1,226 matches
-
un purcel, ba un cârlan ori ceva pui de găină, cereale, lemne de foc și, în general, tot ce le pica în mână. Apoi, cu ajutorul unei motorete la care inventivul Costel adăugase un cărucior, transportau marfa în capul satului la sălașurile nomazilor pripășiți de peste două decenii acolo. Aceștia, oameni de caracter și foarte paroliști, preluau mărfurile apoi le desfăceau peste câteva zile la piață, în mod absolut legal, deoarece aveau certificate de producător. Toată lumea era în câștig! Gospodarii fiindcă se mai
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar îngenunchez la căpătâiul uferinței,/ Purtând în taină fir de busuioc,/ Având pe umeri haina necredinței/ Și-a celor ce-au lipsit de la soroc.// Mai cerc să-l chem din nou, de pe melaguri
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
pare rău! Condoleanțe! Chiar dacă sunt... tardive! Să revenim. Ați lucrat deci că profesoară în orașul Cluj. Cum este aceasta nobilă profesie văzută din interior? Elenă BUICĂ: Catedră a fost pentru mine o mare pasiune. Nu știu când și-a făcut sălaș în mine, a fost ca și când aș fi venit pe lume cu ea. Din dragoste pentru copii m-am străduit că fiecare oră să fie însoțită de căldură și lumina, ca elevii să poată îndrăgi literatura și dincolo de orele de curs
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
curioșilor și să crească rating-ul gazdelor. Exonerata răsuflă ușurată pentru prima dată după atâtea zile de coșmar. Cu pași mărunți, ținându-se de cutele rochiei vechi, se îndreptă prin intrarea din spate spre subsolul impozantei clădiri. Acolo își avea sălașul: dincolo de-o ușă metalică, un hol deschidea accesul către o încăpere întunecoasă, sărăcăcios mobilată și o baie minusculă. Totul fusese răvășit de cei care făcuseră percheziția cu zile in urmă, fără să găsească nimic. Făcu ceea ce obișnuia totdeauna când
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Și-n noapte ascultăm cum bate ceasul, Iar hornul se ridică-n stâlpi de fum. Chiar așa stins, e tot același glasul, Care ne-a însoțit mereu pe drum, Când sufletul era pierdut în scrum Și prea sărac ne rămânea sălașul. Iubirea, ce venea cu dulce grai Și picura pe buze și pe gură, O tot trăim și-acum și încă mai Așteaptă să ne stingă-n inimă arsură, De mână să ne ia, să zică ,,Hai !’’ Și să refacă vechea
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
seară, / și jertfirea bucuriei și-a durerilor mereu, să se înalțe către Tine, ca un fum de smirnă rară, / Pentru Neamul meu Stăpână, numai pentru Neamul meu. Când locașurile sfinte părăsite stau ruine, / Copleșite de molozuri, de păienjenișul greu, / Tu, sălaș să-ți faci în suflet, să-l zidești adânc în mine,/ Pentru Neamul meu Curată, numai pentru Neamul meu. Când făcliile sunt stinse, și când noaptea ne cuprinde, / Când ne depărtăm de soare, când uităm de Dumnezeu, / Tu cu harul
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
ESTE ORAȘUL Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂT DE SCUMP ESTE ORAȘUL pe alee ori pe trotuar când călcăm azi prin oraș simțim toamna cum arar iar își face aici sălaș curg privirile-n vitrine peste atâtea exponate ce vor astăzi cine vine să le dea gata pe toate întreg clujul iată geme de străzi și de magazine marketinguri și mașini de n-ai timp și nu ai vreme tuturora să
CÂT DE SCUMP ESTE ORAȘUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378096_a_379425]
-
dacii supuși, Romanii de Traian aduși. Ei se distrau în Germisara, Loc fain cum nu-i în toată țara! Pe daci i-o-mpins, ah, mama lor, În “Valea Spurcăciunilor”: Soldați romani n-aveau curaj, Să intre în al lor sălaș! Pe-aproape au găsit izvor! O groapă au făcut de zor Și-așa a apărut, tataie Vestita Thermă Dodonae. Dar nu oricum, o apă caldă Ce-i minunată pentru scaldă. Plecați de mulți ani de la Roma, Uitat-au la femei
GERMISARA, IZVOR DE POPOR de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376465_a_377794]
-
mari, să deschidă pârtia, urmate de turmele de oi, apoi caii cu proviziile, iar oamenii în putere încheiau coloana. În acele vremuri, zei erau mai aproape de oameni, de nevoile și suferințele lor. Zebeleizis, zeul fulgerelor și tunetelor, ce-și avea sălașul în subteranele muntelui, întruchipat într-un bărbat chipeș, cu barbă neagră și stufoasă, o zărește pe frumoasa Hestia în mijlocul poporului său. Inima acestuia se topește. O stare de neliniște necunoscută până atunci pune stăpânire pe zeu. El care stăpânea puterea
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
păduricea copilăriei sale dispăruse aproape complet. Nu mai avea unde să-și facă bârlog, nu mai găsea cu ce să se hrănească. Păsările, animalele , toate viețuitoarele pădurii părăseau treptat zona. Neânfricatul se gândi că trebuie să-și mute și el sălașul, să migreze spre zone mai sălbatice, mai primitoare. Teritoriul nu-i mai aparținea. Din Cheile Rășnoavei o luă vitejește prin păduri și ajunse curând într-o zonă necunoscută, cu vegetație, dar și cu multe hoteluri. Era Poiana Brașov. Își dădu
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
trebuia să o semneze Mitu, la vânzare. Dar și cu actele ar fi rezolvat-o, nevasta lui Mitu putea fi dovedită, până la urmă... Mai rău era că nu putea să intre pe arie. În ciotul ars al copăcelului își făcuse sălaș un șoim ciudat. Cum se apropia vreun om de glie, șoimul se înălța pe dată și se lăsa glonț spre ochii ăluia. N-avea teamă de om, nu se speria de bulgări de pământ ori de țipete... Nici de pușcă
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
obraz ca piatră pe mormântul ce n-a putut alege. Doar el e pedepsitul ! ceilalți se odihnesc și-i legănăm în valuri căci asta ei iubesc te-ntoarce-n a ta lume cu rătăciri deșarte aice numai bravii își au sălaș de moarte. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: mormânt de ape / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
ne-nfricat se-arată în aspre bătălii, Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească. Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde, În crâncene războaie, el, un mormânt-oraș Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaș, Tovarășului care nu-i chip să-l mai desmierde. Așa s-a scris legenda cu-n armăsar iubit, Ce-n aspre cavalcade mereu biruitor A stat ca și stăpânul atot-cuceritor, Cu fața, toată viața, mereu spre răsărit. *** Ciclul "Povești din
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
de mii de ani, se numește ,,somati”. În peștera unde dorm, nu ar putea intra nici un uman, din cauza energiilor extrem de potente ale spiritului acelor ființe împietrite, care pot ucide încă de la intrare pe cel ce ar îndrăzni să le invadeze sălașul. Secretul existenței lor îl cunosc doar câte un sihastru inițiat în tainele ancestrale și membrii ai Marelui Consiliu Galactic al Sferei de Cristal, cunoscuți ca Veghtorii Intratereștrii. Aceia sunt și cei care pot comunica telepatic cu spiritele celor în stare
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
fără vile și viloaie, vorba la un amic de al meu: „Aroane, să se oprească extinderea de construcții nocive naturii, care arată ca niște negi urâți pe chipul frumos al României”. Era ceva mirific, de parcă bunul Dumnezeu, acolo își avea sălașul. Mirosul de brad se împletea de minune cu mirosul florilor de munte. Vara și iarna, Predealul, era plin de turiști. De la 3 Brazi, mergeam înspre Pârâul Rece, cale de o oră și jumătate de mers, și nu de puține ori
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
Stai liniștită draga mea, a spus Moșul zâmbind. Nu este prima dată când Bulgăraș se ascunde de tine. Hai mai bine să o căutăm chiar aici, unde dorarme Bucurel, prietenul ei, cel mai mic dintre reni. S-au uitat în sălaș, au căutat-o dar degeaba. Codița stufoasă nu se zărea în nici unul din cotloanele, în care, de obicei, se ascundea. La un moment dat se aud zgomote, țipete, agitație mare, iar când Moș Crăciun a ieșit afară și- a dat
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
fost răpus Miroase codru-a floare și absint”. Recunoștiința o îndreaptă pe poeta Georgeta Resteman în pridvorul casei natale. Simbolurile copilăriei și melancolia purtată cu ardoare în suflet au determinat-o să-i confere calitatea de „satul cu dor”. Este sălașul divin în care s-au cuibărit cele mai fine emoții și, tot acolo, s-au împletit cele mai frumoase clipe, momente de candoare și libertate : „De câte ori revin și-ți sărut glia, Măicuții mele, mâna, în pridvor Purtând în suflet cald
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ÎNTRE IAD ȘI RĂI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ne aruncă-napoi ale iadului porți chiar de batem sătui, disperați, poate morți, chiar de vrem un sălaș depărtat de pământ, unde iadu-i mai negru decât decât în mormânt. Nu primește nici iadul clienți că și noi, disperați pacienți, schizofrenici moroi, ne alunga pe toți cu pucioasa și foc, să găsim o planetă și-un dram de noroc
ÎNTRE IAD ȘI RAI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373135_a_374464]
-
Ne simțim ca fiind o nouă pereche, Atragem spre noi liniștea divină, De multe milenii este așa de veche. Doamne cum mă gândesc la tine, Gândul îmi zboară spre un oraș, Din ținutul înălțimilor alpine, Unde are ființa dragă un sălaș. Referință Bibliografică: ÎMPREUNĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1675, Anul V, 02 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ÎMPREUNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372116_a_373445]
-
fii cam sumbră... ori ne-nveselești, ori termină cu activitatea de bard! o repezi Papa, după care iar se lăsă tăcerea, tulburată doar de ecoul pașilor pe fondul curgerii vesele a apei. După ceva timp, ajunseră la ieșirea din minunatul sălaș de gheață. Trecerea se îngustă într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
bucure inima ta! Pentru harul care ți-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfințenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere și milostivire în această viață și în veacul viitor. Iar tu intră în sălașurile cele vechi cu pace și bucurie, ca să vezi slava mea și să te bucuri prin harul Duhului Sfânt" Iată, tocmai de aceea, nu trebuie să vă întristați. Bucurați-vă! Maica Domnului a "adormit" și s-a urcat la ceruri, de unde
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372178_a_373507]
-
descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
când lumea Se-abătea din calea dreaptă, Hărăzindu-le genunea Ca decizie înțeleaptă. Nori și fulgere și trăznet Se-abăteau ca din senin, Dacă zeului sub râset Nu se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De supunere umilă Și de oarbe proorociri. Zeii toți fără de milă Se-ntreceau în năluciri. Și-ncărcau stoguri de nouri Ce potopuri descărcau, Iar la urmă-n curcubeuri, Pronia lor proclamau. Iernile
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
mine si-o ascult Apoi zic: spune-mi iubire ce-ți lipsește ori Vrei să-ți cânt un cântec de demult? - Vreau gândul tău copleșitor Să mă-nsoțească-ntr-o călătorie de nescris Nu unde se lămurește aurul, adică în cuptor Ci în sălașul veșnic cald - cuibul tău de vis. Așa îmi spuse inima și-n astă dimineață Când m-am trezit cu ea-n galop nebun Când prima rază a soarelui mă săruta pe față Și... am pornit-o împreună pe al zilei
IUBIRE NECONDIȚIONATĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379701_a_381030]