23,750 matches
-
427 î.Hr. - 355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un dans tracic care semăna izbitor cu Călușul actual „ După libații și cântarea paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu ușurință și agitând toți săbiile. În cele din urma, unul dintre ei l-a învins pe altul, și toți am crezut că acela fusese ucis: dar el căzuse cu mare artă... Învingătorul a luat arma celui învins
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
fi donați Fundației Sfântă Irina pentru proiectul construcției Clinicii “Nera” - prima clinică de recuperare oncologica din România. jucat de copiii: Rareș Luca, Diana Cretu, Alexandra Stoican, Irina Stoican, Ioana Constantinescu, Filip Cojocariu, Fabian Cojocariu, Alexia Boangiu, Andrei Popescu, Maria Epurescu, Sară Calancia la pian Nicole Jerpelea cu participarea actrițelor Ileana Olteanu și Rodica Ionescu Mai mult informații despre proiectul Clinică Nera aflați de aici:www.clinicanera.ro Alte linkuri utile: www.conil.ro Durată spectacol: 1 h 20 min (fără pauză
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94049_a_95341]
-
de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă.' Dacă știm atât de puține despre eroii lui Pinter, aceasta e
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de colo-colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se udă și tu îi lași. Asta-i bucuria când scrii o piesă - s-o lași liberă și s-o ții totuși în lesă.' Dacă știm atât de puține despre eroii lui Pinter, aceasta e
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
avea să arate coșmelia ei electrificată, dar vara următoare constataseră dezamăgiți că Menaru continua să trăiască în evul ei mediu, cu opaiț și celelalte semne ale perioadei. La nea Mitică și coana Lenuța, unde trăgeau ei, era cum ai fi sărit înainte o mie și ceva de ani... Pe lângă electricitate, mai construiseră și o fosă igienică datorită unui inginer constructor care trăgea la ei de obicei înaintea lor, încă de prin iunie, fiind și un împătimit pescar... Apropiindu-se de casuța
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
O frică teribilă mă cuprinde, încerc să mă ascund în lecturi, în amintiri. Degeaba. Am ceasuri de acutizare maximă a suferinței, mă întind în pat, beat de calmante, și caut să adorm, nu reușesc. Iar cînd, în sfîrșit, vine somnul, sar țipînd din coșmare. Izbăvirea ar fi numai în poezie, izbăvire pe care, mai demult, o căpătam. Acum, nu. Poezia nu sosește să mă oblojească. Pînă cînd voi pune stavilă felului adînc fals al vieții mele? Se va rupe ceva, va
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
Canada, dar nu știu de ce nu am reținut amănuntele, poate din pricină că el însuși avusese un ton ușor ironic, autopersiflant, ceva în genul: vezi bine sunt un prinț incognito, nu mai spune la nimeni. Era generos, era bun, gata oricând să sară în ajutorul românilor care îl frecventau. Nu înțelegea prea bine ce se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
fusese portar la muzeu alt vlad luptase în altă viață la termopile cam asta e tot ce bine pe malul cibinului într-o noapte de mai nimeni nu te întreabă cîți ani ai lehamitea și buzunarul dimineața la cinci orașul sărea ca o mărgică albastră din gîtlejul cocoșului toată noaptea înotase în sucuri acre și dulci și-acum pleca împreună cu betoniera în autobuzul 503 la casa scînteii bună dimineața primăvară! și ei prietenii cu șepci cu pulovăre cu saxofoane călăreau acum
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Dumneaei trebuie să insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
25 ianuarie își face cunoscute proiectele și A. E. Baconsky: Mă preocupă în special problema inginerilor proveniți din rândurile tinerilor muncitori. Vreau să urmăresc transformarea lor pe toate planurile și să realizez într-un poem o figură de tânăr inginer." Sărim peste cinci ani și ajungem în 1957, ca să constatăm că mașinăria anchetelor de Anul Nou funcționează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veți lucra în 1957? Eugen
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
lui Grigurcu nu i-a fost dat ca nouă, altora, să scrie și versuri indeniabil proaste sau măcar anoste, impersonale. Mai în glumă, mai în serios, numim aceasta un ușor "handicap", cu gândul că lectorului îi place să ne surprindă sărind de la limita anonimatului la expresia personală, de la neajunsul estetic la un anume echilibru prin care să putem fi identificați... Mă grăbesc să constat că poezia lui Gheorghe Grigurcu își găsise prețioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968, cu
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Someș și de mine n-au mai putut să știe - ar fi avut, desigur, ce picta). Acum, când mărul e de mult cenușă și când în loc de-albine și grăunțe de polenuri îmi zumzăie în jur numai globule, biete scântei sărind din propriul meu sânge, eu tot în centru sunt și plin de-auzuri. Chiar dacă știu că nu mai e, de-un timp, poetically correct muzici s-auzi, pe-nchipuite circumferințe roșii, trecând tot mai departe prin fii și fiice, eu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
susținînd sus și tare că are "suflet" de fată" de copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea să le distrugă? Că e extraordinară cînd sare" țup-țup!, cu amîndouă picioarele ușor flectate" pur și simplu" sare în plină stradă, ca iepurii, fără să-i pese de nimeni, ridiculizînd vîrsta mea, seriozitatea cetățenilor urbei noastre culturale de pute" bucuroasă că mă entuziasmez" că-mi vine să rîd
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea să le distrugă? Că e extraordinară cînd sare" țup-țup!, cu amîndouă picioarele ușor flectate" pur și simplu" sare în plină stradă, ca iepurii, fără să-i pese de nimeni, ridiculizînd vîrsta mea, seriozitatea cetățenilor urbei noastre culturale de pute" bucuroasă că mă entuziasmez" că-mi vine să rîd" mă hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme. Muzica nevăzului rămâne din greșeala rozei la zenit mersul înlăuntru prigonit pe versanți de rămurate rune. Cataractelor nuntaș și mire cu icoane limpezit colinzi scara îngerilor suferinzi orbi tăind în sare cimitire. Leagăn și mormânt De ce? apari doar noaptea mormântul meu cătând. La naștere nu fost-am? ethericul pământ și laptele sugându-l din sânul aural dulceam în aur plumbul cu sângele letal. Pământul meu din tine creștea pe dedesubt. nălțându-mi
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma de cărbuni a unui foc îți amintești cum miros Rădăcinile stufului Desface evantaie papura verde Reflectată în apă Cîte un pește sare vertical Și cade iar stîrnind în urmă cercuri Ajunge-un om și păsările negre-brune Se mută de pe grind pe apă După un zbor rapid și zgomotos Pe-aici mai vezi pe drum Căruțele cu struguri Boabele de hamburger în soare
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce mai știi? - Și p-asta o știu. S-a aplecat și m-a sărutat. Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pe un bărbat ca lumea - ca floarea mamii nu mai găsești normal da' măcar ca lumea să fie, ca pentru tine - să nu-mi zici mie Lena. Au!" strigă nașa Lena. "Mi-o amorțit ceafa" și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nu jubilezi la finețea malițioasă a unei asemenea fraze: „Melancoliile îi sînt luxoase, elegante cu premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma parantezei și, nu-i așa, îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii. * La Istoria lui Călinescu am adăugat, pe masă, drept în față: Aventurile lui Tom Sawyer
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană sărea arătîndu-ne locul de unde vine ploaia feriga care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
non madona nix muire calafat-am până-n vama. Paradaiana sparge rană - imi făgăduisei strana lăcusta pustiei mâna nu să joci la embargo’ polka doamnei escargo și j’avais șu que fagot (în franca pardon basson) point fitil trotil amnare cum săreai échalier baladin depuis hier soț în zodii funerare. Țin rezervă în triajul dogmei codul parahodul limbajul cuplând limbaja - caija maija te fă roată licoarnă licornorată. Dulce-i takamanohara sahara din cerul ghurii ha sanesashi stăpâna șarpele priveghi acana solitarios auguri
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce și periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit-o și eu, cu mîinile mele, din crengi de salcîm. Rostul meu, practic, era să
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Stau, de ieri, nedumerit, cu Dulapul îndrăgostit în mînă și nu știu ce să încerc: bucurie, tristețe? Tamara Nikolaevna (căreia i-au apărut vreo cinci poezii în Convorbiri literare, 8) m-a pupat, a sărit în sus; Andreea Emilinovna, fiica mea de patru ani și jumătate, a dat o explicație promptă titlului: „În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!”; taică-meu a luat sever cartea, s-a uitat la
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]