638 matches
-
că-i întinde cu greu, cu ochii plecați, ca și cum n-ar fi vrut. Borfașul îi ascunse imediat într-un buzunar interior, apoi începu să-l batjocorească iar, mai cu vorba, mai răsucindu-i mâna la spate, slăbind puțin strânsoarea, apoi săgetându-l iar, mai rău. Nicu știa din povestea cu vulpea că trebuie să țipe când nu-l doare deloc și să tacă mâlc când îl doare, așa că tăcu mâlc. - Mai dosești ceva, bă, pomanagiule, ce, te pui cu mine? Cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bine Când te-aș ține-n braț la mine, Apoi să mor - să trăiesc Nu mai voi să isbîndesc. No. 33 Ah! blăstămat să fie ceasul Când ți-am sărutat obrazul, Că de când l-am sărutat La inimă m-ai săgetat Și nu pociu ca să mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păzi feciorește Până când te-i mărita Și-i eși la casa ta - Să lăsăm dar de măritat Că vorbim prea cu păcat, Sa vorbim tot de amor Că hrănește patimi și dor, Unul eu și altul tu 440 {EminescuOpVI 441} Săgetând ne răsbătu. De vrei, puică, să iubești Singură stăi și privești Cum ne-am mângâia cu drag, Numai mîna-n sân să-ți bag Și mai în jos puținel Să mai vie suflețel, Acolo este locul Unde se stâmpără focul. Nimenea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avea conștiința împăcată. Ieșiră din autoavion... Hedrock știa că Neelan vorbește și curînd sensul vorbelor lui avea să-i pătrundă în minte. Dar deocamdată atenția lui era concentrată în sus. Pe cer fulgerau avioane, dar nici o umbră întunecată, nici o torpilă săgetînd aerul pe aripile energiei atomice... Îi deschise lui Neelan portiera micului aparat și apoi se urcă și el. Peste o clipă se concentră asupra comenzilor și se asigură că în jurul atelierelor nu se produce nici o mișcare. Clădirea stătea liniștită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. ― E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci îi săgeta. Cum aceste prime valuri de căldură au coincis cu o creștere fulgerătoare a numărului de victime, care s-a cifrat la aproape șapte sute pe săptămână, un fel de descurajare a pus stăpânire pe oraș. Prin cartierele mărginașe, pe străzile netede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de rebeliune. Astfel că, dacă repetă obiecția Împotriva tortului, de data asta chiar mai stăruitor ca Înainte, În spatele furiei ei exista un motiv mai profund : Nu mai vreau torturi idioate! — Prea târziu, domnișoară, e deja gata, a spus mătușa Banu, săgetând-o pe Asya cu privirea pe deasupra unei pentagrame magice abia Începute. Dacă următoarele trei cărți nu se dovedeau a fi extrem de promițătoare, jocul de tarot de pe masă se Îndrepta În direcția unei prevestiri de rău augur. — Dar prefă-te că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Împlinire Marea Operă. Nimeni Încă nu-i spusese că Graalul e o cupă, dar e și o lance, și că pâlnia lui Înălțată ca un caliciu era În același timp o armă, un instrument de dominare nespus de dulce, ce săgeta spre cer și lega pământul cu Polul Mistic. Cu unicul Punct Fix pe care universul Îl avusese vreodată: prin ceea ce făcea el să fie, numai și numai În clipa aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cât de cât cu ciudatul vizitator, răstimp în care Gaston a atras asupra sa nemulțumirea tuturor, cu excepția lui Takamori. Cea mai afectată dintre toți a fost Tomoe. Nasul, barometrul perfect al stării ei de spirit, era vânăt de furie. Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata să dea toată vina pe el. De fapt, mânia ei nu era pe de-a-ntregul nejustificată. Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului: "Stăpîn, ia-mi vederea, ori dacă-ți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
după care mă uit În altă parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce nu vă duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că nu bagă de seamă, iar Lisa mă conduce În jos, pe alee. O vreme, ne plimbăm În tăcere, după care Lisa spune Încetișor: — S-a sfîrșit, să știi. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu avea dreptul la pauză și nici nu avea programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căzut înăuntru, topindu-se, știind dintr-odată toată istoria și toate gândurile lui Pampu. Vedea cu ochii minții întâmplări și gesturi, înțelegea rostul vieții și bucuriile ei, simțea chiar și groaza care îl cuprinsese pe Pampu în momentul cînd îi săgetase gâtul. Era el, dar era în același timp și omul care făcuse popas sub dud. Îi intrase în sânge, îl umpluse pe dinăuntru, iar acum vedea cu ochii lui. Și acesta a fost un moment pe care l-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nu știu dacă tu ai fi fost în stare să mă ajuți la o nevoie tot așa. A înghițit o pastilă și s-a culcat. Era o noapte de noiembrie cu vânt și ploaie. La un moment dat, a săgetat-o în mijlocul burții, apoi a simțit cum un burghiu moale îi sfredelește abdomenul. Îi era rău, îi venea să strige și să plângă, iar durerea devenea în fiecare clipă mai violentă, ca o pasăre care se zbate, căutând ieșirea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
preț de câteva clipe uluită, după care ridic ușor capul. Când mă mișc, așternuturile au un foșnet ciudat. Ce se întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage cu demnitate. — Mă găsești la mine în cameră. — E și camera mea ! spune Eddie furios, dar ușa s-a închis deja cu zgomot în urma ei. — Îhm... am pregătit cina... mă aventurez, însă Eddie pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ne-am purtat foarte frumos cu tine, Samantha. Am făcut o groază de eforturi. Îi simt reproșul din glas. Și ne așteptăm ca și tu să faci același lucru. — Îmi pare foarte rău, spun pentru a milioana oară. Trish mă săgetează cu o privire nemulțumită. — Ei bine, în seara asta mă aștept să-ți dai și mai multă silință decât de obicei. În seara asta ? repet după ea bulversată. — La cină. O văd cum își dă ochii peste cap. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea, o văd pe Trish aplecată la o fereastră de la etaj, cu o țigară în mână și uitându-se fix la noi. Nu sunt o mironosiță, zice. Aveți voie să vă pupați ! O săgetez cu o privire mânioasă. Oare femeia asta n-a auzit în viața ei de cuvântul „intimitate” ? — Continuați ! Își flutură spre noi țigara, și jarul strălucește. Nu mă băgați în seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În cîteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mîini. — Și... cum de știe atîtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. SÎnteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se mai zgîiesc la mine și alte cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]