1,039 matches
-
la echipa a doua până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut ce dorește el în viitor pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat săraca la Traian încă de pe când era la primărie, zău că merită... Fiindcă trebuiau să poarte un nume... În acest an 2011, pentru prima oară, România sărbătorește la 15 ianuarie "Ziua Culturii Naționale" sub auspiciile unui moment consacrat din istoria culturii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
echipa a doua, până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut, ce dorește el în viitor, pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat, ea săraca la Traian, încă de pe când era la primărie, zău că merită... Sfânta dezlegare la sex Dacă ar trăi bonomul cel șugubăț, fost trăitor în liniștea Țicăului și băutor la Trei sarmale, cred că ieri ar fi spus cu umorul său
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Iată ce articole am găsit în Libertatea: Lady GaGa a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ „Nonconformista Lady GaGa a fost invitată ieri la emisiunea Good Morning America, unde a șocat din nou asistența după ce a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ.” Săraca, am compătimit-o eu, în lipsă de altceva s-a îmbrăcat și ea cu ce-i rămăsese pe noptieră de-cu-seară. Dar de aici, până la libertatea ce o dorea poporul român, parcă este ceva cale și de aceea am insistat mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta s-au ridicat atunci în 1989? Oare aceasta este libertatea spre care tinde omenirea? Oare unde ești tu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de întrebare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile. Trăsura a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu se poate să fi fost. Persoanele cele mai serioase, ale căror frământări interioare sunt incontestabile tot au obiceiul de a exagera, pentru ca să impresioneze. Eu, în același timp, am gîndit: "N-a făcut așa de mult" și am spus: "Iubito, săraca de tine!" Când, impresionat de farmecele mării, te încumeți să găsești cuvinte care să o sugereze, înșiri imagini. Încerci să găsești echivalențe pentru mișcarea neîntreruptă, scînteiele fiecărui val, jocul culorilor sau pentru tânguirile misterioase ce vin de la fund. Cu puțină
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă Îți dau voie să te urci? Cine te crezi dumneata domnule, ori ești polițai...!?” „Naveți teamă, nu sunt caraliu...! Am venit acum cu avionul, iar prietena mea mă așteaptă cu bagajele la agenția Tarom din Calea Victoriei... O fi Înghețat săraca!” „Îmi pare rău, domnule - domoli el vocea. Sunt nevoit să mă retrag la garaj...” „Așa devreme, dece...??” „Ne-au redus iarăși rația de benzină. Până mai ieri alaltăieri primeam zece litri pentru un shift, iar În prezent numai opt litri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continuat ea. De obicei e chiar punctual. Mama lui îl ia uneori la cumpărături cu ea. Ca să-i care sacoșele... Portia se simte foarte rău, am zis eu, arătând spre cușcă. Sheba s-a uitat și ea. — O, draga mea. Săraca Portia. Vii de la veterinar? — Da. Suferă prea mult. Nu pot să mai suport, și am început să plâng. — Biata de tine, Barbara, a zis Sheba. Ce îngrozitor. S-a ridicat și a venit lângă mine și s-a ghemuit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis după un moment. Sunt doar moartă de îngrijorare, știi. O să găsim noi ceva. Nu, nu, a zis ea, deodată plină de regret. Nu trebuia să mă reped la tine. — Nu-ți face griji, am zis. A dat din cap. — Săraca de tine, Barbara, probabil e un coșmar să trăiești cu mine zilele astea. — Nuuu, am zis, ridicându-mă să pun de ceai, absolut deloc. După ce am luat un ceai și m-am gândit că probabil și-a revenit din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un ochi de ou, ba le mai apar și coșuri pe față și nu le crește destul păr pe piept sau au penisul prea mic și nu știu să facă o conversație când merg în vizită. Cresc în umbra mamei, săraca. Ea îndură, tace și mângâie. Cât de tari sunt atunci, zi-mi?! Câtă libertate își pot asuma? Nu te uita la ce zic ei, ci la comportamentul lor, la dependența și neputințele lor zilnice. Da’ au avut ei grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate bărbatul... Ș-o bate azi, o bate mâni, nimeni nu știa... a grămădit-o într-un rând în zemnic ș-a bătut-o... A fugit Ileana la tatu-său și la mă-sa, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre mahalalele lui iubite - căci un tânăr ca el totdeauna trebuia să aibă o dragoste. Dar în viața aceasta în care se ridicase cu asprime și prin care din greu răzbătea, el nu știa să umble decât pentru puținele și săracele lui plăceri: o beție cu prietinii, un rând de straie nouă... Iar vorbele schimbate îndelung la un colț de portiță, în fundul unei grădini, le rostea tot pentru plăcerile lui visate cu cutremur în ceasurile-i grele și singuratice. Cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să spun exact ce. —Și ce încerca să-ți spună? Ai ajuns la vreo concluzie? Am dat din cap. Am sunat-o pe fata lui să văd dacă ei îi spusese ceva, dar nu a ajuns la timp la spital. Săraca. Poate că de fapt nu era nimic. Nu sunt așa de sigură. Dar am vorbit despre asta cu o prietenă și ea a construit imediat o poveste banală, care să fie logică în raport cu ceea ce spusese. Nu voiam să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trecea un drum larg de pământ, un fel de șosea veche asemenea fostului drum al poștalionului de Stambul care cu siguranță că străbătuse și această câmpie. Credeai că știi sau Îi auziseși pe ceilalți copii spunând ceva despre „fosta Învățătoare, săraca, nebună, nebună“ și făceai legătura cu chipul Îmbătrânit prea devreme al femeii care se și apropiase de salcâm și-l Îndemna pe cel cu toporul să-l lovească. Voi, ceilalți, v-ați Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
blând, că Seamus Întruchipa publicul-țintă al unchiului meu. Când am deschis ușa, Millington era cât pe ce să crape din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam mașinal pe cap, după care m-am așezat să citesc ultimele perorații ale lui Will. Ea o șterse spre lădița de pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să vă aduc eu băutura, că vorba multă îi sărăcie curată. În timp ce spunea aceste vorbe, a umplut câte o cinzeacă. Când le-a așezat dinaintea lor, a vorbit, cu un oftat adânc: ― Beți de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă că nu mai poate de ostenită ce e? Și el o credea. <Săraca, o muncit toată ziua cât eu am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Muierea o trimis la mine tot neamul... ― Și ce vrea neamul ista? ― Ca s-o primesc acasă, fiindcă copchiii n-au nici o vină ca să crească fără mamă... ― Și despre ce a făcut ea, ce spun neamurile aiestea? ― Că o greșit, săraca. Că nu-i om care să nu greșească, iar Dumnezeu le vede și le iartă pe toate... ― Păi, asta nu-i greșeală. Îi... Mai bine să nu spun ce gândesc. Dacă ea „greșea” - cum gândesc neamurile ei - când tu erai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată în pușcărie. — Ce s-ar fi ales de tine dacă rămâneai în țară? — Nici nu apucam să stau în pușcărie. Săraca mama mi-a spus clar: „Pe tine te împușcau imediat.“ Pentru că 54 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE eu vorbesc, n-aș fi tăcut niciodată. Mă duceam cu drapelul Regelui în capul Securității. Dar a trebuit să mă întorc după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele trei zile. — Așa găteam și noi în anii „de aur“ ai comunismului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Se pră pădiseră Suzanne și mama... Nu aveam cu cine să-l las. A fost foarte greu. — Cât timp ai întrerupt pictura? — Cincisprezece ani. Când a plecat Miky în America, la studii, am fost fericită. Toate prietenele mă compă timeau: „Săraca Ioana, departe de fiul ei...“ Dar eu abia atunci am înflorit. Între bărbat, copil și artă, nu prea merge. Eu pictam prin hoteluri, azi aici, mâine dincolo, 75 ȘEVALETUL ȘI BAGHETA pe unde îl duceau turneele pe Sergiu. Totuși continuam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată în pușcărie. — Ce s-ar fi ales de tine dacă rămâneai în țară? — Nici nu apucam să stau în pușcărie. Săraca mama mi-a spus clar: „Pe tine te împușcau imediat.“ Pentru că eu vorbesc, n-aș fi tăcut niciodată. Mă duceam cu drapelul Regelui în capul Securității. Dar a trebuit să mă întorc după un an. Primisem o telegramă că mama
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]