877 matches
-
aș face-o". 11. La mine, memoria se comportă ca o prostituată. Mi-a oferit, de fiecare dată, ce-am dorit să găsesc în ea. Sau, cel puțin, așa s-a întîmplat până acum. Mă revăd într-o odaie mică, sărăcăcioasă, cu lut pe jos, fără sobă, cu o lampă de gaz pe o măsuță rotundă. Afară, noaptea căzută peste periferiile cartierului Ferentari. Din când în când, loveam cu o lingură de lemn în pălăria metalică a unui ceas deșteptător, pentru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea pe lîngă ferestrele de la odăile astea mai sărăcăcioase, mai mici decît cele din patio, e o casă? sînt mai multe case? camere? clădire?, ce ciudat era totul... Ultima ușă era gura lupului: Academia de muzică. De trei săptămîni de cînd el pătrunsese În acest imens auditorium cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui oraș industrial vechi, o stradă cu fațade atent sculptate și cu multe coloane, era acum mărginită de suprafețe goale străpunse de goluri dreptunghiulare. Pe loc mi-am dat seama ce se întîmplase. Nemulțumită să se prezinte în materiale mai sărăcăcioase decît acelea pe care le păstra pentru alții, realitatea făcea economie de mijloace. Acolo unde cîndva văzusem detalii și culori inutile, acum nu le mai vedeam pe nici unele. Piatra, lemnul și suprafațele cu modele deveneau suprafețe goale. Țesăturile materialelor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străbatem, la nivelul străzii Porte-de-Montmartre, trecînd pe sub un pod care adăpostește, la fiecare sfîrșit de săptămînă, de la ora șase a dimineții, "talciocul", strămoșul pieței de obiecte vechi. Urmașii negustorilor de zdrențe ai zonei de altădată încearcă să vîndă aici bunuri sărăcăcioase de proveniență incertă, etalate direct pe trotuar. Profesioniști ai comerțului cu lucruri de ocazie, ceva mai răsăriți, vin aici să tragă o raită în speranța de a descoperi acea pasăre rară care să le permită o afacere bănoasă. Dar clienții
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi spunea ceva, dar nu de bine, apoi își aminti o ființă mică și oarecare, îmbrăcată cam sărăcăcios, care fusese la ei la o petrecere dată de Mișu. Într-adevăr, fratele ei se ocupase mult de ea, asta o mirase, el avea grijă întotdeauna de cea mai strălucitoare și mai elegantă invitată. Spuse însă: — Da, mi-o amintesc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el a scos un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat într-un pat de bronz. Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ajungeau până aici. Și a funcționat? Întreabă fetele care pot juca acum baschet pe stradă. La o privire mai atentă, Maggie își dădu seama că, dacă asta ar fi fost o suburbie americană, ar fi fost una dintre cele mai sărăcăcioase. Casele erau rudimentare, iar clădirea administrației centrale, spre care o conducea acum Uri, era lipsită de orice strălucire. Locul era surprinzător de pustiu. În timp ce aștepta să apară o secretară la biroul de recepție, Uri îi explică faptul că toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bancheta de vizavi, unul lângă altul, Însă În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios Îmbrăcați peste bord. Ascuns În spatele unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Virginski se opri să considere semnificația acestui fapt și se simțea slăbit, nefiind în stare să gândească. Cu toate acestea, deslușirea semnificației acestui fapt deveni presantă. Cum stătea acolo, un bărbat își croia drum pe lângă el, îmbrăcat cu o haină sărăcăcioasă și cu niște pantaloni căptușiți cu paie și ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În câteva ore, zise Kitty dezamăgită. — Bine, hai să ne facem părul și manichiura, propuse Desert Rose veselă. Trebuie să arătăm senzațional când ne Întâlnim cu cei din familia Rothschild. Coborâră din tramvaiul luat la Întâmplare Într-un cartier asiatic sărăcăcios - probabil un fel de Chinatown din San Francisco -, intrară În primul salon de coafură care le ieși În cale, Își făcură părul, unghiile și machiajul, și plătiră totul cu cardul de credit al lui Desert Rose. Plecară câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-l întâmpine o fată îmbrăcată în chimonou. Era foarte rujată. Când l-a văzut pe Gaston, s-a oprit, speriată. — Dorm o seară. Aveți cameră? 800 de yeni? Gaston a adăugat „800 de yeni“ pentru că și-a amintit de conțiunutul sărăcăcios al portofelului său. Fata nu i-a răspuns. — Dorm o seară. Aveți cameră? — Sunteți singur? întrebă ea, măsurându-l cu suspiciune din cap până-n picioare. — Da, singur... Nu, și câinele e cu mine, dar el doarme afară. Fata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la el și a dat până la urmă din cap în semn de aprobare. Bătrânul punea, fără îndoială, în aplicare sfatul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un motiv serios de împrietenire, dar a început să se simtă apropiat de acest asasin. Era un sentiment asemănător cu cel nutrit față de câinele vagabond. Durerea ce i se citea în ochi pe când îi povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să fii bolnav. Înțeleg ce trebuie să simțiți din cauza execuției fratelui dumneavoastră, dar chiar așa, nu trebuie. Să urăști oameni... să urăști... Sunteți într-un mare impas... Nu se poate... nu trebuie. Ce nu reușea să transmită cu japoneza lui sărăcăcioasă, încerca din priviri. Nu... nu trebuie. Endō îl țintui pe Gaston cu privirea. Bineînțeles că ceva din ce încerca Gaston cu atâta disperare să-l facă să înțeleagă a atins și coarda sensibilă a lui Endō. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai mult de 402 metri -, panta era destul de abruptă. De pe câmpie, cerul părea senin deasupra munților, dar după ce au urcat puțin - cam cât urcaseră și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi, creștea ceapă verde și se vedeau mănunchiuri de grâu și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unei lămpi. A fost momentul în care El a dat de oaia rătăcită, drept care m-a luat în brațe pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
motociclete noi, și haine noi, și case noi, și celulare noi, și ochelari noi, și aparate noi, chiar și nasuri, guri, sâni și cururi noi. Dar tribunalele, aulele de justiție, birourile În care ea trebuise să intre erau vechi și sărăcăcioase, școlile la care Își Înscrisese fiica erau vechi și sărăcăcioase, spitalele În care fusese Îngrijită erau vechi și sărăcăcioase, și nici măcar carabinierii nu o duceau mai bine. Chiar puteau s-o ajute? Și totuși nu avea altă șansă. Republica Italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noi, și ochelari noi, și aparate noi, chiar și nasuri, guri, sâni și cururi noi. Dar tribunalele, aulele de justiție, birourile În care ea trebuise să intre erau vechi și sărăcăcioase, școlile la care Își Înscrisese fiica erau vechi și sărăcăcioase, spitalele În care fusese Îngrijită erau vechi și sărăcăcioase, și nici măcar carabinierii nu o duceau mai bine. Chiar puteau s-o ajute? Și totuși nu avea altă șansă. Republica Italiană. Italiancă sunt și eu. Viva l’Italia. Când se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nasuri, guri, sâni și cururi noi. Dar tribunalele, aulele de justiție, birourile În care ea trebuise să intre erau vechi și sărăcăcioase, școlile la care Își Înscrisese fiica erau vechi și sărăcăcioase, spitalele În care fusese Îngrijită erau vechi și sărăcăcioase, și nici măcar carabinierii nu o duceau mai bine. Chiar puteau s-o ajute? Și totuși nu avea altă șansă. Republica Italiană. Italiancă sunt și eu. Viva l’Italia. Când se așeză În fața sergentului, observă că singurul lucru nou - strălucitor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. CÎt Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gîndește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
suflet mare. Nu țineam să‑l zădărăsc. În dimineața asta nici el nu avea chef să fie zădărât. Cu nu foarte mult timp În urmă, acasă, În Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul meu, ca să‑i ia măsurile pentru un costum. În atelierul lui Gesualdo, Abe a ales o stofă de lână cam țipătoare, dar de o fină fabricație scoțiană. A făcut vreo trei sau patru probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și‑mi expedia faxurile. Vela o trata cu condescendență și n‑o invita niciodată să ia loc. Eu Îi ofeream lui Rosamund câte o ceașcă de ceai și Încercam s‑o fac să se simtă cât mai bine. Deși cam sărăcăcioasă În ținută, Rosamund era extrem de Îngrijită, dar Vela o considera comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]