1,976 matches
-
meditație, s-a îndoit de suferință, fiecare repriză îi provoca durerii ale pleurei și ale diafragmei. Un ciocănit ușor, ușa s-a deschis fără zgomot, pe ea a intrat mama Lăzărica, s-a apropiat de pat, a pus pe masă sacoșa,apoi s-a așezat pe scaunul pe care puțin mai înainte șezuse Crina. A oftat, l-a prins de mână și l-a privit în ochi. -Spune Florică mamă, ești mai bine? - Sunt ceva mai bine. Mamă Lăzărico, ai căutat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
realitate să vadă dacă știe unde este copilul și ce are de gând în privința lui. -Mihai era agitat, într-un fel putea juca având copilul, cu totul altfel când băiatul e în puterea lor. A doua zi Crina, cu o sacoșă și un trandafir mov în mână, intra în salonul lui Florea Corcoduș. Bolnavul stătea la marginea patului, era palid și slăbit, doar ochii negri cu cele două luminițe străluceau. -Bună ziua! Ce faceți? Cum vă simțiți cu sănătatea? -Crina vorbea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
peste tot, nu a fost chip să-l găsesc. -Auzi mă Piticule, dar în sus și în jos de ce te-ai uitat mă? Credeai că zboară? -Da, acum cu aparatele astea sofisticate orice e posibil. Putea să fii avut o sacoșă zburătoare-n buzunar cum a făcut românul nostru rucsacul. Te pui cu știința! -Băi piciule, tu mă vrăjești pe mine, pe Mareșalu*? -Nu domn educator, cum să fac așa ceva, nu sunteți dumneavoastră mama și tata pentru toți copiii internați în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
modă, mulțimea o inghite mereu” Ce funeralii naționale, ce onoruri militare, dacă Ana nu a fost nici măcar cetățean român? Auziți, înmormîntare cu reguli și interdicții drastice, de te crucești! Fără telefoane și drept de fotografiere, fără copii în cărucior, fără sacoșe, fără țigară aprinsă, fără genți, cu buletinul la purtător. Probabil, de teama teroriștilor ISIS sau a puciștilor lui Erdogan... să nu dezgroape morții. Guvernul și statul nu se preocupă de eradicarea sărăciei din România, de salariile și pensiile de lumea
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
își duce viața un bătrân neamț care nu are adăpost. Stă pe un scaun de plastic, de câteva săptămâni, într-o parcare de biciclete. Singura lui avere pare să fie un căruț de cumpărături plin cu haine, ceva mâncare, o sacoșă cu acte și câteva medicamente. Picioarele îi sunt umflate și vinete. Doarme, acoperit de un sac de dormit. Trec aproape în fiecare zi pe acolo și mă aștep, dacă tot a venit frigul, să nu-l mai găsesc. Dar acesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93337_a_94629]
-
Și râdea coana preoteasă, prinsă-n jocul copiilor, care se întreceau s-o facă să râdă. Mai pe urmă, după vreo două săptămâni, când termina cu predatul și verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși, ciorapi. Spunea că sunt pentru soldații de pe front. Iar copiilor, ca să nu se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Copiii au început să râdă. - Dacă ți l-a spus nea Mitică, sigur este cu bâzdâgănii! - Nu-i cu bâzdâgănii, a insistat Dică. Doar că Neghiniță a lui nea Mitică este un șugubăț! Curioasă, coana preoteasă, care-și scosese din sacoșă ghemele și andrelele, îi spuse: - Hai, vino și povestește basmul cu Neghiniță cel șugubăț! Dică s-a dus la catedră și a început să povestească despre alt Neghiniță, deosebit de băiețelul cuminte, isteț și vrednic, trimis de Dumnezeu spre mângâierea bătrânilor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac doi pui de pisică înghețați. Pesemne pisica a vrut să‑i aducă la căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să se descalțe, să se întindă puțin, să facă un duș mai înainte. Din sacoșă, scoate ruladă, o sticlă cu vin alb și țigări; într-o cutiuță pentru medicamente are cafea, în alta zahăr. După ce va pleca, totul va mirosi a tutun câteva zile; vei aerisi, va pătrunde smogul. Asculți; privește sânii Caravellei, încerci substituirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu Îl confunzi. Așa trăim cu amintirea ștearsă a unei vocații Întrerupte la jumătate și În fiecare dimineață ne trezim Într-o casă plină de pantofi și de sacoșe, obiectele cele mai active ale unei familii care se Încăpățînează să trăiască, neașteptînd altceva decît schimbarea anotimpurilor. Mergi, mănînci, dormi, linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În creier și care e secunda aleasă spre a ne fixa definitiv În memorie imaginea unui om apropiat. Fără Îndoială că sînt și obiectele, măruntele lucruri, dîra de cerneală lăsată de mișcarea mîinii Într-o dedicație pe-o carte, o sacoșă sau o damigeană uitată la tine, un flacon de parfum primit În dar, o ilustrată care-ți readuc mici Întîmplări de demult, fragmente amestecate Într-un reflux continuu la fel cu trupurile morților dizolvîndu-se În rapacele noroi al planetei. Clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e vreo sinistrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tău sforăia de mult, despre eliberarea prin experiment și despre infinitele șanse de comunicare ale limbajului abstract și parcă te văd Înnebunită țhappening-urile lui Radu cînd a Îngropat heringul afumat Într-un mormînt de nisip și eu am scos din sacoșa de plajă trei ouă și le-am spart deasupra și i-am pus pe toți să aprindă lanternele) ...ce s-a Întîmplat cu tine? De cînd te-ai zidit În Olimpul vostru Împreună cu... zău, mă Îngrijorezi. Sigur, Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O întârziere mai mare și aș fi început să mă întreb din nou ce naiba am de gând să fac. După vreo zece minute, un tânăr se apropia pe stradă, venind din direcția unei zone cu magazine; ținea în mână o sacoșă de plastic verde cu numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de minune cu fața ei osoasă. Era elegantă într-un mod pervers și mai puțin nervoasă decât alte dăți. Acel calm relativ mi l-am explicat de îndată ce a spus: — Uite ce tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din piele maro care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și otravă. Zicea că mama lor zăcea în pat cu febră. În timp ce vorbeam, fata - Tua se numește - mi-a scotocit în sacoșa cu cărți și a scos de acolo un roman de Walter Scott. I l-am dăruit imediat. Sărea în sus de bucurie, m-a sărutat pe obraji ca un copil vesel. Acasă la ea m-a sărutat din nou - mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
serios. Mergem la școală. Vorbesc eu cu colega mea de la chimie și folosim dotările de acolo. Excelent. Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai ar fi pătruns o ruladă. Merceditas deschise o sacoșă de hîrtie și ne dărui trei mere strălucitoare. Mi-am Închipuit că Încă nu-i ieșise din minte ideea de a lucra În librărie și prea puțin se străduia să-și ascundă antipatia față de Fermín, uzurpatorul. — Uitați-vă ce frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă din casă cu valizele și gențile lor, cu sacoșele și pachetele lor, cu pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-au deschis, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]