANI SI OMENIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361915_a_363244]
-
-te, Doinitorul satului foșnind de frunze, Bucură-te, Adoratorul fecioriei glicofiluze, Bucură-te, Sol din ceruri pajiștilor înflorite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VI Născutul cu căiță, insemn prevestitor, Ursit a-ți duce viața sub visuri care dor, Să vrei, sădind sămânța eternității-n carne, Nimic lumina lumii în neguri s-o răstoarne, Legând-o apoi, cu duhul să le împaci visând - O dulce-mpreunare de suflet și de gând. Migală fără seamăn - și versul, pe încetul, Te-a-nscăunat în carte: Măria Sa
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
o întâlnim în toată splendoarea manifestării ei în sens material, magic (călușul se joacă în aceste zile) și religios, pe toată întinderea țării, inclusiv în Basarabia. Cimitirele au mormintele proaspăt aranjate, îngrijite, unde alături de plante perene rezistente la îngheț, florile sădite în primele zile ale primăverii, acum înflorite așteaptă ca într-o explozie de bucurie să vină cineva din fiecare familie la căpătâi (la capul morților), lângă cruce, cu produse din gospodăria și pământurile întreținute de ei altădată. În straie de
CULTUL MORŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362032_a_363361]
-
și cu două picioare, care nu au sevă-n rădăcini de viață. Ei au adunat frunze de toamnă, multe în sertare arănjate, prin care dirijează foame. Au scos tăria pământului și înegresc prin guri, cu focul fumului, aerul din ei, sădind în sângele trupului rana durerii. Unii dintre ei se cațără pe lumi care nu există și iau deșetăciunea drept cărare de viață, uitând că nimic nu-i veșnic. Și-au pus chipuri în lăcașuri de rugăciune, înlocuind stejarii neamului, rușine
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
S-a-ntors roata cu o revoluție,/ Cu speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: „Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ („N-am știut că ești femeie”); „Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit,/ Ramul îl întinde spre lumină - năucit -/ Să-i crească corola iubirii la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
Acasa > Poezie > Amprente > COPACUL ÎN FRAC Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Copacul în frac Inima noastră este precum un copac cu fibre, țesut vascular și celule în ea am sădit atâta iubire...în frac o îmbrac și plec cu ea rătacită prin lume te rog, n-o răni, nu-i pune zăgaz n-o atinge nici măcar cu o floare lasă securea din mână, tic-tac se-aude de departe, o doare
COPACUL ÎN FRAC de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366020_a_367349]
-
și de gesturi premonitorii, ca în aceste versuri: “Dă, Doamne, pace, serafică lumină/În inimă, în suflet, în fapte și în gând,/ Izvorul rugăciunii, suflarea ta divină,/ Cuvântul tău aproape să-l auzim cântând.// Minunea izbăvirii să nu ne ocolească,/Sădește-ne iubire în suflet pe pământ,/ Înalță-n noi virtutea și voia ta cerească,/ Coboar-asupra noastră cu duhul tău cel sfânt. “(Rugă ). Amestecul acesta de jubilație candidă și de frison creștin străbate, de altfel, aproape în întregime volumul.Echilibrul se
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
de cules în panerele fecioarelor verii. Ninsoarea de petale din primăvară aduce belșug de parfum și covor moale-n livezi și la marginea drumurilor, în parcuri, pe uliți sau în fața casei părintești, unde, îndeobște, există cel puțin câțiva pomișori fructiferi sădiți de mâna copiilor, care aduc bucuria roadei, familiei. Lumina înmiresmată a liniștii coboară în suflete. E bine. E anotimpul speranței, când totul e viu, de la iarbă și flori, la zumzăitul albinelor și zborul fluturașilor albi, buimăciți de această bineașteptată lumină
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ncearcă viața cu de toate... Cu bucurii, cu lacrimi mari, M-aleargă -ades cum face vântul, Când toamna plânge prin stejari. Din suflet smulge frunze moarte, Și ninge griji, sădește flori, Mă-ncearcă viața cu de toate, Și zi de zi, și-n sărbători... Îmi plânge viața la ureche, Și-m râde-n suflet uneori... Mă-ncearcă viața cu de toate, În inimă-mi strânge comori. Mă bântuie cu amintiri
MĂ-NCEARCĂ VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365324_a_366653]
-
sufletul micilor lui elevi. Chiar dacă, din când în când, unii dintre foștii lui elevi, deveniți adolescenți sau trecuți de această vârstă, îi mai fac câte o vizită, încă își mai dorește să fie în mijlocul prichindeilor, să le îndrume pașii, să sădească în mințile lor necoapte sămânța adevărului chiar dacă nu îl poate dezvălui în fața lor. Privirile i-au fost atrase de o carte, aflată de demult în bibliotecă, aproape uitată. Citind, așa a gândit, va fi din nou aproape de vechea lui îndeletnicire
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
spațiul nu ne era sufficient, pentru că ne doream să ne construim și o grădină. Dar știam că datorită iubirii care ne-o purtam aveam atâta viață și speranță, și visuri de dăruit, încâtsimțeam că puteam încerca cu siguranță să le sădim, și unde în altă parte ar fi putut fi mai potrivit decât în grădina sufletelor noastre! Sigur, adeseori toate acestea trebuiau udate cu multe lacrimi, uneori le uitam mirosul, dar nimeni nu a creat vreodată vreun fruct mai dulce și
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
moșii ce constituiau cca. 85 la sută din marele său domeniu funciar 659. Cum însă șetrarul Bibescu era orânduit cu strângerea, pentru visterie, a vinăriciului din întreg județ, între el și mănăstire au loc conflicte mai ales pentru viile noi sădite pe moșiile mănăstirești și de la care Bibescu încerca să ia această dare660. Tot în această perioadă se înregistrează multe pricini pentru vii și livezi între care sunt de menționat judecata din anul 1751 dintre Gheorghe Pănescu și cetașii săi din
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
viile țărănești proprietarii, arendașii și unii negustori dispuneau la rândul lor de însemnate suprafețe viticole 666. Unele documente demonstrează convingător că erau cazuri când clăcașii apreciau moșia pe care erau așezați, după viile și pomii ce existau sau puteau fi sădiți acolo. Mai mult, țăranii precum cei de la Rocșoreni, cereau în anul 1834, ca suprafața vetrei de sat, ogrăzile, viile și livezile să nu fie incluse în suprafața la care ei aveau dreptul după regulament 667. Moșiile pe care se putea
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
acolo. Mai mult, țăranii precum cei de la Rocșoreni, cereau în anul 1834, ca suprafața vetrei de sat, ogrăzile, viile și livezile să nu fie incluse în suprafața la care ei aveau dreptul după regulament 667. Moșiile pe care se putea sădi pomi și vii exercitau o puternică atracție asupra clăcașilor care nu de puține ori fugeau de pe cele pe care se aflau așezați pe acestea din urmă. În acest sens este semnificativ un raport din aprilie 1834 al Suptocârmuirii plășii din
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
stăpânirea numai a unora dintre foștii devălmași. De aici plângeri, procese și nemulțumiri. Iată o situație atestată pentru anul 1847 la Izverna județul Mehedinți unde câțiva moșneni din neamul Moșneanu, se înțeleg cu un frate de al lor să-i sădească la un conac de-al său un număr de 60 de pruni, adică tot atâția câți căzuseră în urma alegerii hotarelor pe partea lor de moșie, iar până la intrarea acestora pe rod ar urma să stăpânească prunii bătrâni dându-le celorlalți
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]