4,482 matches
-
rămase pe marginea drumului. Toți păreau puțin dezorientați. Mihai și Alina priveau triști după taxi, iar unchiul și părinții, spre casa părintească. De câțiva ani buni mă tot jur să nu mai vin aici. De când a murit tata. M-am săturat să tot bat glodurile. Am dus-o pe mama la două cămine, să și aleagă... Să fie îngrijită, să nu mai muncească, da' ea, nimic! Iar tâmpiții de-aici nu mai dezafectează satul o dată! Moldoveni puturoși și tâmpiți! Fii calm
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de oțel, își întrerupse soțul, mai bine spus, pe fostul soț. Mai terminați cu prostiile astea! Oare voi în ce lume ați trăit?! Nu ați văzut că oamenii sunt flămânzi, că n-au lumină, n-au căldură, că s-au săturat și de voi și de Ceaușescu?! De asta au ieșit în stradă, nu i-a scos nimeni. Iar voi și șeful vostru suprem nu ați crezut niciodată că va îndrăzni cineva. Iar tu ce notezi? O viață numai asta ai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea din tavan; așa m-am săturat de mățăraia aia de cabluri. Și ce bine că-l știu pe omul ăsta. Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog, e OK, am ajuns la timp. Aoleu, mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am săturat și eu. De când a început practica la Ostrov, numai struguri și iar struguri. Uniforma de care eram atât de mândru în urmă cu două săptămâni, când porțile singurului liceu militar de marină se deschiseseră hămesite să-și primească noua promoție
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lapte și beau. Știu că o să mă doară gâtul, dar nu mă pot opri. E rece și bun. Laptele începe să-mi curgă și pe bărbie. Și nu mă opresc până când nu beau și ultima picătură. Acum chiar m-am săturat și nu mă mai gândesc la mâncare. Ar fi un chin mult prea mare dacă ar trebui să și gătesc ceva. E groaznic. Parcă aș trăi în corpul altcuiva. Parcă și aerul pe care-l respir e dat cu porția
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
decât să-i lămurească pe cei pe care-i reprezentase ( și pe alții, din toate categoriile defavorizate ) ce bine e să-și achite nai Întâi dările față de regia pe care o reprezenta. Dar a venit ziua când partidul s-a săturat de el și l-a mătrășit. Și iar lam văzut la TV spunând că se va Întoarce la cei pe care i reprezentase cândva. Și văzând asta , nu e normal să te umfle râsul ?! Că plânsul ne-a umflat deja
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela, dacă nu propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din vinul de coacăz negru pe care-l pritocea în butoiașe de dud îngropate-n pământ, ocrotit sub umbră de stejar, de curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea, se-nfrupta cu măsură, rațional, niciodată mâncând să se sature, niciodată bând mai mult decât împărtășania care-i încingea carnea fără să-i îngreuneze capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile și se scula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și peste asta. Eu sunt aici și n-am de gând să plec, precum ceilalți. Erau însă și zile când, așezată la masa din bucătărie, învăluită în nori groși de fum, îi arunca de sus priviri ironice: Nu te-ai săturat încă de mine? Nu ți s-a urât? Poate ar fi cazul să mai scoți și tu capul în lume, să vezi dacă nu s-a schimbat ceva, între timp. Ți-e frică, nu-i așa ? Fără mine ...ești pierdut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a trăit sau trăiește același sentiment, diferența fiind dată doar de situarea în timp. Visez cu ochii deschiși, lângă tine. Tu... dormi de-a binelea. Din când în când, te încrunți sau tresari ușor. Te privesc și nu mă mai satur să-mi umplu sufletul, ființa pe de-a întregul, cu miracolul făpturii tale perfecte. Pentru mine așa ești și așa vei rămâne, indiferent ce ne va rezerva ziua de mâine, viitorul. Cine sunt eu fără tine? Cine am fost și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului. Râsul tăcut, ca și vocea mută sunt atribute ale stării de umbră: Stau la umbră, domnule profesor, doar-doar umbra mă va asimila și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după starea de umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
uite așa am scăpat și de ăsta. Când să ieșim de la Tudose, ne întâmpină Sturza somându-ne. Când l-am întrebat cine e, a răspuns: Straja! Ca să nu tragă el întâi, am tras eu și i-am spus: Na, strajă, satură-te de strajă! Și poc, poc, pâr, pâr, l-am liniștit pentru totdeauna. Vezi, părinte? Ce să văd, fiule? Ăștia toți acuma nu mă lasă, mă chinuie, mă chinuie, părinte. Aia, că de ce am regulat-o? Acela, că de ce i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-l mute cu patul într-o galerie a beciului, pe care-l are azilul. Văzându-se în ce situație a ajuns, crâșmarul îl roagă pe doctor să-i dea o pastilă de câine ca să moară mai repede că s-a săturat de atâta chin. Doctorul l-a întrebat ce păcate grele are și, dacă-i spune, are să-i dea o pastilă. Când a auzit doctorul câte grozăvii a făcut i-a zis: Aici să stai până când te vor termina de mâncat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aceste sentimente mă fac, ca la sfârșitul zilei, să pot zice “ Am avut o zi reușită.” Și, asta, indiferent de sentimentul de furie, pe care l-am avut de dimineață, din cauza că nu am dormit suficient ca să zic “M-am săturat de somn”, cum zic, de obicei, când îmi împlinesc somnul. La școală, sunt pasivă la lecții, din cauza că îmi este lene să fac un efort, pentru a mă concentra asupra temei. În pauză, stăm fericiți și vorbim despre toate noutățile
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mahalaua noastră, pe la neamuri, apoi, unde ne primeau, acolo ne duceam. Acasă, când veneam, turnam toate dulciurile într-un vas mare și începeam să alegem, bomboanele aparte, ciocolatele la fel și biscuiții. Și începeam să mâncăm toate dulciurile, până ce ne săturam. Cât de mult așteptam aceste sărbători, aceste obiceiuri frumoase... Să nu uităm să zâmbim Ce repede trece timpul, nici nu reușești să-ți dai seama când a trecut o zi, o lună, un an. Și e bine când privim în urma
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
el chiar nu vrea să știe ceva concret! L-ar interesa mai mult ce se află dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să atingă miezul? Altfel-zis, dincolo de „foamea fizică” pentru subiectul iubirii, să se sature cu iubirea însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fiule... CAPITOLUL 15 În doi A veau atîtea să-și povestească! În cele din urmă se adăpostiseră de bătaia ploii, deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-am terminat cu zugrăvitu’ luna trecută, de făcusem casa boboc! Și să fiu al dracu’ dacă data viitoare nu vă pun să-mi plătiți zugrăveala, că eu m-am săturat, uite pân-aici mi-a ajuns, că e a doua oară în mai puțin de juma de an și mai trebuie să-mi vină și socrii de la Zalău săptămâna viitoare și eu uite cum îi primesc, de ne râd și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mereu în fundal; și declarase că el, ca fagot ce se află, are dreptul să facă ce poftește cu viața lui, că doar nu el îi ceruse proas petei autoare de romane să devină autoare de romane, că s-a săturat de toată porcăria asta, îl doare capul, are nasul înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de a cărui existență nici habar nu avea. Ceea ce nu l făcea să considere că el însuși, deși nu cugetă și nici nu se îndo iește, nu există. În dimineața aceasta altele erau problemele lui. Adevărul era că se cam săturase de prostiile pe care le scriau ziarele. Dădu totuși pagina și citi mai departe. Problema copiilor instituționalizați, un sondaj de opinie din care reie șea că 40% dintre români ar vrea să emigreze în State și încă vreo 24% și-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
acele bucățele va nimeri la el în burtă. Așa că porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste cazanul cenușiu și încins. Mâna grăsuță a unui bucătar fără cap, căci ghișeul prin care li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dată simțea că e pentru ultima oară. Și totuși rezista. Se apropie de poartă aruncând o privire în curtea de vizavi, apoi la drumul care le despărțea. Nu era nimeni, deși părea locuită. Își dorea să vorbească cu cineva. Se săturase de atâta singurătate. Deși nu era foarte sociabilă de felul ei, erau momente în care avea nevoie de compania oamenilor. Avea nevoie să simtă prezența cuiva, să vorbească despre orice, numai să vorbească. Dar, de această data, ca de altfel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
efect pe care îl are asupra mea. - Așa? Prelungind agonia? - Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te complaci în situația în care te afli? Adică aceea de a nu realiza nimic în viață? Poți mai mult de atât! Încearcă! Curaj!” Avea dreptate. Deși erau multe care nu-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau să te mai simt! Vreau să taci, să nu te mai aud!” țipa Karina în timp ce era scuturată de spasme violente. „- Nu-ți simt inima. Unde e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]