1,236 matches
-
sete, cuprinși în fiecare zi de spaimă, trăind zilnic în primejdii de moarte, a suferit acest lucru pentru tine și de grija ta. Pentru tine, omule, a pregătit și Împărăția, pentru tine a pregătit bunătățile negrăite, acel sfârșit în ceruri, sălașurile cele diferite și felurite, fericirea pe care nici un cuvânt n-o poate tâlcui<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil, Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și n I Ică jr., Edit. persecuțiile comise și despre Pronia
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce zilele devine insuportabila, apăsătoare temnița, instrumentul însuși al plictiselii și întristării. Monahul e ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
ea e provocată de singurătate, de urît. Singur în chilia să, departe de toți, de zarva familiară de afară, călugărul se pierde, cel putin o vreme, de sine însuși. Disperată să dorința de a fugi, de a-și caută alt sălaș, e atît de firească, la urma urmelor. E dorința, sau ispita, întoarcerii la sine, la acel sine pe care l-a abandonat în lume, înainte de a o părăsi pentru Dumnezeu. Asta și face akedia greu păcat: în esență, ea echivalează
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
grele pierderi umane. În ziua de 30 septembrie 1944, inamicul a fost complet lichidat în Almăj, pierzând numai în jurul Bozoviciului 8 tunuri, 45 care blindate, armament și multă muniție. Tot în ziua de 30 septembrie 1944, în vreme ce se întorceau de pe la sălașe, locuitorii din Bozovici și din satele din jur, flăcări imense mistuiau cazarma din Bozovici, cu arhivele militare de pe vremea Graniței, ale Judecătoriei, ale Percepției și cu întreaga "Carte Funduară" a satelor almăjene. Au mai ars: clădirea cu etaj a Primăriei
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
debutant își amorsează discursul într-o sintaxă dură în care predomină austeritatea substantivului, ceea ce induce în lector un halou ermetizant, derutînd decodificarea și făcînd dificilă receptarea". (Marin Mincu, Ziua literară, 24 iunie) Viața e în altă parte Poezia ca ultim sălaș al lui Dumnezeu", așa spunea cineva despre felul necruțător în care Kundera vede poezia în cartea sa căreia i-am împrumutat titlul. Unde este viața? Acolo unde se află armonia și tandrețea, unde verbul se topește în gesturi și gesturile
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
mă lovește în moalele capului. Căldura, bat-o vina! Zic și intru. Zeci și zeci și sute de sortimente de cactuși, aloe, agave, trandafiri japonezi, mușcate... Ciulini nu aveți? Cu obrazul curat ajung astfel, cu o aloe în brațe, în sălașul lui Dumnezeu. Acolo este căsuța prietenilor mei unde, în plin Bărăgan, gazonul este verde și bogat, brazii stau drepți și te salută, crinii se pleacă la pămînt de greutatea florilor, răcoarea și mirosul trandafirilor desăvîrșesc răsfățul minunilor ce se întind
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Vând casă în Bacova nr. 293. Tel. 0722410724. Vând casă 3 camere, grădină, pomi, vie, Sânandrei nr. 522. Tel. 291771. Vând 27 ha teren în com. Vinga, satul Mănăștur, la marginea satului, la șosea asfaltată, cu sălaș mare din cărămidă, cu anexe, atelier garaje, există curent, apă. Informații, tel. 0256/284397. Vând apartament cu 2 camere, confort I, zonele Olimpia, Negoi, 22 500 euro. Tel. 497859, 0723226536. Vând vilă la cheie, P+M, rate, Dumbrăvița, zonă de
Agenda2003-27-03-publi () [Corola-journal/Journalistic/281214_a_282543]
-
timp, și astfel de agregări sînt rare În America. Vechiul cartier În care trăiește Wakefield este una dintre puținele care există și ar trebui să fie conservată, dar restauraționistul Îndepărtează secretele casei și ucide strigoii care și-au găsit aici sălaș de-a lungul timpului. Și, În acest proces, Îl ucide și pe Wakefield. Cam la vremea celei de-a doua reconstrucții, Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop! Oprește imediat zgomotul ăsta infernal! Muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea, înainte de a desluși tainicile voci din cuvinte, se cuvine să ascultăm tăcerile. În ele vom găsi sensuri, crezuri, înțelesuri... Dacă cineva ar cuteza să desfășoare mai departe ghemul vieții Simonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau pe nisip, din loc în loc și trecând pe lîngă pereții unde algele, scoicile și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-și aleagă cai din hergheliile de cai sălbatici care le intră În ținuturi. Luptătorii Bordjighin, peste o mie, ieșiră În față și căzură În genunchi. - Șamanul Utoula este oaspetele de onoare al tribului nostru, dar poate să-și aleagă sălaș În oricare dintre triburile pe care le-a vegheat În fața lui Tengri. Șamanul se Înclină fără un cuvânt, recunoscând În sinea lui că acestea erau hotărârile cele mai Înțelepte. - Iar cinstirea pe care mi-o dați mie, adăugă Amir, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că Yamabushi știa despre Katana. Nu vorbise niciodată nimic despre asta. Văzuse sabia În cabana de iarnă a bătrânului, pe peretele dinspre răsărit. Nu era acolo În mod Întâmplător. Se aflau În Țara Soarelui-Răsare. Dincolo de munții În care se afla sălașul bătrânului și dincolo de ultima plajă a țărmului de est al insulei Kyushu, se aflau doar apele oceanului infinit, locul din care soarele se năștea În fiecare dimineață. Ștefănel ajunsese la capătul lumii. În locul din care Începea infinitul. Dar și În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că nu există mântuire acolo unde nu este pocăință. Încă din timpurile vechi se accentuează necesitatea Întoarcerii către Yahweh: ,,De aceea și Eu v-am lăsat cu dinții curați În toate cetățile voastre și cu lipsă de pâine În toate sălașele voastre, dar nu v-ați Întors către Mine, zice Domnul" (Am. 4, 6). Cel care stăruia cel mai mult asupra pocăinței și Întoarcerii la Domnul a fost profetul Ieremia, care vede milostivirea Lui asupra omului și poporului numai printr-o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
goi”. O scrisoare a hanului tătar către sultan confirmă cele relatate de Dlugosz. Hanul scria că a pornit împotriva Moldovei la cererea sultanului. Tătarii au cucerit multe „cetăți ale ghiaurului și au luat pradă bogată”. Dar venindu-le vestea că sălașurile lor sunt prădate, „părăsind fără zăbavă prăzile, am hotărât să ne întoarcem neapărat. Ghiaurul (Ștefan) ajungându-ne din urmă a făcut război crâncen cu noi și ne-a omorât mulți oameni; doi frați de-ai mei și-au găsit moartea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satul Brătiești. Așadar, viața unui om, fie el și boier, valora cât un sat, în cazul de față, însă, satul fiind ceva mai scump, Petrea stolnicul îi dă Ilcăi 40 de zloți tătărești ! (La 4 martie 1479, Ilca vindea un sălaș de țigani lui Dajbog, pârcălab de Neamț, iar la 29 august 1480, Voica, ce-a de-a doua fiică a lui Petru Ponici vinde și ea un țigan lui Hărman, pârcălab de Cetatea Albă, ceea ce înseamnă că urmașii lui Petru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se sprijinea autoritatea domniei. În ceea ce privește daniile făcute mânăstirilor, Ștefan a dăruit din domeniul domnesc 12 sate, o prisacă cu bălți, prisacă din braniștea domnească de la Bohotin, balta Strâmba, iezerul Dobrovca, balta Chisca, braniște în jurul Putnei, 150 drobi de sare, 3 sălașe de țigani, un tătar din tătarii domnești de la Neamț, pietrele de ceară din târgul Siret, pietrele de ceară din Târgul Frumos. Domnul nu răscumpără sate. Ar însemna să dea bani pentru sate care au aparținut cândva domeniului domnesc. De fapt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sustras în întregime autorității domnești, așa cum se întâmpla în Apus. Domnul-suzeran este cel care acordă privilegiul și tot el este cel de a cărui mărinimie depinde în continuare creșterea domeniului mânăstirii Neamț. La 3 septembrie 1448, erau dăruite mânăstirii patru sălașe de țigani. Înainte de 10 octombrie 1448, boierul Crâstea dăruia Neamțului satul Cârniceni, pentru care domnul da un privilegiu de întărire la 10 octombrie 1448. La 23 ianuarie 1450, mânăstirea primea un loc pentru două mori, de la Șteful Mândre. La 31
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruiau mânăstirii doi robi tătari, Pașco și Petrică. La 7 septembrie 1452, îi era întărită mânăstirii o bucată de pământ pe Pârâul Sec, cumpărată de la Tuzoana, fiica lui Contas din Neamț. La 22 ianuarie 1453, sunt întărite mânăstirii mai multe sălașe de țigani, iar cine va opri sau va ascunde pe acești țigani să își plătească vinovăția “cu gâtul”. La 20 iulie 1453, i se dăruiau mânăstirii trei tătari. La 1 ianuarie 1454, mânăstirea era dăruită cu o prisacă la Covasna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe de țigani și satul Băloșești. La 13 iulie 1463, este reînoit privilegiul pentru iezerul Zagorna. La 1 aprilie 1470, domnul întărește mânăstirii prisaca lui Chiprian, la Botne, cu mânăstirea de la obârșia Vișnivățului și satele: Telebecinți, Bașoteni și Fântârele pe Siret
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare întărea mânăstirii satele Buzați și Fântârele, pe Pobrata și Dvorenești. De data aceasta este vorba de un nou sat dat mânăstirii, Fântănele, pe Pobrata, altul decât Fântânele pe Siret. La 1 noiembrie 1487, sunt întărite mânăstirii mai multe sălașe de țigani. La 17 martie 1500, Ștefan întărește mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârla ce cade în Nistru și cu prisaca ce este acolo. Domnul mai dăruie pentru mântuirea sufletului său, al doamnei Maria și al copiilor săi balta Strâmba și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Curtești, pe Racova, unde a fost feciorul lui Naneș, de la egumenul Bistriței și le va alipi la ocolul târgului Vaslui. La 20 august 1422, domnul dăruia mânăstirii vama târgului Bârlad. La 8 iulie 1428, mânăstirea era dăruită cu 31 de sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari. La 6 februarie 1431, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii venitul vămii de la Tazlău și șase prisăci la Bohotin, pe Târnauca, pe Itchil și la gura Botnei, punând sub ascultarea Bistriței mânăstirea Sf. Nicolae
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Botna pe Nistru, cu prisaca, Iezerul Alb cu toate gârlele care ascultă de Botna, moara de la gura Chivejdiului, prisaca de la Itchil și poiana de sub Ceahlău și poienile de la Chivejdi. I se mai întărea mânăstirii tătarii și toți țiganii nominalizați pe sălașe și bordeie. Sunt sate întărite, care aparțineau de mai multă vreme mânăstirii, ca, de pildă, satele Caucelești și Vâlsănești (satul lui Vlăcsan). În privilegiu sunt menționate opt mori, o dârstă, șase prisăci, trei mânăstiri, mai multe poieni, iezere cu gârle
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care dă în schimb satul Hemeiani. Satul Sârbi nu a figurat până la această dată în domeniul mânăstirii Bistrița. Mânăstirea va primi un nou privilegiu de la Ștefan cel Mare abia în 1487, 1 noiembrie, prin care i se întăreau mai multe sălașe de țigani. La 15 octombrie 1491, Ștefan cel Mare cumpăra 16 sate, pe care le alipea la ocolul târgului Vaslui. Printre satele cumpărate de domn sunt și cele trei sate de pe Racova, pe care boierul Negru (Negrea) le dăruise mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care nu îl găsim în privilegiul din 1462. Într-un document din 1595, se menționa că Alexandru cel Bun i-a dăruit Bistriței satul Roznov, pe care l-a întărit Ștefan cel Mare. Având peste 30 de sate, 31 de sălașe de țigani și 30 de sălașe de tătari, având mai multe mori în Baia, dar și sate cu mori și stăpânind o mare moșie la Botna cu iezere, cu multe prisăci și două curți, mânăstirea Bistrița este unul dintre marii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]