677 matches
-
ai lui Zarathustra și ai misionarilor săi în Iranul occidental. Ei par să fi fost, în epoca Imperiului medic (secolul al VTI-lea), o castă ereditară de preoți mezi, comparabili cu leviții și brahmanii 39. Sub ahemenizi el reprezintă clasa sacerdotală, prin excelență. După informațiile lui Herodot, ei interpretau visele (I, 107 sq.), făceau profeții sacrificând cai albi (VII, 113) și în timpul sacrificiilor psalmodiau o "genealogie a zeilor" (1,132), ceea ce constituie indiciul că erau păstrătorii unei tradiții de poezie religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Măzdă venerează (yaz-) cutare ori cutare zeu oferindu-i sacrificii (yasna) nu implică în mod necesar că se plasează pe o poziție de subordonare. Yast subliniază puterea creatoare a riturilor și a liturghiei, prezentându-1 pe Ahură Măzdă în funcția sa sacerdotală 49. Oferindu-i un sacrificiu, Ahurâ Măzdâ înzecește forța magico-religioasă a destinatarului. Ceea ce reiese din imnuri este mai ales importanța excepțională a sacrificiului, concepție, desigur, indo-iraniană, dar care se dezvoltă mai ales în Brahmana, și care va deveni tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
israeliții și canaaneenii. In plus, Solomon a acceptat cultele nevestelor sale străine și a permis construirea de sanctuare în cinstea zeilor lor (III Regi, 1: 6-7), Regii se considerau șefii religiei de stat. Dar suntem puțin informați asupra funcției lor sacerdotale. Când Arca (Chivotul) a fost transportată la Ierusalim, David s-a manifestat ca un preot: el a dansat în fața Arcei, a oferit "holocauste înaintea lui Iahve [.] și a binecuvântat poporul în numele lui Iahve Sabaoth" (II Regi, 6: 16-18). Tot astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Înlăturarea măștii, într-o lume pe care însuși poetul o percepe ca fiind apropiată de cea a textului reprezintă o renunțare la convenții, o trecere dincolo de aparențe, transformarea jocului poetic într-un act serios. Repetițiile apropie confesiunea poetului de discursul sacerdotal. Poetul se erijează în cântăreț național, vocea sa trebuind să fie vocea mulțimii ("Eu vin în numele vostru/ (...)eu vin în numele durerii"), e un reformator și un profet care așteaptă schimbarea pe care opera sa o poate aduce în această calitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
134 Ibidem, p. 2. 135 Ibidem, p. 5. 136 "A scrie nu este totuna cu a traduce gustul unui public neinițiat în labirinturile rare ale frumosului. A scrie este totuna cu a sluji într-o catedrală de sublime ecouri. Cultul sacerdotal al artei, nu poate fi oficiat decât de acei magi ai cuvântului (...)", Virgil Untaru, "Între biografia romanțată și industria literaturii", în Albatros, an I, nr. 2, p. 3. 137 Albatros, an I, nr. 1, p. 4. 138 Albatros, an I
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un teritoriul în care activitatea umană trebuie decretată. De fapt, amândoi aparțineau aceleiași biserici catolice critice, deși în cazul uneia slujirea era sacerdotală, iar în cazul celeilalte era liberală. Definirea poeziei drept "cea care ar trebui să dea naștere unui obiect care nu mai este complet personal, deoarece este ea însăși o operă de artă", așa cum o vede Eliot, s-ar potrivi foarte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
divinității pe pământ, unsul Domnului. Prin înființarea mitropoliei [este vorba de Mitropolia Țării Românești], el își consolida tronul și poziția, devenind, ca și împăratul bizantin, monarh civil și religios. Faptul de a fi "uns" conferea monarhului, ca și mitropolitului, prerogativele sacerdotale. Domnul era "uns" de mitropolit, dar mitropolitul la rândul lui trebuia să fie recunoscut ca păstor al credincioșilor de către domn" (Istoria Românilor, 2001, p. 250). Această relație, în perioada Evului Mediu, nu funcționa doar la nivel politic sau nu doar
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
căruia Dumnezeu se face prezent, interacționează cu cultura organizațională a instituției unde lucrează. Așadar, o dezvoltare de carieră în această situație se identifică atât cu o lărgire informațională cu privire la protecția și la promovarea drepturilor copilului, cât și cu o implicare sacerdotală în problematica copilului, implicare care, pe timp ce trece, devine mai cuprinzătoare. b. Procesul de planificare b.1. Evaluarea poziției actuale Poziția actuală este aceea de Inspector de Specialitate I (preot). Planul dezvoltării carierei profesionale de inspector de specialitate (preot
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Biserica favorizează regalitatea împotriva puterii rivale: aceea militară; preotul îl ajută pe rege să-l supună pe războinic. Bineînțeles, pentru a face din rege instrumentul său, pentru a atribui regalității rolul esențial de protector al Bisericii, Biserica reală a ordinului sacerdotal, Biserica ideală a săracilor" (Le Goff, 1970, p. 357). Structura universală a unității creștine a Occidentului a ținut piept, în fața apariției unor entități politice diferite, puternicelor dispute teologice din viața creștină, mișcărilor pentru reînnoirea Bisericii și tensiunii dintre cele două
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în partea a doua a cercetării, unde, la prezentarea interviului, vom expune răspunsuri oferite de oameni care lucrează în asistență socială în țări ca Franța, Olanda, Germania etc. și care nici măcar nu pot lua în calcul prezența preotului ca voluntar sacerdotal într-o instituție de ocrotire socială a statului, și, cu atât mai mult angajarea cu fișă de post specială într-o asemenea instituție. Nu ne rămâne decât să confirmăm, potrivit cercetării efectuate, că în România relația Biserică-Stat în domeniul asistenței
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cuprinse între 29 și 62 de ani. Persoanele au fost selectate, deoarece cei ce au răspuns sunt cadre universitare, directori de centre de plasament și chiar persoane care lucrează în mediul laic, dar sunt și consacrate din punct de vedere sacerdotal. De asemenea, este de menționat faptul că în dreptul religiei majoritare apar: romano-catolicismul și protestantismul. În privința declarării/nedeclarării statului ca fiind laic, există o oscilație între țări care nu sunt declarate laice, țări care sunt declarate laice, însă care au legături
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dar să dați’. Acestor calități pe care perceptele creștine le impun conducătorilor spirituali al obștilor creștine și care s-au modificat în timp, li se adaugă cele trei funcții de bază și anume predica, săvârșirea sfintelor taine (sacrificarea) și jurisdicția sacerdotală (judecarea), toate trei fiind consacrate prin ceea ce Hristos și Apostolii au săvârșit în timpul vieții lor pământene. Prima datorie și cea mai importantă a unui cleric este să răspândească cuvântul evangheliei, explicându-l pe înțelesul poporului și, în același timp, să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
predică, iar cel supus primirii sfintelor taine (îndeosebi botezul și împărtășania) trebuie să adere în deplină cunoștință de cauză. Cea de a treia funcție - judecarea, nu poate fi decât una spirituală aplicată credincioșilor după spovedanie, sau clericilor din partea ierarhilor. Jurisdicția sacerdotală privește în egală măsură pe credincioși și pe dascălii acestora (preoții) și chiar pe ierarhi. Dacă pentru credincios căderea în păcat, mărturisită prin spovedanie este sancționată spiritual prin canon și îndemnul de a nu mai greși, la preoți judecarea este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creștină să fie liantul unirii oamenilor. Analogia Bisericii cu o școală în care totalitatea oamenilor să fie școlarii, iar clerul (prin definiție caritabil și lipsit de patimi) să fie dascălii cu cele trei funcții importante: predica, săvârșirea tainelor și jurisdicția sacerdotală, nu este întâmplătoare. Conducerea acestei organizații trebuie să fie exercitată de conducătorul său suprem care trebuie să fie infailibil, unic și suveran ca și Biserica pe care o conduce. El exercită în cel mai înalt grad conferit de infailibilitate funcția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fiind din cauza schismaticilor. Pe lângă această pedeapsă, percepută chiar și în cercurile ecleziastice ca una dumnezeiască, rezultatul schismei a afectat însăși fundamentul credinței creștine. O analiză a acestui aspect îl face pe Paulescu să desprindă două aspecte principale: 1. pierderea calităților sacerdotale ale patriarhiilor prin: a. lipsa percepției carității și promovarea ideii că fiecare nație independentă trebuie să aibă o biserică independentă, ceea ce constituia o abatere de la principiul de bază al creștinismului, care oferea prin caritate cheia înfrățirii națiunilor. Astfel au apărut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pusă în conflict cu prinții italieni, cu împărații timpului și în final cu Națiunile. De aici avea să rezulte erezia protestantă. 2. Cupiditatea și Trufia, ca vicii care au invadat clerul, au diminuat mult caritatea și rolul ei, iar funcțiile sacerdotale au avut mult de suferit. 3. Biserica protestantă apărută după 1500 a desființat caritatea, ajungând în final să se fărâmițeze într-o sumedenie de secte independente. A sacrificat scaunul apostolic, desființând astfel izvorul infailibilității. Două din funcțiile principale au fost
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
căreia avea să-și expună și să dezvolte convingerile sale izvorâte dintr-o prodigioasă experiență și profundă cunoaștere, uimind și fermecând în același timp generații după generații de studenți. „Oreie lui de curs aveau seriozitatea, demnitatea și măreția unui oficiu sacerdotal, era sever dar drept și imparțial cu studenții pe care-i iubea ca pe copii săi’ își amintește profesorul Michăilescu. Și cum putea fi altfel? Când deviza după care s-a condus în activitatea la catedră era „Profesorul trebuie să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de apă și de gumă cu lichid de sepie; exista și o cerneală roșie pe bază de săruri minerale. Scrierea nu era cea a hieroglifelor, ci o formă mai rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de mireasă pare să dea înapoi îngrozită. O mulțime de alte rochii și costume se plimbă prin naos, iar giuvaerele, bijuteriile și dantelurile lucesc orbitor; dar veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului rămâne împlântat în jiletca brodată. Toată povestirea este pe acest ton vesel și mistificator; parcă e
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a responsabilității față de opinia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
memoria poporului cu un număr considerabil de imagini pe care acesta le-a venerat mult timp și care sînt și astăzi sursa erorilor sale religioase; este deci necesar să punem în locul acestor viziuni ale ignoranței, realitățile rațiunii și, în locul prestigiului sacerdotal, adevărul naturii [...]. Ideea primă care ne-a servit drept bază este de a consacra, prin calendar, sistemul agricol și de a readuce națiunea la el [...]". Numelor sfinților, Fabre d'Eglantine le-a substituit nume de cereale, arbori, rădăcini, flori, fructe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se îndura de condiția duală a creaturii sale. însuși Legămîntul lui Iahve cu poporul său constă într-o progresivă delimitare a sferelor proprii celor doi interlocutori. Iar atunci cînd se stabilește organizarea țării, a comunității și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît de acută în tradiția iudaică, pune în fața conștiinței credincioase enigmatica retragere a lui Dumnezeu din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
861) stabilește: "Pe prezbiterii sau diaconii cari primesc asupră-le slujbe sau purtări de grije civile (...) canoanele dumnezeiești și sfințite îi supun depunerii. Deci aceasta și noi întărind-o, rânduim că, DACĂ VREUNUL DIN CEI CE SE NUMĂRĂ ÎN CATALOGUL SACERDOTAL AR ÎNTREBUINȚA LUMEȘTI DREGĂTORII (...), ACELA SE SCOATE DIN CLER; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, precum zice nemincinosul glas al lui Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru". 4 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an III, nr. 825, 1 august 1927
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o Liturghie În tradiția antiohiană care Îi va purta numele. Deoarece nu există mărturii concrete de la contemporanii, istoricii, biografii și panegiriștii acestui Sfânt Părinte cu privire la alcătuirea Liturghiei, autenticitatea acesteia a fost contestată, dar s-a demonstrat că rugăciunile sacerdotale ale Liturghiei și, În primul rând, anaforaua liturgică aparțin Sfântului Ioan Gură de Aur care, preluând o tradiție mai veche, le reformulează cu propriile sale cuvinte. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur a cunoscut și În continuare o dezvoltare În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]