1,346 matches
-
un jurământ de castitate. Adeseori, după ce se scăldau la cascadă, el îi făcea un pat de flori, iar ea îi împletea clopoței albaștri în coama albă ca neaua. Erau fericiți și trăiau zile nespus de frumoase. În pădurea în care sălășluiau, primăvara și vara erau veșnice. Uneori, Ynn își punea capul în poala ei și adormea ca un prunc. Acesta era un semn de mare încredere, căci inorogii nu nu se apropiau de oricine. Deși aveau puteri magici, erau sfioși și
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
S-a mai constatat, de către un Institut din California că aceste gânduri nu izvorăsc numai din creier, din mintea umană, ci și din inimă. Inima are mare putere de a emite gânduri. Și Evanghelia spune acest lucru. Că în inima sălășluiesc și răul și binele. În inima noastră. Unde or fi încăpând atâtea? Se mai zice că, puterea gândului este uimitoare. Și are viteza fulgerului. E adevărat că omul nu-și poate stăpâni întotdeauna gândurile. Dar, le poate struni, trimite înapoi
60.000 DE GÂNDURI, 60.000 DE ENERGII ZILNICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357167_a_358496]
-
2013 Toate Articolele Autorului Fuego - Din dragoste de România! Pentru că forma se poate obține doar prin imbrâțișarea fondului, e nevoie de o identificare continuă cu spațiul care te formează. Și cum simbolurile unei țări sunt conferite de insăși limba ce sălășluește în sufletul său, România reprezintă mai mult decât ne putem imagina. Grigore Vieru intărea ideea unității limbii române, spunând că „Dumnezeu a plâns peste țară, cu lacrima limbii noastre.” Astfel, din dragoste de România, Fuego o cântă. Există multe motive
DIN DRAGOSTE DE ROMÂNIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357190_a_358519]
-
voi susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul potrivit căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar și cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălășluiește mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viața noastră a vieții lui Iisus Hristos, cea autentică. „Astfel înțeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatițe care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
Acest fundament stă în argumentul de neclintit al expresiei că Adevaărul este Persoana lui Iisus Hristos și că viața noastră înseamnă participare, experiență, comuniune cu Iisus Hristos ca Adevăr, Persoană și Viață. „Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14) - afirmație ce constituie baza și noua bucurie a Bisericii. El a lăsat Trupul Lui (Biserica) și a trimis pe Duhul Său și nu un sistem filozofic și nici n-a întemeiat o nouă religie. De la
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
rostul lui, ispita diavolului, să ne lovească. De fapt, cauzele sunt la noi: slăbirea credinței, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viață moderne, primirea cu ușurință a mentalităților păcătoase. Răul, pe acest teren slab duhovnicește și moralicește, se propagă, intră, se sălășluiește înăuntrul omului și apoi explodează în faptele lui. Iar noi observăm ravagiile din societate. - Nu reacționăm din cauza slăbiciunilor noastre. Totuși există o acțiune susținută prin legi pentru promovarea concubinajului, a libertinismului sexual, a desfrânărilor, a avorturilor, a plăcerilor consumiste, a
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
la cutremurul din 1940, prăbușindu-se la 8 aprilie 1941. Pictura acestei biserici a fost făcută de Paraschivescu Belizarie [1] A treia biserică, cea actuală, a fost ridicată, între 1941-1955, în continuarea altarului celei distruse în 1941, pe locul căruia sălășluiește, spre veșnică veghere, făclia unei candele”,își încheie povestirea maica Eleodora, pentru a ne lăsa o clipă de spovedanie, în fața altarului. Împodobită cu pictură murală de către Andrei Răileanu și Emil Ivănescu, în 1955, cu iconostas din lemn și strane sculptate
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
nevăzute, ce păreau coborâte din cer de linia orizontului, de unde se iveau răsărituri și unde plecau apusuri de soare mai frumoase decât poveștile mamei și decât Fata Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălășluiesc iepurii și dropiile. Drumul vieții Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” și de timpuriu a simțit atracție sempiternă față de creștinism. Înălțându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
și ne regăsesc în șoaptele sfâșiate de incosecvența prezentului. Alb de salcâm cu fluturi ne umple sufletul de arome nemirosite încă. Străduțe înguste pe sub arcade ca acoladele unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele deziluziilor și împlinirilor cu sufletul
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii Proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa - în limba rusă: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi...”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
sigur, după umila mea părere, în genă. Cu lux de amănunte chiar. Fiind, apoi, și minuțios analizată. Atât a minusculelor gâze invizibile, cât și a „marilor” oameni. Animalele nu sunt preocupate de existența Creatorului și nici de aflarea locului unde sălășluiește El. Omul - da! Și, dacă ar fi știut lucrul acesta până acum, cred că primul lucru ce l-ar fi făcut, ar fi fost falsificarea istoriei sale îmbâxite de comportamente deșănțate și de atâta sânge nevinovat ce a curs degeaba
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
coloană - Pietrele au devenit simboluri ale omenirii și ale dragostei.. S-au cristalizat împlinindu-se sub forma acelei Porți pe care tinerii o numesc astăzi Poarta Sărutului. Referindu-se la reîntoarcerea spre izvoare, la rădăcinile strămoșești, arhetipuri ale unor idei sălășluind în lucruri - cum spunea Platon, Brâncuși a mers mai departe: Urmăream să dau chip sărutului veșnic - acel sărut care la noi e cunoscut de când lumea și e sărbătorit în fiecare primăvară, de Dragobete. Unii au văzut în porta mea întruchiparea
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
Lumi-Căi Nebănuite decât de Poet și Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Așa, încântător de nevăzut,/la capătul strigătului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Găsit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primăvara biblică!/și embrionii îngerilor/luminoși/îmi vor sălășlui inima” (cf. Primăvara biblică, p. 23); zeitățile sunt „îmbrăcate în lotușii” infinirii Luminii (cf. Semn prorocit, p. 31); până la ICONARUL VEȘNICIEI PARASHABDEI/SUNTETUL ORIGINAR-DEMIURGIC („Eu, creatul eu/ivit prin fii omenești,/mă vedeam înălțat/pe aripa sunetului/de iconarul veșniciei
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
a suferi împreună cu el, a câștiga inima lui prin dragoste și îngăduință, înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui” (Lacrimă și Har...,op. cit., p.185.) Ca să aibă iubire, lumea are nevoie mai întâi de adevăr. Și adevărul și iubirea sălășluiesc în Biserică. Nimic nu e mai sfânt ca dragostea și nimic nu e mai strălucitor ca adevărul. Biserica este un mesaj evanghelic prin care mărturisitorii slujesc veșnicia. Prin personalitatea ei, Biserica se deosebește de tot ce-i pământesc sau omenesc
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
unei civilizații și ale unei epoci. Ea exprimă o epocă la fel ca un tablou, o sonată, un monument, o piesă de teatru sau o lucrare de arhitectură" scria un filozof al gustului, Michel Onfray. Din aceeași rațiune, “dacă zeii sălășluiesc și în bucătărie”, vorba lui Heraclit, doresc să continui această idee, cu rețete originale. O tradițională rețetă, regăsită, ce dăinuie până azi la “Caru*cu bere,” de circa o sută de ani, face parte din practicile culinare ale unui loc
REŢETĂ ORIGINALĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358694_a_360023]
-
Întrupării lui Dumnezeu și condiția orginară a persoanei omenești revendică și evocă într-un mod imbatabil providența continuă și existența veșnică a creaturii. Natura făpturilor are în fața ei inexistența iar faptul de a exista pentru totdeauna sau a nu exista sălășluiește în puterea Celui ce există cu adevărat. Totuși, fiindcă El nu-și ia darurile înapoi (Rom. 11, 29) ea este și va fi pururi, fiind susținută prin puterea atotțiitoare... Așa stând lucrurile, vom spune că diferența sau deosebirea dintre sensul
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
19; el folosește argumentul rațional care pune la îndoială permanența bogățiilor lumești. Chintesența acestora este aceea că inima nu trebuie să se fixeze pe lucrurile pământești care trec, ci pe lucrurile cerești, care sunt perene și veșnice și-n care sălășluiește Dumnezeu. Numai că această instruire și formare a înțelepciunii nu se fundamentează, nu se întemeiază pe experiența omenească, evidentă și vădită imediat. Această experiență și această chemare la rațiune dezvăluie o nesiguranță și o incertitudine, dar nu poate pune un
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
a pururea, reașezând în Univers mersul înainte al vieții, al nostru sau al altora, teluricul va geme sub greutatea magnetismului distrugător al adâncului său, care va absoarbe odată ființa din lumină, secându-i umbra. În tainele nescrise ale tradițiilor românești, sălășluiește una dintre credințele, destul de răspândită, despre umbra jertfită în temeliile unei clădiri. Ce a constituit clădirea și jertfa în mentalitatea omului, în istoria spiritualității sale, a fost conceptul de durabilitate echivalat cu viața însă acea viață a nemuririi, cea de
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
a gota una lluvia que desnuda con lamentos mi alma y sobrevive el miedo a la inexistencia Se tensa el vértigo y rozo con los labios la belleza al perderse en la luz impalpable de la negación GOLUL În visele mele sălășluiește de-a pururea golul pe care-l străbat într-un zbor desprins de gravitație prin mireasma milostiva a nopților Bat cale până-n zori și nu am pe nimeni să mă aștepte luna însăși se-ascunde spre-a mă repudia într-
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
în acea oră de curs un timp al emoției totale, pe care ți-o sădeau întotdeauna cu ușurință în inimă doar marii actori irepetabili ca expresivitate și talent (precum George Calboreanu ori Leopoldina Bălănuță), în cuprinsul complex al sufletelor cărora sălășluia cu prisosință puterea artistului autentic de a trăi cu patimă constant crescătoare înțelesul deplin al semiozei primare create de către fiecare scriitor în parte între zăgazurile operei sale unanim recunoscute de către cititori și critici, deopotrivă. „A rămas ultima dintr-o lume
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
îndepărtate ținuturi - la noi acasă. Există locuri care, prin specificul și farmecul lor, iti creează o stare de bine, un început de fericire, te seduc, te fascinează, conferindu-ți acea stare de pace lăuntrica și bucurie care irump din adânc, sălășluind apoi în privire, în seninătatea chipului, în zâmbetul oferit gratuit unor necunoscuți sau unor prieteni. De puține clipe neasemuite beneficiem în viață - destul de cenușie, împovărata de griji, de îndatoriri, de neajunsuri. Câteva ceasuri petrecute în inima naturii, într-o grădină
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
pierduseră din strânsoare batista cu trandafiri cu tot. Florile din cireș se scuturară brusc, des, dincolo de perdeaua vălurită de o adiere rece, sperioasă, venită de neunde, ducând cu ea ultimile semne de viață ale spoveditei. În ziua aleasă, sufletele ce sălășluiseră în prietena mea Anița plecau, lăsându-mă să le pomenesc cât mai am de trăit, pe amândouă ca pe unul... Când Miramoț termină, se așternu tăcerea. Nimeni nu mai spuse nimic. Toți erau cu ochii plecați spre masa lungă și
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
agale spre o direcție necunoscută. După câteva rotocoale se îndreptă spre crestele munților. Din înaltul cerului zări un bolid ce alearga pe serpentine. Vulturul spintecă văzduhul și ajunse deasupra mașinii. - Strănepote, încetează cu neroziile! Părăsește acel trup, căci în el sălășluiește un suflet arvunit diavolului! - Nu-ți ține vicleșugul, străbunicule! - se auzi un rânjet din autoturism. Vulturul prinse mașina cu ghearele-i puternice. Roțile scrâșniră pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarară trântind pasărea printre țancuri și brazi. Ofensat, Contele
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
se zbătu disperat și neputincios în chinurile veșnice ale focului din fundul iadului... Năluca lui Vlad se opri undeva pe creste, furișată de privirile de acvilă ale străbunicului. Era nevoit să-și găsească o altă ființă umană în care să sălășluiască. Ca spirit, era ocrotit de furia oamenilor și de vampiri, dar se temea de spiritele mai puternice ca el. Pe pământ bântuiau spiritele celor morți care nu s-au eliberat și au rămas ca fantome, năluci și fantasme rătăcitoare, dar
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
-o în fiecare dintre noi. Nu știu dacă acest material va fi primit de către publicația pentru care lucrez, sau de către oricare alta. Întotdeauna aceste suite de evenimente nu au găsit un colț de ziar. Și știți de ce ? Pentru că încă mai sălășluiesc, invidia, interesul și ignoranța printre cei care ar trebui să servească interesele celor mulți. O institutie religioasă nu poate decide soarta unei societăți, dar din păcate o face călcând în picioare libertatea individului. Suntem un popor creștin-ortodox în mare parte
CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360708_a_362037]