728 matches
-
noaptea afară, căci beau șoimărițele din ea și șoimăresc pe cel ce bea la urmă. în donița din care se bea apă noaptea, să se stîngă sara trei cărbuni, ca să nu se lipească ceva de ea. Apa mare, cînd vine sălbatecă din cauza ploilor ori a topirii zăpezilor, e stăpînită de duhuri rele. Pentru aceasta copiii se tem de a sta pe mal. Apa de fîntînă, de izvor - din contra, e locașul duhurilor bune. Aceasta arată fetelor mari pe mirii lor. Apa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le pară rău de dînsul, după ce s-a scos mortul afară din casă [ei] se uită de trei ori pe fereastră. Fiară La Lăsatul Secului de brînză, să legi fiarele de pe coș, înainte de a te culca, ca să legi gura fiarelor sălbatece, să nu-ți mă nînce vitișoarele. Fier Să nu furi lanțuri de fier, că pe lumea cealaltă ți le atîrnă de gît. Nu strînge fier ruginit, că faci a sărăcie. Primăvara, cine aude tunînd întîi să se lovească peste frunte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un loc de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rînduiască pradă. Se crede că lupul are trei peri de drac pe cap, de aceea e fioros. Toți lupii bătrîni mor căpchieți*. Pădurea fiind a fiarelor sălbatece, urmează că la Sf. Andrei femeile nu se piaptănă. Poporul crede că acela care umblă cu pieptenele în ziua de Sf. Andrei va fi mîncat de lup; de aceea, mai cu samă femeile se feresc în acea zi nu numai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ți-i frică de ceva, ia păr de la urs și te afumă, că-ți vine bine: uiți frica. Cînd ești spăriet de-un cîne, să te afumi cu păr de-al lui. Dacă i se dă cuiva păr de capră sălbatecă în mîncare, apoi capătă o pîntecăraie care-i cauzează moartea. Părăsitură Cînd ai o părăsitură, s-o zvîrli peste casă, să tragi sama unde a picat și să cauți ce va ieși din părăsitură cînd a căzut; de-a fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atîrnă o secure de lemnele coșului, scoate trei cărbuni roșiți din foc și pune o oală cu gura la vale peste ei; se mai iau pieptenii dăracului* și-i încleștează unii cu alții, zicînd: „Așa să stea încleștate gurile fiarelor sălbatece.“ Astfel scapi vitele de primejdie. Nu ținea hîrburi prin bătătură, că zac vitele de picioare. Dacă ai pierdut niscaiva vite și le apucă noaptea în pădure, ca să nu ți le mănînce lupul, ia securea cu ochii închiși și pune-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poartă atîrnat de doniță cît vrea. La Bobotează, cînd vii acasă, stropești toate vitele cu aiasmă, ca să fie ferite de boleșniți. Cînd uiți vitele neînchise în obor sau la cîmp, înnoadă fiarele după coș, că nu ți le mănîncă fiarele sălbatece. Cînd pierzi din bătătură vreo vită, strig-o sara pe coșul casei, că va veni. Dacă fiind pe cîmp cu vitele și din neglijență le vei pierde, atunci pune scuipat pe unghia degetului celui mare. Pe acest scuipat, în mijloc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina vibil, măcăind în surdină și ratînd piruete. Deodată, actorul îi aruncă o privire sălbatecă: Nu ți-e rușine, bestie? Tu bei, și eu nu? Încă 200 de votcă, să recuperez! A mai recuperat încă 500. Ebrietat, are mustrări de conștiință: Ce fac eu cu tine? Te duc la oala cu varză! Criminal ce sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aș da să mai văd, azi, în localul de la parterul Uniunii Scriitorilor (inaccesibil scriitorilor treimiiști, care nu mai pot trăi din scris!), perdanți cu un asemenea simț histrionic! Au dispărut, din păcate. Nu mai e loc pentru ei, în tranziția sălbatecă de care cine știe cînd vom scăpa!... Propunere de repertoriu pentru sala Studio, la sugestia lui Calistrat Costin, directorul Teatrului "Bacovia" W. Allen Vizită în noapte A. Allais Coupé Scenete V. Alecsandri Cînticele comice Agachi Flutur A. Adamov În birjă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rege și moare în exil; copii fiind, atât Sábato, cât și Cioran păreau a face parte dintr-un univers compact, destinat a fi "pentru totdeauna", aparținând veșniciei: patul, părinții, casa, copacii din curte, prieteniile, toate făceau parte din siguranță "lor sălbateca și de neînvins", cum spune Cătănia, unul din exegeții lui Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de rafinament literar, care culminează cu Contrapunct al lui Huxley, considerat de fanaticii vremii ca fiind cel mai mare român al secolului. Nu era greu să intuiești ce va urma, în virtutea aceleiași dialectici din școlile artistice dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mare, dar, ceea ce este admirabil, este că omul continuă să lupte, în ciuda a toate, si ca, decepționat sau trist, obosit sau bolnav, continuă să aibă proiecte, să-și are pământul, să lupte și să creeze chiar frumusețe, într-o lume sălbateca și ostilă. Ar trebui ca asta să fie suficient ca să ne demonstreze că lumea are un sens misterios al ei și ca să ne convingă că, deși muritori și perverși, noi, oamenii, putem să atingem într-un fel măreția și eternitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade în fundul mării și bate atât de sălbatec, încât sparge valurile (pânzele corabiei plesnesc ca pocnitorile). Copiii, după-amiază, jucându-se cu zmeul, țin în mână un fir de salivă pe lungul căruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri, nici smochine uscate 20. Analizând poemele lui Blecher, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acolo unde-și poate asuma în voie ambele înfățișări pe care în cazul său le ia "această diferență specifică". Căci dubla vocație este resimțită drept sursă de valorizări fertile, egal stimulatoare abia aici, în acest spațiu bine delimitat, unde "eu, sălbatecul mâzgâlitor/ de hârtie și pânze" își poate exorciza aproape toate soiurile de demoni. Oricât ar părea însă de puțin probabil, demonii artistici ai lui Traian Mocanu sunt exact sursa epifaniilor necesare. Spre finalul celui de-al doilea volum de Mocanorfoze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această lucrare, dramaturgul englez ocupă un loc privilegiat. Personajele lui ("aceste microsisteme") se bucurau de atributul eternității ("aceste personalități eterne") și alcătuiau "mina gigantică a timpilor eroici" (ibidem, 231). Eminescu manifestă aceeași apreciere pentru autenticitatea personajelor shakespeariene: Flori mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eternității ("aceste personalități eterne") și alcătuiau "mina gigantică a timpilor eroici" (ibidem, 231). Eminescu manifestă aceeași apreciere pentru autenticitatea personajelor shakespeariene: Flori mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece și fără înțeles! Și câtă profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! [...] Shakespeare a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece și fără înțeles! Și câtă profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! [...] Shakespeare a vorbit de om de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul său nebun, scepticul său sceptic și fiecare om
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care în ascuns [cadâna] insuflase fiicei sale, au prins în inima cea fragedă o mai adâncă rădăcină" (Gh. Asachi, Valea albă, în Scrieri literare, vol. II, București, 1956, p. 216); "Ca tigrul amenințat în vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele vistier Cîndescu, "Revista contimporană", I, 1873, p. 272). 53 DA, MDA și DELR nu au atestată această posibilă variantă. Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în grămadă, dar căzând deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu părul vâlvoi, numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a lui Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt aruncate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina lui Wilde (sic) ne apare povestind, cu un singur gest (pe care l-a prins artistul cu o așa de fericită inspirație), întregul poem, sublim și sălbatec"552. Lucrarea este reprodusă pe aceeași pagină, într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o masă se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei . Prin transparența generală a unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotând când pe-
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-l închină, pe rînd, spre cele patru zări ale lumii. Nu putea „mic de ciobănaș” să-și lase partenerul de aventură și de destin pe mîini străine. Nu-i rămînea decît să-și facă singur dreptate, și încă dur, chiar sălbatec: a pus mîna pe arme înfruntîndu-și vrăjmașii deschis, bărbătește. Celor trei le-a tăiat capetele și le-a pus în glugă. De data aceasta, nu mai era „gluguță”. Apoi s-a dus din nou la Curte, cu tot tarhatul, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pijama. -O teleportare, îmi răspunse la unison îngerii păzitori, care erau lângă mine. TEROAREA Preotesele lunii, se instalară în Tracia pe muntele Kogainon, stăpânind valea ternarei și întunecatei Hecate. Femei suverane, bacantele avide de sânge și putere, cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în zori de zi când
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în zori de zi când una din bacante zări în razele soarelui de dimineață, zidurile templului. -Să ne distrăm suratelor-le instigă Agloanice-marea preoteasă. Ieșind din apă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
enigmaticelor bacante. Bacantele ajunseră la început de seară în valea ternarei Hecate, împreună cu prizonierii, descălecară. Încolăcindu-și brațele ca șerpii otrăvitori, se prosternară ternarei Hecate. După care începu ritualul dansului. Nude, lascive, atrăgătoare la păcat, preotesele lunii, râdeau și urlau sălbatec, chemând mieroase la dezmăț. Vai de prizonierul care era atras de voluptatea lor. După ritualul împerecherii era aruncat într-un abis fără sfârșit. Prin supremația lor, suprimă cultul lui Bachus. Preotesele lunii îl evocau pe Bachus ca monstru subteran, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]