809 matches
-
feminismului, parabolă sexuală ce subîntinde destinul a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin ontologia metonimică a oamenilor "civilizați", meditând asupra unui zeu crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
oamenilor și ale țării se acutizează, politicienii fac jocuri minimax de rotunjire a câștigurilor personale. Mulți dintre ei susțin că trebuie să învățăm să părăsim sloganul "munca l-a făcut pe om". Dar libertate fără organizări socio-culturale a avut doar sălbaticul. Iar organizarea implică eforturi, restricții, disciplină. Așa că se mai poate cerceta dacă nu cumva pot fi concepute altfel valorile muncii și ale capitalului pentru om. Niște comparații istorice ar putea să ne sprijine poziția. "În anii 1950 și 1960 țările
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pus pe gânduri. Aceste ființe, care nu aveau îmbrăcăminte propriu-zisă, un limbaj cât de cât articulat, locuințe și proprietate, i s-au părut niște „epave“. Iată o însemnare din Jurnalul său, din decembrie 1832: „Cât de deplină este diferența dintre sălbatic și omul civilizat! Ea este mai mare decât cea dintre un animal sălbatic și unul domestic... Cred că dacă întreaga lume ar fi fost cercetată nu s-ar găsi un om pe o treaptă mai joasă.“ Conștiința continuității, a caracterului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de soldați ruși erau într-un continuu du-te - vino. Nesfârșite garnituri feroviare sau convoaie mecanizate traversau țara noastră atât înspre cât și dinspre frontul de vest. Comportându-se ca într-un stat inamic, în pofida semnării Convenției de Armistițiu, acești sălbatici veniți în mare parte din republicile sovietice asiatice sau din extremul orient, își făcuseră o adevărată distracție suplimentară jefuind, violând și asasinând civili nevinovați. Unii prefecți raportau la București aceste uriașe abuzuri într-un ton direct, deci dur, fapt ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sînt considerate înapoiate, ci și rasele non-europene sînt privite ca inferioare. Spre finele secolului al XIX-lea, cînd au loc ultimele colonizări și Europa își impune hegemonia asupra lumii, aceasta se crede a fi purtătoarea adevăratei misiuni civilizatoare în rîndul sălbaticilor, al barbarilor, al înapoiaților, alimentînd mitul kiplingian privind superioritatea albilor, dintre care se disting cei mai superiori dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial de sorginte anglo-saxonă, apoi germanică, dezintegrează dintr-odată orice solidaritate europeană, fapt demonstrat de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
kg. secară; 2.350 kg. porumb; 20.238 kg. fasole; 20.374 kg. mazăre și 2.980 kg. grâu”. Cantitățile mici de porumb și grâu furate, pot fi explicate, credem, prin grija sărmanilor țărani de a le ascunde din calea sălbaticilor, așa cum făcuseră și răs-răs-răs străbunicii lor, trăitori ai secolelor trecute, atunci când năvăleau atât cetele de tătari cât și (mai ales!) strămoșii bandiților anilor ’40, rușii imperiali, care mai călcaseră Moldova cu picioarele lor nespălate cu anii, de „numai” șapte ori
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de stare de natură: în mijlocul pădurilor americane, prin contactul cu populațiile "primitive", considerate a nu cunoaște principiul lui "al meu și al tău", cîteodată asimilate modelului antic, văzute a fi binevoitoare, ospitaliere și fericite, prin acestea s-a construit imaginea sălbaticului bun44. Dar oare n-ar trebui să asociem această imagine diverselor reprezentări ale acelui vis al exotismului care se impune din ce în ce mai mult azi în societățile occidentale? Să vedem formulele cel mai des folosite în pliantele noastre turistice. În locul în care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
anumită epocă istorică devenită legendă viețuind, de regulă, "sub privirea" și în apropierea altora, se socotește a fi protejat deopotrivă de sfîșierile sale lăuntrice și de agresivitatea din afară. Văzută în configurația sa mitică, fie că e vorba de coliba sălbaticului, de un sat, de o parohie sau de un domeniu patriarhal, comunitatea nu cunoaște, în principiu, diviziunile și schismele, conflictele de interes, de castă sau între generații. Ea menține echilibrul între activitățile grupului uman și ordinea esențială a lumii. Ea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
caracterizări generale sunt tipice societăților tradiționale care desenează pe harta lumii câteva cercuri concentrice în jurul centrului lumii unde se află privitorul: cei civilizați sunt cei care au aceleași norme de gândire și comportare, apoi vin barbarii, care sunt diferiți și sălbaticii care nu au nici o normă (tocmai pentru că sunt așa de deosebiți încât privitorul nu-i poate încadra în imaginea lui despre lume). Pe baza acestor separări s-a trecut la caracterizări ale popoarelor care au fost copiate, de la un tratat
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ibidem. 228 James George Frazer, Adonis: étude de religions orientales comparées, Paris, Libraire Orientaliste Paul Geuthner, 1921. 229 Ibidem. 230 Este motivul pentru care Ludwig Wittgenstein scria în 1930 că "Frazer este într-o anumită măsură mai sălbatic decât majoritatea sălbaticilor pe care-i studiază, întrucât aceștia nu vor fi niciodată atât de departe de înțelegerea lumii spirituale precum un englez al secolului al XX-lea. Explicațiile pe care el le dă sărbătorilor primitivilor sunt cu un rang inferior față de semnificația
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pe pămîntul american, elemente foarte îndepărtate în timp și spațiu, dar care, totuși, în text, pun față în față cuvintele "cruce" și "crucifix", așa cum se întîmplă și ceva mai jos: "Crucea pe care mîna cu mănușă de oțel (...) o arată sălbaticilor" și, fraza următoare: "umbra în formă de cruce a avionului se mișca cu repeziciune pe suprafața catifelată sau mai degrabă creponată, de un verde uniform...". Aș putea să continui mult și bine cu astfel de exemple, deoarece, practic, în acest
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
catifelată, foarte spirituală, dar iute, cum aveam s-o cunosc mai târziu. Ioneștii au avut întotdeauna între 15 și 25 de pisici, 56 găini și-un cocoș, 2-3 câini, circa 100 de porumbei, dar la mâncare veneau și din cei sălbatici, și din când în când câte un uliu, care trecea în zbor, cercetând dacă n-ar fi ceva de luat în gheare. După decesul bătrânei Ecaterina, tanti Aneta a dus-o ceva mai greu cu banii. Nu-i ajungea niciodată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sacru"49, provenind din el și percepându-i diferit pe cei care se află în afara lui, fie dintr-o perspectivă benefică, fie dintr-una malefică. Comunitatea joacă, în viziunea sa, rolul unei corăbii care plutește pe oceanul infinit al sacrului sălbatic, față de care aceasta resimte atât sentimentul datoriei, fiind probabil creată de el, cât și sentimentul de teamă, acela de a nu fi și distrusă totodată. Percepând sacrul ca o prezență exterioară comunității, față de care acesta se retrage, ca și Caillois
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de petrecanie misionarului. Am o răfuială cu el și cu stăpânii lui, cu stăpânii mei care m-au înșelat, cu împuțita aia de Europă, toți m-au înșelat. Să fii misionar, altă vorbă nu mai știau, să te duci printre sălbatici și să le spui: " Acesta-i Domnul-Dumnezeul meu, priviți-L, El nu lovește și nu ucide, vocea Lui e blândă când poruncește, dacă e pălmuit întinde și obrazul celălalt, e cel mai mare dintre dumnezei, închinați-vă Lui, uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
casa idolului lor, prin pilda purtării mele, că învățătura Dumnezeului meu este atotbiruitoare. Aveau să mă batjocorească, dar nu mă temeam de batjocură, prin ea va ieși la lumină adevărul, și, îndurând-o fără crâcnire, îi voi supune pe acei sălbatici, precum un soare puternic. Puternic, da, ăsta era cuvântul pe care-l rostogoleam întruna pe limbă, visam la puterea deplină, la acea putere prin care îți supui dușmanul, silindu-l să se predea, aducându-l la credința cea adevărată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
misionarule, te aștept, acum știu cum se cuvine să fii primit, noii mei stăpâni m-au învățat și eu știu că ei au dreptate, dragostea trebuie ucisă. Când am fugit de la seminarul din Alger, mi-i închipuiam altfel pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
excremente în celulă ? Mai ales în zilele când erați bolnavă de stomac. Diaree anume provocată. Ați bănuit, desigur. Noaptea, în picioare, în focul încrucișat a patru reflectoare ? Scufundarea cu capul într-un vas cu apă și săpun ? Imaginație rudimentară, de sălbatici. Două zile carceră într-o celulă cât un dulap închis ? Beznă perfectă ? — Bineînțeles, se adăugau bătăile de rutină. Batjocura, șicanele, mâncarea ca pentru porci. Nici o plăcere să recapitulăm, nu ? Observase, oare, deși ținea de câtva timp ochii închiși, că femeia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
început de zâmbet în colțurile buzelor supte: ― Acuma ai căzut prins, trebuie să... Prizonierul nu se miră deloc auzind graiul românesc; întoarse niște ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă purtați cu prizonierii ca niște sălbatici. O brută de ofițer m-a lovit cu un par peste șale pentru că n-am putut și n-am vrut să-mi trădez armata și țara!... Asta-i barbarie, domnule... asta-i... Revolta prizonierului răsună mai violent, ca într-un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apusurile acelea unice și dangătul acela de clopot îmi umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot din copilăria mea, fiind paznicul credincios al zidurilor ei, peste care și-a depus încet-încet privirile de dulceață, scrutậnd eternitatea. Fiecare dintre noi suntem mereu în căutarea purității pierdute! Eu am regăsit-o într-o lacrimă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
animal delicios și plin de colesterol, așa că treci pe la farmacie și ia-ți și o seringă. Injectează-l cu patimă și aplomb, intră și tu În rândul oamenilor civilizați. Am vrut În Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii. Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, Încrustată cu floricele vesele, și-i dă lui Sandu o palmă peste umeri... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul... Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbește Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Numele îmi trecuse pe la urechi în cenaclu, dar nu-mi spunea mare lucru. Am citit destul de distrat "Nuntă la Tipasa", apoi o povestire în care cineva trebuia să aleagă între solitar și solidar, alta în care unui ins prins de sălbatici i se umplea gura cu sare... Ultima și cea mai lungă povestire se numea "Căderea". Se petrecea la Amsterdam și evoca obsesiv canalele semicirculare și porumbeii acestui oraș cețos, care peste ani avea să-mi devină atât de familiar. Știu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Viețile sfinților". Enigma este în lumină crudă, violentă și constă într-un Semn sau într-un Rit al căror înțeles s-a uitat. Legătura sa cu Mexicul și, în ultimă instanță, cu Jodorovski trece prin știința ritualurilor, prin antropologie. Exoticul, sălbaticul, negrul, ceremoniile ermetice, gesturile hieratice, tatuajul, idolii, reminiscențele din vechi jurnale de călătorii care, în locul fotografiilor de azi, aveau gravuri prezentând naiv pirogi lunecând pe sub liane, negri cu pene în nas și întîlnirea inevitabilă dintre Stanley și Livingstone - fără ele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
însuți, în realitate, fiecare vârstă are lumea ei, decența ei, poate chiar și arta ei. Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim? Am auzit de-atîtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citește, că o generație de mici sălbatici - noii barbari ai televiziunii prin cablu, ai jocurilor pe computer și-ai Internetului - e pe cale să ia puterea și să răstoarne cu susu-n jos lumea cea veche a lui Gutenberg. "Ce-o fi-n capul lui? Are pereți întregi de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
căutat! spuse Hor surâzând. Îmi aduc aminte că atunci când ne-am despărțit de Tefnaht al vostru, când am omorât câinele, am văzut niște animale foarte mari. - Taurii? - Nu, mai mari... - A, elefanți! M-am gândit eu la elefanți, dar cei sălbatici nu sunt de folos, iar cei îmblînziți sunt puțini și sunt numai ai regelui. N-avem cum să-i luăm... Dar uite la ce mă gîndesc: o corabie foarte mare pe apă și o turmă de măgari pe uscat. Hor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzu lângă ea, Nefert îi încolăci gâtul cu brațele. Tremura. - Hai să fugim de-aici, Auta! În pădure să fugim. Nu mai vreau să văd pe nimeni, numai pe tine... Auta îi mângâie părul. - Cum să trăim în pădure? Ca sălbaticii? Și până, la urmă tot vom fi descoperiți. - Ca sălbaticii! spuse fata printre sughițuri de plâns. M-am săturat și de tata și de palatele lui... Nu mai vreau să fiu preoteasa lunii, nici... nimic. Vreau să fiu numai cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]