KorAP: Find »[drukola/base=sabotaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...51 >

1,254 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

S.S.I.-D.G.P.: - semnalează cazurile ivite în țară; - colaborează împreună la cercetări; S.S.I.-P.P.C.: semnalează și predă cazurile cunoscute la S.S.I.; S.S.I.-C.J.: semnalează cazurile din teritoriul rural și colaborează la cercetări cu S.S.I. 5. Prevenirea actelor de sabotaj: M.St.M.: semnalează cazurile identificate; D.G.P.: semnalează cazurile și efectuează cercetări în colaborare; S.S.I.: informează, urmărește, supraveghează și efectuează cercetări; P.P.C.: semnalează cazurile identificate și le predă spre cerectare; C.J.: semnalează cazurile și efectuează cercetări în colaborare. Relații de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comercianții de mărfuri en-gros și en-detail care au stocat mărfurile, în scopul vânzării acestora la prețuri duble sau triple. Asemenea cazuri au fost încadrate într-o lege specială, iar cei dovediți de asemenea afaceri au fost acuzați de crimă de sabotaj economic, caz în care pedeapsa maximă prevăzută era condamnarea la moarte. Alte cazuri de crimă au intrat în categoria celor clasice, fără nici o ingerință social-economică. Într-o cameră de hotel un tânăr și-a ucis partenera, apoi s-a sinucis

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
importanței și caracterului lor agresiv” și trebuiau urmărite „cu strășnicie” pentru a stopa propaganda periculoasă siguranței statului. În plus, O.G.I. a menționat că orice act de represiune trebuie să corespundă „unei perfecte legalități” din partea autorităților. - Cazurile de spionaj, terorism, sabotaj, alarmism, defetism, greve și rebeliuni trebuiau urmărite „cu toată perseverența” și anihilate înainte de a produce acte concrete. Pentru neutralizarea acestor acțiuni, O.G.I. a prevăzut că se va acționa „rapid și hotărât” împotriva celor dovediți că au încălcat legile. Informațiile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aderenților din ramurile petroliferă, transporturi și industria de război să se înscrie în mișcarea legionară, unde să câștige încrederea liderilor printr-o atitudine corectă. Această atitudine trebuia menținută până „la momentul oportun”, atunci când vor fi declanșate acțiuni diversioniste și de sabotaj. La 25 septembrie 1940, Gestapo România a primit de la Berlin un material privind identificarea și descifrarea cifrului utilizat de Intelligence Service cu agenții săi preoți (misionari). Viceconsulul Lehman, șeful secției de informații din regiunea petroliferă, a cerut detașarea a 50

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a avut în vedere atitudinea Marii Britanii față de România, pe care o putea considera beligerantă și să o trateze în consecință. Primul obiectiv al britanicilor ar fi fost Valea Prahovei, unde nu era exclus un raid aerian, dar și acțiuni de sabotaj asupra conductelor de petrol din zona Giurgiu. La 24 ianuarie 1941, D.P.S. a trimis la M.A.I. - Cabinet un raport privind cauzele arestării viceconsulului britanic Embury Arthur James, la 15 ianuarie 1941, fost agent consular în Giurgiu, până la 28 octombrie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Poliția Giurgiu că a cules informații cu caracter militar și economic, sens în care a recrutat agenți informatori pe care i-a plătit cu sume mari. De asemenea, cetățeanul britanic a fost „unul din autorii principali” a actelor de sabotaj proiectate pe Dunăre și anihilate de autoritățile române. După încheierea activității profesionale la Giurgiu, Embury s-a stabilit în București (str. Aviator Ștefan Sănătescu nr. 24), însă s-a deplasat de mai multe ori în orașul-port în vederea preluării de informații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
persoanelor cu care a venit în contact, viceconsulul britanic a fost eliberat pentru a se reîntoarce la București, fapt ce „a nemulțumit” organele militare germane. Aceste date au fost transmise în copie și S.S.I., care avea în atenție cazurile de sabotaj britanice organizate pe teritoriul României. Primele măsuri anunțate de guvern, printre care și controlul averilor foștilor demnitari, au avut un ecou favorabil în rândurile conducătorilor P.N.Ț. și P.N.L., ale căror afirmații au fost prezentate, la 10 septembrie 1940, primului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informații politice din România a primit ordin de la Berlin să continue și să intensifice supravegherea transporturilor ce se desfășoară prin porturile dunărene, cu destinația Germania. Acest ordin avea în vedere că pe teritoriul României existau, încă, posibilități de distrugeri și sabotaje din partea agenților britanici care să afecteze interesele economice ale Germaniei. Societatea „Solagra” (cu sediul în str. Atena nr. 11) dispunea de 46 de agenți, care activau informativ în favoarea Berlinului. Numai în perioada august-septembrie 1940 aceștia au întocmit și trimis circa

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sunt trimiși în orașe, la care se adaugă și 2000 lei/lună alocație de hrană. Ordinul Circular Confidențial nr. 40.182/11 august 1941 a cerut identificarea cetățenilor români din teritoriile eliberate care au făcut parte „din bande teroriste de sabotaj” sau au acționat „în orice fel” contra siguranței statului sau a armatei române. Împotriva acestora s-a luat măsura confiscării averii, dar și afișarea numelor în comunele natale „ca trădători de neam”, pentru a fi cunoscuți de generațiile viitoare. În

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iredentiști. În cadrul lor au fost identificați, ca executând acțiuni teroriste, comitagiii din V.D.R.O. și D.R.O., membrii organizației ucrainene U.V.O. (Ukrainska Voiskova Organizația) și ai celei maghiare „Szabad Csapatok” („Cete Libere”). Alte categorii de infracțiuni erau considerate sabotajul, greva, alarmismul, defetismul, ultrajul cu și fără violență asupra autorităților statului, rebeliunea și incursiunile pe teritoriul românesc. Ultimele trei capitole au vizat informații diverse (șomaj, falsificatorii de bani etc.), informațiile obținute din țările vecine și starea de spirit existentă în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în angrenajul statului. 5. Comercianții și industriașii. 6. Meseriașii, muncitorii și lucrătorii. Grevele. 7. Refugiații din teritoriile cedate. 8. Românizarea. 9. Situația economică și agricolă. 10. Curentele politico-sociale. 11. Iredenta maghiară. 12. Iredenta ucraineană. 13. Sectele religioase. 14. Spionajul, terorismul, sabotajul, alarmismul și defetismul. 15. Îndemnurile la rebeliuni. 16. Treceri frauduloase peste frontieră și incidentele de frontieră. 17. Informații din țările vecine. 18. Starea de spirit în Jandarmerie. Ca și în anii precedenți, partea a II-a s-a ocupat de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
muncitorilor. În același timp, au fost documentate informativ instrucțiunile primite de mișcarea comunistă, cum ar fi: revenirea la activitatea celulară (trei membri); evreii lăsați la vatră să fie reactivați și organizați în jurul partidului „spre a fi folosiți în acțiunile de sabotaj industrial” și propaganda în fabrici să se facă numai de la om la om. Germanii își continuau atitudinea neprietenoasă la adresa statului și elementului românesc prin ignorarea autorității, tendințe de autonomie, pregătirea tineretului după principiile național-socialiste (naziste) și adoptau o atitudine antireligioasă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
21 prin diversificarea unor probleme comune. Astfel, la punctul 10 a apărut ca obiectiv informativ distinct «presa și corespondența», la punctul 15 «spionajul, terorismul, parașutiștii», iar la cel următor «alarmismul și defetismul», acestea două fiind unificate în 1942. «Grevele și sabotajul» (punctul 18) au reprezentat o altă noutate informativă pentru anul 1943. La subcapitolul «raportarea informațiilor» au fost introduse câteva indicații despre culegerea și difuzarea datelor, care urmau a se conforma unor norme unitare în domeniu. La rândul lor, organele de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și cinci spioni în județul Buzău, toți fiind arestați: I. Aftenie, M. Borza, Gr. Grivenco, Natalia Grivenco și N. Sofronov. De asemenea, tot în luna iulie, în toată țara sunt capturați 91 de parașutiști sovietici, care aveau misiuni de spionaj, sabotaj și terorism. Mișcarea legionară nu s-a mai manifestat aproape deloc în mediul rural de-a lungul anului 1944 dar, în iulie, au fost obținute date despre legionarii refugiați în Serbia, că au fost concentrați în unități de instrucție din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mulți ani în urmă a pus bazele reorganizării profesionale în Jandarmerie prin numeroasele lucrări de specialitate, care și astăzi sunt călăuze pentru toate ramurile de activitate polițienească rurală și urbană”. De asemenea, după începerea ostilităților (22 iunie 1941) actele de sabotaj și spionaj, precum și acțiunile parașutiștilor și teroriștilor au fost anihilate datorită „în mare parte, instrucțiunilor și planurilor de urmărire concepute de colonelul Tobescu” la care s-au adăugat rezultatele foarte bune obținute în domeniul informativ „atât de mult apreciate de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de orice fel ale acțiunii subversive. Acțiunile subversive au fost structurate astfel: - propaganda dăunătoare, care urmărea „zdruncinarea” moralului armatei și națiunii; - diferitele curente politice, sociale, religioase etc., care urmăreau, de asemenea, fisurarea unității naționale și a ordinii sociale; - acte de sabotaj, cu intenția de a paraliza sau micșora anumite activități în legătură cu apărarea națională; - acte de terorism, care vizau reducerea puterii de rezistență - morală și materială - a națiunii, prin atentate ori prin distrugerea unor lucrări/instalații de importanță pentru apărarea națională. Caracteristicile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au fost prezentate prin Ordinul nr. 211.153/18 iunie 1941, aceasta fiind considerată o coloană a cincea „pe teatrul de est”. Anihilarea acestei organizații ilegale se dovedea obligatorie pentru „a nu fi surprinși” de acte de anarhie, terorism și sabotaj sau de a încerca declanșarea unui război civil în spatele unităților militare. Noile instrucțiuni propagandistice ale P.C.R. au fost cunoscute de Secția a II-a, iar Marele Cartier General a ordonat, la 8 octombrie 1941, „urgente măsuri de supraveghere” pentru identificarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Au fost avansate propuneri și s-a acționat pentru a contracara acțiunea horthystă de terorizare a elementelor românești din Ardeal și au fost ajutate material familiile rămase în teritoriul cedat, care aveau rude combatante pe frontul de est. Acte de sabotaj și de terorism „bine dovedite” nu au fost semnalate în zona interioară, însă unele bănuieli au existat în cazul incendiilor de la Șantierul Naval Galați, Arsenalul Armatei din Târgoviște, Subdepozitele de Muniții Buzău și Mârșa. În zona armatei române, actele de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din acest mediu, Marele Stat Major a decis ca soțiile minoritare ale funcționarilor și ofițerilor să nu mai primească vize de plecare în Ungaria. La jumătatea anului 1942 au fost interceptate și descifrate Instrucțiunile Secrete privind activitatea iredentistă, teroristă, de sabotaj și informativă primite de Comunitatea Națională a Maghiarilor din România de la Budapesta. Fiecare comunitate din Ardeal avea obligația „să intensifice” propaganda subversivă atât în mediul urban, cât și în mediul rural. De asemenea, din punct de vedere organizatoric, comunitățile se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
organizatoric, comunitățile se vor împărți în secțiuni, iar secția militară va fi condusă de un ofițer în rezervă. S-a cerut constituirea a două organizații - T.E.S.Z. și T.V.S.Z. - ambele cu caracter secret și care „se pretează” la spionaj, sabotaj și asasinate. Pentru obținerea de date au fost trasate și norme pentru recrutare de informatori, exploatare și transmiterea produselor analitice. Tot în 1942 a fost obținut și tradus materialul Funcționarea Serviciului de Informații ungar din Ministerul Apărării Naționale în Transilvania

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Hommer), Comandamentul trupelor germane (general Seifert), Regiunea 2 Minieră Ploiești (cu Inspectoratele Târgoviște, Ploiești și Buzău) și Inspectoratul Muncii Ploiești-Târgoviște. Această organizare contrainformativă s-a dovedit extrem de eficientă, întrucât în perioada războiului nu au putut fi dezvoltate acte majore de sabotaj în regiune. Pe linia Dunării au fost întărite măsurile adoptate în perioada 1939-1940, iar comandanții de porturi au primit sarcina de a conduce întreaga activitate informativă/ contrainformativă, în colaborare cu celelalte structuri de siguranță din zonă. Marele Stat Major a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un strâns contact cu unitățile de grăniceri, legiunea de jandarmi, organele de siguranță și cele ale S.S.I. locale, pentru schimbul de informații sau colaborare dusă în acest scop în sector; - asigură ordinea, controlul și paza în porturi contra acțiunilor de sabotaj, terorism și spionaj; - „organizează acțiunea contrainformativă pentru a cunoaște starea de spirit a lucrătorilor din porturi, echipajelor de pe vase și populației civile din incinta porturilor (va urmări și va face propuneri de combatere)”. La nivel național, în ultima parte a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
forței și posibilităților combative ale Țării și Armatei noastre; b) O activitate cu caracter subversiv care urmărește subminarea statului, tulburarea ordinei și siguranței Statului, prin: - propagande cu caracter politico-social, iredentist și religios; - acte de distrugere (terorism); - acțiuni de dezagregare morală (sabotaj și defetism)”. Un corolar al acțiunilor informative și subversive a fost definit astfel: „se execută permanent în timp de pace, se intensifică pe timpul tensiunii politice și se dezvoltă la maxim cu începere din ziua mobilizării”. De asemenea, Instrucțiunile... au prezentat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Bandele au fost definite drept „un mijloc suplimentar de luptă, format de conducerea Armatei Roșii pe bază politică”, care au fost organizate și pregătite de luptă pe timp de pace. Alături de obiectivele subversive de ordin militar, în special acte de sabotaj și terorism, aceste nuclee aveau ca scop și „subminarea puterii sufletești a ostașilor”, slăbind astfel capacitatea psihică de luptă. Combaterea acestora a revenit comandanților de unități din zona frontului și pretorilor de la marile unități în regiunile interioare. La semnalarea unor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trupele în subordine, serviciile pretorale, grupele de poliție specială de campanie, unitățile de poliție, organele speciale contrainformative ale Marelui Cartier General. IV. Zonele de contrainformații. V. Autoritate. VI. Activitatea contrainformativă: a) păstrarea secretului; b) Împiedicarea acțiunilor de spionaj, terorism și sabotaj; c) Împiedicarea propagandei subversive; d) Activitatea de contrapropagandă; e) Descoperirea nucleelor și organizațiilor ce există sau eventual ar lua naștere în mijlocul trupelor proprii; f) Controlul executării măsurilor de apărare contra atacurilor aeriene ale inamicului; g) Controlul populației: numirea primarilor și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]