731 matches
-
în contra trădării, iată un instinct fundamental, comun conștiinței întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie etnice nu au nici acest instinct măcar. Ei disting trădarea, ei o înalță în societate și o decorează, ei n-au nici atâta conștiință câtă au sălbatecii. Și d. Dumitru Brătianu putea să aibă naivitatea de-a crede că, cu asemenea oameni, din asemenea materie putredă, din aceste scârbe ale omenirii se poate face ceva de-acum înainte prin morală teoretică? Cânepa, iată mijlocul cu care țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
află pe-o scară de cultură inferioară; copiii mici n-ascultă decât vorbe rele, sudălmi și bătăi li se aplică lor și mumelor lor; bărbații se bat foarte des între dânșii. Bătăliile lor sunt foarte violente, ca la niște adevărați sălbateci europeni; se rănesc grav, adeseori se ucid. Această generațiune neomenoasă, rușinea unui stat civilizat, acești oameni perverși și fertili în crime, delicte și contravențiuni de tot soiul se ruinează prin mișelii și rea viață. Iată tabloul pe care nu noi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
semănătură și sădire piere și singurul rod al ridicării noului Imperiu din Trnwo este nimicirea culturii romaeice și a rasei romaeice, ori pe unde numai o pot stârpi vlahii și skyții, cumanii. Tracia trebuia să devie o vizuină pentru animale sălbatece. Un indiciu nu puțin semnificativ în privirea vlahilor, cari acum jucau rolul cel mare și n-aveau așezări numai din a dreapta Dunării, este că la disoluțiunea Imperiului romaeic al lui Angelos și la întemeierea unui Imperiu latin nu se nasc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pieri în mod vrednic de plâns. Oraș după oraș de pe teritoriul latino - grec fură acum prădate, populația ucisă; noul imperiu fu cel puțin întru atâta, bulgar, întrucît, ca-n zilele lui Krum, tara cea mai frumoasă deveni pustietate: numai animale sălbatece, dar nu romaei și latini s-o mai poată locui. În sfârșit, trebui să vie însuși Sf. Dimitrie și să-l omoare, la vreme de noapte, pe Romaeoktonos; Johannicius se dezbinase cu conducătorul bulgarilor și acesta preferă, în loc de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
astea... Dragă! mai bine te gândește Cum m-ai văzut odată... SAS Taci, taci, o, nu mai spune! BOGDANA Eram o copiliță frumoasă ca și ziua, Și mai frumoasă încă, de zi fiind ascunsă, Copil de vrăjitoare cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață... Și pentru mine, scumpe, citi-n oglindă muma Păcatul tău cel negru... ca barba ta cea neagră... Erai la față galben... mai galben decât morții... Ai fost călcat în urme de mâță stearpă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr, iubitul Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele clipe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt de fluier; Sălbateci zboară caii mai iuți decât chiar vântul Și cânii urlă jalnic... Ciobanii cei călări Străbat ca și săgeata câmpiile întinse... Se zice cumcă țara se ține într-un chip Tot de crăia noastră și tot de craiul Ludvig, Dar eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu, rănit de moarte și despoiat de hoți, Simțeam cum îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui Roman) [ROMAN] (apart) N-am spus-o eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei se decid să-l espună. Scena despărțirei mamei de copilul său. El e pus pe râul Bistrița și scapă la Voievodul Galu. ACTUL III Gruie crește mare la Galu și are o iubire nemărginită pentru gingașul Floribel și una sălbatecă pentru Angelica. Scena între el și Angela. El ucide în joc pe Floribel și ia lumea în cap. SC[ENA] Dragoș a fost în Marmația la puternicele sale rude. Aceștia promit ajutorul său; el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată feerie. Traiul împreună. Descoperirea ei că-i mumă. Dizgustul, ura, desperarea. Oglinda și sipetul. ACTUL AL V -LEA Nunta la craiul Galu. Rătăcirea sălbatecă ca a lui Orest (shakespiric) a lui Gruie. El spune unui preot la ureche vina sa - acesta fuge, el îl împușcă. Unul tânăr - item. El vine la mănăstirea de piatră * și cere ș-acolo dezlegare. Preoții îi spun s-aștepte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar să] fiu copil al morții, Căci fața noastră astăzi e-un obrazar de ceară Și, daca-mi închid ochii, un popă beat desigur Că m-ar și îngropa. Roman Bodei, tu veche și [cu] credință slugă, Gură de lup sălbatec cu inimă de miel... Vino încoaci la mine - ia mâna noastă-n mîna-ți Și vezi cum îmi mai îmblă ceasornicul vieții. BODEI (sărută mâna Domnului) O, preanălțate [Doamne], eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost călcat [tu] scumpe urme de mâță stearpă. MIHNEA O nu-mi aduce-aminte... IRINA Să nu-ți aduc aminte? Eram o copiliță frumoasă ca și ziua Și mai frumoasă încă de zi fiind ascunsă... Copil de vrăjitoare, cu ochii mari, sălbateci, Cu inima aprinsă de sete de viață. Atuncea a mea mamă uitatu-s-a-n cazanu-i... Și a spus: "Mihnea Sânger, tu vei fi Domn al țărei"... M-ai fost văzut pe mine... și m-ai iubit, păgâne. Nu crede-a noastă soarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe Ringala intrînd) Fii-mi binevenită, Doamnă. RINGALA Bună să-ți fie inima, Măria Ta. RIN-GALA, cu un șoimar după ea cu șoimul pe umăr. ȘOIMARUL Spun drept, înaltă Doamnă. În codrul singuratec Pe când dormea-i făcea umbră acest șuim sălbatec. RINGALA Taci... Vodă este față... ȘOIMARUL Și astfel vorbă a ieșit Printre norod că dânsul să fie e menit 8r Pe tron {EminescuOpVIII 147} ALEX[ANDRU] (dîndu-i brațul) Ceea ce ar fi fost odinioară, regina mea, un sprijin pentru Voi e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletu-mi o rouă în aurit potir Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal cum aștrii -n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni. Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni! Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. O, când mi-aduc aminte cum inima mea jună Zbura pin lumea albă ca gelița nebună Ce-neacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te urmează a Domniei Mele ură... Între câte Lăpușneanu NU cunoaște e iertarea: Da, vei spînzura-n câmpie... da! și neagră va fi zarea Și de lupi flămânzi ca iarna, iară corbi în negre stoluri De asupra-ți se coboare în sălbatece ocoluri, Pentru inima din tine s-or lupta pe oseminte Câte ai făcut tu mie, Lăpușneanu ține minte... (s-aude un țipăt de femeie ) Ce strigări... Goniți muierea!... Se preface cumcă piere Vist[i]erul singur știe ce plătește-acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
respectivă). În fine îi vine ideea de-a pune pe Miron Domn și să facă un sacrificiu a lui Avram. [ 3] În acest timp vine și Miron. Spre a-l iniția îi propune ca să-l ducă la Curte, îi deschide sălbatecului raiul amorului, atunci el îi spune că luinu-i trebuie lumea mare - ideea lui despre lume - nu-i trebuie amor, că el are amor. Îi descrie amorul lui pentru umbra unui înger. Toma e curios să știe daca asta e nebunie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Aceste trei părți trebuie dezvoltate cu măiestrie, ca să facă efect) 2255 [Descriere] Ce vrei? Sunt visător. Aveam un frate. Amândoi eram visători... amândoi visam, el mărirea unui Cezar - se rătăcea pe insulele necunoscute // decât de inimaginațiunea [sa] - făcea împărății între sălbatecii Americei, a căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun și visător, căci îmi lipsea o parte din sufletul meu - dodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
1 2255 Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. 2 2254 Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletul unei copile murind înamorată. Uraganul: sufletul unui Marte, unui tiran și viceversa. {EminescuOpVIII 258} ANDREI MUREȘANU 2259 [ANDREI MUREȘANU (A)] MUREȘANU Tablou dramatic PERSOANELE MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelii și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când se ridică negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de negre gânduri cântarea se desprinde Și albele ei aripi la ceruri le întinde. [ANDREI MUREȘANU (B)] ANDREI MUREȘANU Tablou dramatic într-un act 2254 [PERSOANELE] MUREȘANU MORS INDIFERENTIALUL (NIRVANA) GENIUL LUMINEI IRIS (Scena înfățișază un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie moartea și c-un fel de sălbatec // entuziasm Dacă mor ceilalți * el coboară[-n] mare, în infern. Un demon al ei. Disprețul pentru partenerii lui îl caracteriză. {EminescuOpVIII 304} 2 2280 GRACCHUS BABEUF El reprezintă pe negatorul nedreptății interne a soțietății - (icoane ale ei) - și dorește o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]