530 matches
-
brațe după prima mea scrisoare. M-am dus în camera alăturată și am încercat să aprind focul, dar n-am reușit. N-aveam destule surcele. Eram profund tulburat de lacrimile lui Lizzie și de sărutul Rosinei. Mă simțeam mâhnit din cauza sărmanei Lizzie dar, într-un anume fel îndărătnic, refuzam să mă gândesc la ea. Aveam nevoie de înțelegerea ei. Regretam discuția mea atât de vulgară cu Rosina. La început mi se păruse o tactică isteață să-i povestesc despre Hartley, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găsit fața lui Hartley dacă s-ar fi spânzurat într-adevăr. Pe urmă m-am gândit că flacăra luminării mele se reflecta, probabil, în camera ei, iscând cine știe ce luciri fantomatice. Ce temeri și spaime or fi muncind-o pe ea, sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creștere hangiilor Thénardier. Aceștia aveau și ei două fete: Eponine și Anzelme pe care le adorau și le răsfățau. În schimb, pe Cosette o persecutau, o umileau, o puneau la munci peste puterile ei și trăiau de pe urma șantajării mamei ei, sărmana Fantine. Pentru a-și întreține fetița, Cosette, pe care o lăsase, cu încredere și cu inima frântă de supărare că nimeni nu o angaja din cauza copilului, în îngrijirea soților Thénardier, oameni parveniți, grosolani, răi și fără scrupule, care-i cereau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
autentică și ignorată și o clasă intelectuală bovarică, cu ochii ațintiți spre Vest, vexată nu doar că România este așa cum este, ci și că simulează că ar fi în chip real altfel, ca să-i intre ei în grații. În vreme ce România, sărmana, își trăiește pur și simplu destinul, și ne surprinde, neplăcut, în permanență. Tema identității tema lui "cine sunt eu" este, ne-o spun antropologii, o temă a "copilăriei" culturilor și toate mirările și întrebările descoperirii de sine "de ce sunt așa
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mereu în timpul cursurilor (fie că erau legate de Analiza discursului politic, fie că priveau Teatrul secolului XX) să îi conving să nu plece din țară, să rămână aici și chiar să intre în politică, dacă vor să împrospăteze ceva în sărmana Românie. Cum argumentația mea avea nevoie de modele, am început o dificilă discuție pe tema modelor etice în România. Studenții mei de la Jurnalism au vibrat la această idee, în schimb cei de la Litere au fost mai sceptici, dovedindu-se sensibili
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
draga mea, ți-aș povesti ce mi s-a întâmplat mie cu o minoră dată-n brânză prin lift, că aici e și orașul pedofililor americani și pe mine mă molipsește stricăciunile astea, da’ fetele, ce să facă și ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
uităm această dată ca și cum ar fi ștearsă pentru totdeauna din calendar". Ea a continuat să exprime în viață blândețea maternă în căutarea unui obiect al iubirii: "De curând am legănat la piept, la spitalul Maicilor Engleze, un copil găsit, o sărmană mică martiră mereu bolnavă și care îndură crude suferințe; voia numaidecât să mă vadă, fiindcă simțise o mare alinare citind Viața fratelui meu, și mi-a adus în dar el mai prețios bun al ei: o icoană a sfintei Elisabeta
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
menții pe culme decât să ajungi? Odată căzut de acolo, nu mai urci. Am cântat la Tilburg împreună Aida, unde, pentru că aveau bani cu nemiluita, au adus elefanți pe scenă, iar unul, de emoție, s-a... scăpat chiar lângă ea! Sărmana, cânta "Numi, pieta!" și se uita cruciș la mine, năucită de miros! Ea era o voce de Verona! Era acolo un caricaturist care a desenat-o, mare și venind cu sacoșele de la piață. I-am spus: "Să știi că ai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu diversiuni și propagande minciunoase, ceea ce-i provoacă o stare de confuzie și o dezvoltare deprimantă a prejudecăților, încât oamenii ajung să nu mai știe încotro să se îndrepte și pe cine să-i mai aleagă, care sunt mai buni. Sărmana Românie cum a putut ajunge oare groapa de gunoi a Europei, o țară pe care nici românii nu și-o mai doresc?! Milioane de oameni, unii dintre ei meseriași calificați, alții cu studii superioare, stau la cozi interminabile pentru a
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ne îndrăgostim unul de altul și să ne iubim ca amanți, deși noi suntem frați, avem același tată. El nu știe, însă eu știu și mi-e frică să nu iasă cine știe ce istorie din aceste ițe încâlcite, create de mama, sărmana, dar care, atunci când era tânără ca mine nu a știut nici ea la ce capăt va ajunge. Deci dvs. ați prevenit alte evenimente, acceptând relațiile cu inginerul Gioni,am zis eu. Băiatul mă iubește, mai mult decât eu pe el
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și cum, căci atâta praf ca la Medgidia, reziduuri picate parcă direct din fierbințeala solară, n-am mai văzut. Sărmana Abibé! Nimic în figura ei nu interzicea presupunerea că, demult-demult, a fost frumoasă, acum însă locul ei era mai degrabă măgăoaie într-un băț printre recoltele vesele de rod. După vreo săptămână petrecută acolo, ne-am dus la Pucioasa, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru un suc de ăla roz! Scrisoarea 159 Italia, Franța, Anglia, Spania etc. au fost mereu țări „la modă”, țări bine văzute și cu un echilibru economic și cultural. Țări bogate din orice punct de vedere. Ce să spunem despre sărmana Românie, despre invadata Polonie, despre Cehoslovacia și celelalte țărișoare aflate mereu în coasta Rusiei? Amintirile nu dispar odată cu timpul. Stăteam câte cinci ore la coadă la pâine și te zdrobeai efec tiv când venea mașina cu gheare de pui. Era
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
asumă meritul de a avea talent, ci pune forma pe seama conținutului. Dragostea tulburătoare, amplificată și decantată de absența fizică a celei iubite, își croiește, asemeni apelor prin stâncă, maiestuoase forme. EBL se scindează, fără a-și pierde unitatea, într-o sărmană Ly, subiect de poveste, și mama Monicăi Lovinescu. Rolul de mamă a Monicăi este singura condiție din care nimeni din lumea aceasta, oricât de imensă putere ar avea, n-o poate smulge. Intuiește că vor veni vremuri când nici cealaltă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nea de la discuția pe care o avusesem cu chiriașul, când mă pronunțasem că războiul o să-l câștige Stalin. În timpul nopții, dar parcă și ceas de ceas, îmi puneam întrebarea la care nu găseam un răspuns , oare cu ce a greșit sărmana mama, care nu mai putea să se țină pe picioare și se așeza jos, într-un colț, pe dușumea și plângea, gândindu-se și ea probabil la soarta m ea, băiat la începutul de viață. În seara aceea, am aflat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prin gura cărora a vorbit odinioară, când l-au alungat de la foc (V, p. 126). Mărturisirea neașteptată nu face decât să confirme vechea încredere a lui Prometeu în oameni : Nu mă-nșelam în vremea când îi dădeam iubirea/ Sărmane om, sărmane ! (V, p. 126). Întărit în hotărârea sa de a lupta în vederea eliminării nedreptăților din lume, eroul lui Victor Eftimiu perseverează pe calea aleasă, a sacrificiului pentru cauza binelui. Problema succesiunii divine și a luptei dintre generațiile de zei ocupă un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba de dragul Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam să cred că-mi va fi dat s-o văd,/ Purtând de grijă unui orb, cerșind mereu,/ Rămasă nenuntită, vai, la vârsta ei,/ Pe drumuri, prada orișicui. La dramaturgul român, Antigona
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-acuma, trăind ? Ba moartea, vai, vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi trai. În Ca frunza dudului din rai, unde acuza de nebunie planează mereu asupra eroinei, cei din jur iau în calcul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota, suflet de aur, cur de foc!" Vorbea mai departe fără să remarce stânjeneala lui Nel: "Să ajungem la Filip. Ai vești despre el?" "Nu..." "Tatăl lui, știu bine asta, a murit la Odessa în 1941, în explozia clădirii unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
neliniștită. Nu era nici o îndoială că ceva se întâmpla. Consult cu doctorii - Romalo, Louros, doamna Venert. Timpul trecea și Sitta suferea. Din acest moment și până la 730 (1930 - n.n.), când micul Mihai s-a născut, n-am părăsit-o pe sărmana mea Sitta nici o clipă. A fost o luptă teribilă. În cele din urmă, Louros a trebuit să forțeze nașterea, care din cauza „albuminei” ei, îl îngrijora foarte tare. N-am asistat niciodată la ceva așa de înspăimântător. Copilul a fost scos
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și eu trecusem printr-o luptă, o luptă teribilă. Ah !, dar după aceea, ce ușurare, ce bucurie, bucuria tuturor că era băiat, că ea era în afara oricărui pericol, că se terminase perioada ei proastă, ea, care suferise atât de mult, sărmana ! Deși, mica ființă a venit pe lume cam cu o lună mai devreme, este cu adevărat un băiețel frumos și a intrat din toate puterile în momentul în care a venit în bătrâna și reaua noastră lume <...>. L-am numit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege, ca toți provensalii, care se temeau necontenit de tendințele de expansiune ale coroanei france, și a primit-o cu toată bună voința pe sărmana fugară. Acolo și-a sfârșit zilele frumoasa Bertranda de Montfort, după ani de pocăință și reculegere. N-a trăit prea mult, sărmana. Dorul după fiul ei și evenimentele dureroase pe care le-a trăit au pus capăt vieții ei zbuciumate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]