1,053 matches
-
ridicat pe fundamentele celor două turnuri inițiale, iar nava centrală a fost complet refăcută. Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare a orașului, el fiind cotat în 1376 al treilea ca importanță comercială între orașele săsești. Un act regesc din 1387 consfințește dreptul Sebeșului de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770). Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit "Sebeșul Săsesc" și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sebeș se ridică la locuitori, în
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
, mai demult "Târnava-Sân-Martin", până în 3 mai 1941 "Diciosânmartin", (în , în , în dialectul săsesc "Mierteskirch") este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Botorca și (reședința), și din satele Bobohalma și Cuștelnic. Se află pe râul Târnava Mică. Primele dovezi ale unei existențe umane datează din perioada neolitică. Înființat în
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
, mai demult "Zernești, Zârnești" (în dialectul săsesc "Särnescht", în , în ) este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România, format din localitățile componente Tohanu Nou și (reședința). Are o populație de de locuitori. Este situat la poalele masivului Piatra Craiului și este străbătut de râul Bârsa. Pe teritoriul
Zărnești () [Corola-website/Science/296995_a_298324]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
provine de la numele proprietarului, "Blasius". De-a lungul timpului, Blajul a fost menționat în limba latină ca "villa Blasii", iar mai apoi în traducere maghiară ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv în germană "Blasendorf", nume care a devenit în dialectul săsesc "Bluesendref". În spiritul latinismului promovat de Școala Ardeleană numele Blajului a fost transcris în limba română ca "Blasiu", respectiv "Blaș". Ca semn al emancipării urbane, în secolul al XIX-lea a fost folosită în corespondență și forma "Blaj-Oraș", simetric cu
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică. Scaunele secuiești au fost unități de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Orașul Târgu Mureș a fost reședința scaunului Mureș din evul mediu și până la desființarea scaunelor secuiești și săsești din anul 1876, când a devenit reședința comitatului Mureș-Turda. În 1482 Matei Corvin declară așezarea oraș regal. În 29 aprilie 1616 localitatea a primit rangul de oraș liber regesc (în , iar în ). Pentru a demonstra noul statut al orașului, principele
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
reformat, evanghelic și unitarian. Neincluderea ortodocșilor care formau majoritatea populației din Transilvania a constituit o discriminare care a dus la creșterea tensiunilor sociale. Această discriminare avea să fie la rang de dietă În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
150041 locuitori ai municipiului sunt 75533 români, 70108 maghiari, 3660 țigani, 304 germani etc.. Evoluția structurii etnice începând din 1850 În municipiul Târgu Mureș trăiește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, care datează încă din Evul Mediu. Cronica Săsească din Brașov, care a fost tipărită în anii 1847-1848 spune că localitatea a fost fondată în 1004, în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
(în dialectul săsesc "Frek, Fraek", în , în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bradu, Glâmboaca, Mârșa și Săcădate. Are o populație de locuitori și a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
anul 1380. Censul transformat din „terragium” apare consemnat în registrele de socoteli ale Sibiului începând cu anul 1468 pentru satele: Avrig, Săcădate, Veștem,Cașolț, Bungard și Rășinari. În urma epidemiilor de ciumă și a războaielor (1531, 1554, 1573, 1577), unele așezări săsești și-au completat populația cu locuitori români. În această categorie se include și Avrig-ul, pe lângă Bungard, Cârța, Orlat, Săsăuși, Ludoș, Fofeldea sau Topârcea. Reglementarea propriu-zisă a păstoritului oierilor mărgineni în Țara Românească se face cu începere din 1721, prin întocmirea
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
(denumire veche "Cisnădia Mare", denumiri în dialectul săsesc "Hielt", "Hilt" și "Helt", în , în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Cisnădioara. Se află la sud de Sibiu, pe valea pârâului Argintului ("Silberbach") și a pârâului Ursului ("Bärenbach"), la poalele Măgurii
Cisnădie () [Corola-website/Science/297023_a_298352]
-
din germanul "Klaus" sau din cuvântul "Klause" (însemnând «trecătoare între munți» sau din "clusa" «stăvilar, baraj»). Alte denumiri frecvente ale orașului sunt cea maghiară și cea germană, Kolozsvár și, respectiv, Klausenburg. Klausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale Transilvaniei (în germană "Siebenbürgen", cu sensul de "Șapte Cetăți"). Primul nume românesc al orașului a fost Cluș, scris uneori și "Klus". Denumirea de Cluj s-a încetățenit mai ales după ce orașul a devenit parte a Regatului României în 1918
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
și un oraș important al comunității românești. În anul 1905 a fost dat în folosință tramvaiul sibian, care a funcționat până la desființarea sa în anul 1970. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei comuniste populația săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia și mai târziu prin emigrarea masivă în Germania. Odată cu instaurarea regimului comunist în România a avut loc marginalizarea membrilor Cercului Literar de la Sibiu, aflat pe direcția inaugurată de Titu Maiorescu în cultura
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
von Straussenberg s-a născut într-o veche familie de sași transilvăneni. Tatăl său, Albert Arz von Straussenburg, a fost pastor evanghelic, iar mama, Louise Pfaffenhuber, a fost fiica dirigintelui oficiului poștal din Orăștie. După bacalaureatul susținut la gimnaziul evanghelic săsesc din Sibiu (în prezent Colegiul Național Samuel von Brukenthal), a urmat o perioadă de timp cursuri de studiile juridice la Academia de Stiinte Juridice din Sibiu, dar apoi s-a înrolat ca voluntar în Batalionul 23 de vânători de câmp
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în 1990, 1.217 de sași au plecat din localitate, cu destinația Germania sau Austria. În dialectul săsesc numele de "Großau" a fost pronunțat ca "Grisaa, Griza, Grusaa, Grusâ, Girezâ, Grîssâ". Biserica evanghelică fortificată
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
Boz (mai demult, "Buzdu"; în dialectul săsesc "Buss, Bus", în , în ) este un sat în comuna Doștat din județul Alba, Transilvania, România. În trecut a fost o comună de sine stătătoare, în cadrul plasei Miercurea Sibiului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii locuitori sași din Boz
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
Jidvei (în dialectul săsesc "Sejdn", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Albă, Transilvania, România. Numele localității de-a lungul timpului: 1309- Sido, 1319- Sythwe, 1323- Sydo, 1324- Sytue, 1343- Sitve, Zytuia, Zytue, 1364- Sytwe, 1413- Sythwe, 1424-
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
Câlnic (în dialectul săsesc "Kellenk", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Numele așezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Numele așezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sașii. Numele săsesc al localității este Kelling și vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. La fel ca și alte familii de sași, aceștia au devenit probabil din greavi niște adevărați comiți. Greavii de Câlnic sunt menționați încă din 1267, 1269 și 1309
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
Doștat (în dialectul săsesc "Dirstet", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. CADRUL NATURAL: Așezată în Podișul Secașelor, are un relief predominant colinar cuprins între 300 și 500m. Varietatea reliefului, a florei și faunei precum și
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
compus din 248 gospodării; în satul Boz - 157 gospodării. În sat funcționează o școlă generală și o grădiniță, un cămin cultural, o bibliotecă, un dispensare uman și un dispensar veterinar.</br> Casele își păstrează, în general, tipologia veche, de influență săsească, cu porți mari și curți închise. Reprezentative pentru interiorul casei țărănești sunt covoarele din lână de oaie, țesute în diverse culori și forme. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Miercurea Sibiului, în cadrul județului Sibiu (interbelic).</br> Străveche așezare
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
Pănade (în dialectul săsesc "Panedn", în , în ) este un sat în comuna Sâncel din județul Alba, Transilvania, România. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Sarea s-a extras aici prin metoda evaporării apelor
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
Răhău (în dialectul săsesc "Rechen, Recha", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Sebeș din județul Alba, Transilvania, România. 1. În punctul „Budurăul Ciobănelului“, situat în partea de sud-est a comunei, pe partea dreaptă a Văii Sfintei, a fost cercetată, în anul 1960
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]