1,048 matches
-
pe loc Să răsară busuioc Și-nainte și-napoi, C-așa-i hora pe la noi.” „Bădiță sprâncene sus Cine naiba ți le-a pus, Dacă le punea mai jos, Nu păreai așa frumos.” „Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. Săracele sutele Cum mărită slutele.” „Lele, nu te legăna Că rochița nu-i a ta; Nici polcuța, nici rochița Numai ochii și gurița” „Hai mamă, la iarmaroc! Și mi-i cumpăra cojoc Dragul mamei, fi cuminte Că norocul nu se vinde
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
repetări Structura gramaticală: construiește propoziții scurte, acordul gramatical nu este bine format. Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Răspunde la întrebări dacă este interesat, iar în caz contrar întrebarea trebuie repetată de mai multe ori pentru a obține răspunsul așteptat. Imaginație: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmărește aceste programe la televizor. Afectivitate: emotivitate instabil, imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv. Motivație: predominant extrinsecă. Prin aprecieri și unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i sunt
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
scrie N. Iorga - o cultură a tuturora, de sus până jos, dintr-un hotar al românimii până la altul, o cultură care să fie a noastră, cărți pe rândurile inspirate ale cărora să cadă deopotrivă lacrima înaltei, bogatei doamne și a săracei, cărți smulse de mâini nerăbdătoare până unde răsună graiul acestui neam.” Pentru realizarea acestui țel îndemnurile erau tranșante: „Jos nemernica băiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreținerea cărora curg sudori de sânge pe lanurile muncite din greu, jos cărțuliile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
erau mai mult sau mai puțin în aceeași situație, mama era alfa și omega universului lor și al nostru, în timp ce tatăl era un epsilon marginal în economia familiei. Rarele divorțuri erau imputabile exclusiv soților - bețiv, afemeiat, mizerabil, iar soțiile erau "săraca, n-a avut noroc". În timp ce ele, mamele noastre, avuseseră din plin (ca în povestea de mai sus) căci își țintuiseră soții prin cicăleală, gătit, curățenie și copii. Cred că obsesia națională față de Elena Ceaușescu venea din această autocomparație cu familia
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de la guvern, dracu’ știe, să fie arestat un legionar. Acela era un băiat sărac. Săracu’, se însurase și el și-i născuse nevasta. Da’, ca să vezi... Se duce Voinescu, dom’le, și-l arestează seara, de lângă nevastă! Să moară aia, săraca! Că dacă n-ai inimă, n-ai! Și ce să vezi? Să vezi și să nu crezi! Îl ia Voinescu pe legionar la post, îl bate bine, așa, degeaba, că doar nu-i făcuse nimic lui. Și după ce-l bate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Învățământului, la Uniunile de creație, căutând să creez punți și să netezesc asperități. La acea vreme, în Berlin, erau puține misiuni diplomatice occidentale și destul de puține cele din "țările în curs de dezvoltare", așa că activitatea de "relații și informare" era săraca și lipsită de "evenimente". În acest "vacuum" diplomatic, la început de ianuarie 1973, mă cheamă ambasadorul "la cabinet", informându-mă că din partea Reprezentanței Organizației pentru Eliberarea Palestinei din Berlin s-a solicitat o "audiență"! Am fost, ca atare, delegat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
română a avut o contribuție remarcabilă. Cu prilejul ratificării Convenției 49, România a reiterat Declarația pe care a formulat-o la semnarea Convenției, la 10 decembrie 1982. Declarația are următorul conținut: "1. Ca țară geografic dezavantajată, riverană la o mare săracă în resurse piscicole, România reafirmă necesitatea dezvoltării cooperării internaționale în domeniul valorificării resurselor piscicole din zonele economice, pe baza unor acorduri juste și echitabile, care să asigure accesul țărilor din această categorie la resursele de pescuit din zonele economice ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de sute de metri și căderea în unghiuri diferite pe taluzuri, piuie cutia cu pui de pe podea, urmează privirea călătoarei, fustă de stambă maronie în pliuri, teniși în picioarele mari, dar dreaptă peste riduri, cînd ești înaltă găsești poze de săracă, nu de mizeră, km 472+9 Țibeni, punga albastră de plastic s-a rătăcit pe mînă, 95 de ani, m-am întors cu pomana, recules, recîștigă mersul de sat, linia munților obcini, trăsuri de culme orizontală efectul creionului orogeneză, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ié la bataie! liniște, curvă ordinară! viné obosît de la Vatra Dornei, crimă seculară! tanti, dacă matale ești bolnavă, geanta pe umăr, da' ieși afară! papucul înțepenit în ușă ține în relația copil alienat mintal, mă lovește, mama s-o spăriet, săraca! s-o duc bolnavă acasă! țigănește, pe românește înjur încă o dată, da' mă duc la șefu' de gară, da' ce! mă prezint cu buletinu', mă legitimez frumos, fiecare e obosit, poate unu' vrea un pahar de vin, da' sînt oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
apa minerală, în grădină wăi, la fimeí! pi la opt, acasă duș, a cheltuit la bar Dondușeni, de la curentul ăsta, după urechi! la Otaci ridică palate, în Ucraina rămîn cu blocurile, Bogdan-Vodă 19 casa cu verde, Lida mea ce face, săraca? Soroca 53 km, intersecție "Petrom"/"Lukoil"/"Tirex Petrol", Berezovca 3, puieți pe dealuri pe spinarea moldovenilor ruralitate, sclavia latinității ridică edificiul social, roata de sate de la Nistru banatul, marcgrafiatul, craina, Rotari, Vertiujeni, Cobîlnea, fiecare după un articol militar, Briceni-Sat țoluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să nu plecăm / Nicăieri nu ne grăbim / Toarnă un pahar de vin, măi! libația de comandă politică, Hai să bem, hai să bem! Valea Florii 6, scuzați! Ronaldo 9 adoarme lîngă mine de autobuz-fier-om, portocalele mecanice sărace nu de averi, sărace de mîngîieri Grigore Vieru, averi particulare la ciborgi proprietățile lor particulare, generalul Somn cu două zbîrnele în creștet pe un singur cap de băiat, urechea pe inima bunicii și decît ele mai simetric, Asta-i viața ta, / Tu trăiești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a sentimentului prieteniei la cumpăna de veac ce o trăim. Această carte (franceză, despre Ionesco, Cioran și Eliade) e, printre altele, un semn că lumea de azi uită prietenia. Poate ea rămâne un privilegiu al lumii estice, mizerabile (ceea ce Înseamnă: săracă, rea, demnă de milă, laolaltă)”. Cât de Îndurerat este acest om, ultimile sublinieri sunt ale lui. Numai bine, Vă Îmbrățișez cu drag, Ion Olteanu P.S. Dacă-l vedeți pe Dl. Severin, spuneți-i tot binele din parte-mi. Nu i-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi și tu cuminte și deștept ca sora ta mai mare?” Nu discutați niciodată cu alte persoane despre copilul dumneavoastră atunci când acesta este prin apropiere și vă poate auzi, decât dacă doriți să îl lăudați. Exemplu negativ: „E cam prostuță săraca, nu știu ce se va face mai târziu...” Nu lăudați comportamente care mai târziu ar putea deveni problematice. Exemplu: „Băiatul i-a spus că este o proastă, dar ea nu s-a lăsat și i a tras două palme de a răsunat
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
-i scoată pe unii, să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat săracele prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și pe ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-său, și la un moment dat vede că vine cu cineva. Intră-n curte... și vine iar să se uite, că, totuși, i s-o părut ei ceva deosebit, c-aveam o traistă în spate. Și când m-am apropiat, săraca sora mea, când m-a văzut, să pice jos, nu altceva... Mă rog, vă dați seama că nu se poate descrie așa ceva... A fost o bucurie nemaipomenită. Și am stat câtva timp la ea, și p-ormă o venit cumnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să stea jos și să restituie banii părinților pentru că nu are ce să apere din două motive: nu poate să apere pentru că nu are voie și, în principal, nu poate să apere o faptă care n-a fost săvârșită. Mama, săraca, mi-aduc aminte... când i-am zis la avocat să stea jos că nu are ce să apere, mama atunci a zis: Mamăăă ce ai făcut!?” Părinții, săracii, erau convinși că m-ajută, dar n-aveau cu ce... Avocatul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
e o întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun, sau când... mă rog... Regrete am în sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea... dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... ăsta e într-adevăr un regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intrat înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, în magazii, peste tot. L-o’ dus pe soțul meu și în pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: Îmbrăcați-vă! N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am îmbrăcat fetițele, m-am îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe toți. Pe soțul meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul, și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe ceilalți, săracii, i-o dus cu camioanele și cu cătușe la mâini. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo la Uranus am ajuns cu două doamne, una mai în vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... nu știu cum au putut să o condamne. De fapt au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să ia legătura cu Vaticanul... Și ea prin valiza diplomatică le ducea scrisorile... A fost descoperită ea și cu mai multe persoane care tot așa ajutau pe preoții fugari, și au făcut un lot așa zis „lotul Vaticanului”. Și ea, săraca, era în anchetă la Securitate de nouă luni, pentru că, fiind la ambasada americană, cunoștea foarte multe persoane pe care Securitatea le urmărea... Și de la ea tot voiau să afle câteva lucruri... Ea mi-a ridicat moralul, că altfel nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acuma toate cât au intrat au intrat plângând. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: Dați repede o saltea jos. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos, și le-o’ pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: Nu vă deranjați, că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un an de închisoare fiindcă nu o denunțat pe soră-sa, no! Dintre fetele astea care erau din lotul francez două făcuseră tuberculoză la Securitate. Erau mai sensibile, așa, și de-alea spusese șefa de celulă că erau bolnave, că săracele tușeau și erau în ultimul hal de bolnave... Și abia după mai multe cereri pe care le-am făcut să le ducă la îngrijire la spitalul deținuților la Văcărești... Și abia le-o’ putut duce... Și una o murit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
muncim. Celelalte erau la regim închis, așa se zicea. Deci primeau și o hrană mai slabă... Noi primeam o hrană mai bună, fiindcă aveam de la câștigul produselor pe care le făceam, și ni se adăuga la hrana de-nchisoare. Și, săracele, cele cu 20 de ani, cu 25 de ani condamnare, sau care erau pe viață, alea erau separat închise, în altă cameră... Pe-ale nu le vedeam numa’ de la geamuri... Câteodată când mâncam, în timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne dădea’ voie să ne plimbăm printre castani și care voiam mergeam să ne rugăm în fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide că aveai voie... și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]