936 matches
-
că realizează o deschidere către „Marele Timp”, către timpul sacru. Pentru omul religios, nici spațiul nu este omogen: „el prezintă rupturi, falii, există porțiuni de spațiu calitativ diferite de celelalte” (/21). Vorbim astfel de spațiu sacru și de spațiu profan. Sacralitatea unui spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale Întâmplărilor de la origini; astfel de urme sunt hierofanii. El participă la un „centru” al lumii, „centru relativ din punct de vedere logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a narațiunii mitice imaginate de Eliade: „revelează omului care a „uitat” originile lui mitice și noblețea lui pierdută cât de mediocră i ar fi condiția, omul modern este un purtător de semn și are șansa unei inițieri spre și În sacralitatea lui” (/164). Mitul reprezintă spațiul de securitate al omului, iar literatura nu poate fi decât „fiica mitologiei”Eliade sugerează această genealogie În convorbirea cu Claude Henri Roquet din 1978: „Se știe că literatura, orală sau scrisă, este fiica mitologiei și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
semnificațiile unei situații arhetipice. De aceea, este Îndreptățită aprecierea că acestea traduc experiențe primordiale și presupun descifrarea semnificațiilor esențiale ale fenomenelor religioase: „am Înțeles că «formele istorico-religioase » nu sunt decât expresii, infinit variate ale câtorva experiențe religioase fundamentale. Când descoperă sacralitatea Cerului sau a Pământului, omul religios Își exprimă descoperirea sa prin „forme” (figuri divine, simboluri, mituri etc.) care nu reușesc niciodată să traducă exact și total ceea ce semnifică sacrul ceresc sau teluric. Iată de ce alte categorii le Înlocuiesc, la fel de incomplete
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
transpare ideea că omul simte nevoia stabilității și a referințelor esențiale. Deci, totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, Întrg universul său semnificativ este, În esență, arhetipul. La Eliade, arhetipul este, totodată, un prototip, un „Model Exemplar”, asimilat Însăși esenței sacralității: „Cu cât un om este mai religios, cu atât el dispune de modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale” (/27). După propria mărturisire, autorul român a fost frapat de Îndârjirea cu care oamenii societății arhaice s-au revoltat Împotriva „timpului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
altul, de la un mod la altul, integrând toate aceste niveluri și toate aceste planuri, fără Însă să le fuzioneze” (/412). Spre deosebire de hierofanie care instituie o discontinuitate În experiența religioasă prin ruptura sacruprofan, un simbolism realizează „solidaritatea permanentă a omului cu sacralitatea” (/408). A doua apreciere a simbolului arată pregnant dubla sa funcție: existențial unificatoare, și cogniscitiv deschisă, interpretativă, reductibilă la prima funcție: „o dată constituit, simbolul e investit cu o dublă funcție, „existențială” și cogniscitivă. Pe de o parte, un simbol unifică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor de istoria religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
din iluzie, din insignifiant, din profan și transportați pe celălalt tărâm”, care este un tărâm fantastic, „Însă numai pentru neinițiați. În sens Înalt, acel tărâm e tocmai realul Însuși, realul absolut” (). Eroii care pătrund În teritoriile fantastice sunt instalați În sacralitate, cei de dincolo de cortina „care există și nu există În același timp”, ca În ,,Adio!”, cei ai căror priviri străpung vălul Maiei (/XIV), cei care reușesc să găsească „centrul”. Intrarea În acest spațiu al „paradisului pierdut” le redă adevăratul destin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
modern a pierdut posibilitatea de a trăi sacrul la nivelul conștiinței, dar el continuă a fi hrănit și orientat de inconștientul său. Inconștientul (așa cum ne amintesc psihologii) este religios, În sensul că este constituit din ,,pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate”. În termenii lui Eliade aceste pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate (arhetipurile lui Jung ) sunt miturile. Ele n-au dispărut din existența omului modern dar nici din istorie. Sunt doar ,,camuflate”. Concluzia este că, omul se poate ridica și din
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dar el continuă a fi hrănit și orientat de inconștientul său. Inconștientul (așa cum ne amintesc psihologii) este religios, În sensul că este constituit din ,,pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate”. În termenii lui Eliade aceste pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate (arhetipurile lui Jung ) sunt miturile. Ele n-au dispărut din existența omului modern dar nici din istorie. Sunt doar ,,camuflate”. Concluzia este că, omul se poate ridica și din această a ,,doua cădere” a sa. Are de partea lui miturile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fi În lume” al individului umilit de istorie. Acesta ar putea fi definit astfel: individul comun este În căutarea continuă a plenitudinii pe care istoria i-a luat-o sau i-o ascunde. Omul trăiește Într-o veșnică căutare a sacralității sale, care-i este și salvare. Considerăm că prezența operei lui M. Eliade În școala românească se va menține cel puțin la același nivel și nu vom Înceta nici o clipă să evidențiem, alături de acesta, biografia sa tulburătoare, care face din
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lumi ușuratice, fără sens și motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor. Cinci comedii inedite alcătuiesc culegerea Estul sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică”, pune în scenă personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă în vioiciunea armonioasă a dansului și în umorul bonom), cu gustul frumosului și legea omeniei. Sărbătorescul, dragostea de viață datorează mult din expresivitatea lor ritmului captat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Ilarian" : Curând după aceea ai trecut În Italia, adecă În acea țară pe al cărei pământ luase și Georgiu Șincai XE "Șincai" aspirațiunile și... chiar primele informațiuni autentice... despre originea națiunii. Italia va dobândi astfel, În conștiința ardelenilor, o dublă sacralitate, o Îndoită calitate de tărâm inaugural, conferită, pe de o parte, de strămoșii latini, pe de altă parte, de eroii mitizați ai Școlii Ardelene. 4. Tărâmul clasicității Revenind la imaginea patriei originare, a vestigiilor latine, putem alătura acestei teme o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru locurile și monumentele clasice este unul În general eliberat de conjuncturi exterioare; el le cultivă În mai mare măsură pentru valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această Italie clasică primește și ea, În conștiința ardelenilor, atributul sacralității; Cipariu XE "Cipariu" , venit la Como pentru „clasicitatea locului”, Îl numește „sfânt loc”. Nu mai este Însă vorba de o sacralitate națională, ci de una estetică și culturală. Imaginea Italiei clasice implică lărgirea perspectivei temporale și tematice, incluzând și aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această Italie clasică primește și ea, În conștiința ardelenilor, atributul sacralității; Cipariu XE "Cipariu" , venit la Como pentru „clasicitatea locului”, Îl numește „sfânt loc”. Nu mai este Însă vorba de o sacralitate națională, ci de una estetică și culturală. Imaginea Italiei clasice implică lărgirea perspectivei temporale și tematice, incluzând și aspecte exterioare Antichității latine. Cipariu XE "Cipariu" sărută, la Como, țărâna pe care o călcară nu numai „picioarele Pliniilor, Ceciliu poeta”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
14. „Mielul, vita și puiul se numără printre cele permise; porcul și scoicile sunt interzise.” ritualul pregătirii mesei și justificarea religioasă a alimentației sunt elemente specifice stilului de viață al evreilor ortodocși și necesare în vederea definirii identitare. Sfințenia mesei și sacralitatea spațiului personal din fiecare locuință amintesc de mentalitățile tradiționale, arhaice, în care fiecare practică socială avea un model divin, iar acțiunile umane reprezentative imitau modelele arhe tipale revelate de o divinitate și transmise intergenerațional. Păstrarea lor în actualitate (cel puțin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
asemenea, comunitatea creștină primară era una „pneumatologică” (de la gr. pneuma - „Duh Sfânt”). Era o comunitate constituită temeinic prin câteva Taine ale inițierii creștine: botez, mirungere, euharistie, „dar, în același timp, era o comunitate orientată escatologic spre Împărăția lui Dumnezeu”. În raport cu sacralitatea unei comunități se contura și simbolistica tainelor creștine. v.6. Simbolistica botezului și a mirungerii aceste taine sunt corelate cu simbolistica sacră a Bisericii în genere. * Pridvorul. Pridvorul bisericii creștine „simbolizează lumea aceasta, timpul și spațiul create întru care suntem
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
duse până la genunchi, și prosternarea cu fața la pământ. în timpul oficierii ritualului, spațiul din jurul credinciosului este unul sacru. Atunci când musulmanul se apropie de sfârșitul rugăciunii, se întoarce spre dreapta, apoi spre stânga, rostind formula: „Pace asupra voastră și îndurarea lui Dumnezeu”. Atunci sacralitatea spațiului încetează, iar cei din preajmă pot să i se adreseze, răspunzându-i cu formula „Dumnezeu să primească”. El continuă: „De la noi și de la voi fapta cea bună”. În timpul ritualului rugăciunii, când sunt mai mulți, musulmanii își aleg un imam
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
În jurul unui teritoriu consacrat (hima) se află sanctuarul Kaaba (cub). Este un edificiu fără acoperiș, având încrustat într-unul dintre unghiurile sale Piatra Neagră, socotită a fi de origine divină. Stăpânul pietrei este allah însuși. Din punct de vedere sociologic, sacralitatea sanctuarului Kaaba atrAge periodic foarte mulți credincioși musulmani. Prin urmare, activitățile de tip comercial au înflorit din plin. Se vând și se cumpără produse specifice. Astăzi, multe firme și societăți comerciale au reprezentanțe în zonă. Acumularea de bogăție la Mecca
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
despre motivul mitic universal al confruntării dintre un zeu și un monstru marin ofidian. vezi: ra - apophis (egipteni); Zeul Ninurta și asag (sumerieni), Marduk și Tiamat (babilonieni), Zeus și Typhon (greci). h) Agni. „în Veda, zeul agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale.” asemenea lui Hermes, agni este crainic între cer și pământ. Prin mijlocirea lui, ofrandele ajung la cer. Este arhetipul preotului, fiind numit sacrificator sau capelan. De aceea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
este "mitologic", ci și că unele din conținuturile sale sunt purtătoare de valori cosmice, altfel zis, că ele oglindesc modalitățile, procesele și destinele vieții și ale naturii vii. Se poate chiar spune că singurul contact real al omului modern cu sacralitatea cosmică se efectuează prin inconștient, fie că e vorba de visele și de viața lui imaginară, sau de creațiile care izvorăsc din inconștient (poezie, jocuri, spectacole etc.)."102 Discipolul, dar și adversarul lui Freud, Jung, a corectat unele aspecte controversate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
face din el o instanță ușor de stereotipizat" (nu are interioritate complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori decât pe cel personal).444 Eroul se naște într-un "climat public deficient de sacralitate", eroicul presupunând o relativizare a ideii de sacru, consonantă cu relativizarea teocrațiilor, de unde derivă libertatea sa de funcționare, fiind reprezentat ca ființă care restabilește o ordine temporar bulversată, însă el poate greși, căci este o ființă "care nu are dimensiunea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
J.-M. Geneste) au efectuat cercetări începând din 1998. În prezent, prin datările de cronologie absolută, efectuate pe eșantioane de cărbune folosit la pictură, s-au stabilit cele două perioade de ocupare și de folosire a peșterii ca loc de sacralitate colectivă: prima între 32.00 - 29.000 ani BP, a doua, între 27.000 - 25.000 ani BP (J. Clottes b, 2005, p. 67-75), o pictură reprezentând un bizon fiind datată la 30.340 ± 570 BP (J. Clottes, 2003, p.
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
acelor comunități umane. Am constatat, așadar, că au existat cinci tipuri de sanctuare: I. la intrare, sau în partea cea mai ușor accesibilă a grotelor (Altamira, Lascaux); II. situate în zonele profunde, aproape inaccesibile ale acestora, de unde și caracterul de sacralitate, de mister (Niaux, Font-de-Gaume); III. expuse atât aproape de intrare, dar și în zone mai profunde (Gabillou, Lascaux etc.); IV. situate pe culoarul grotei, de regulă, strâmt și relativ greu accesibil (Gabillou, Combarelles); V. în aer liber (Dolni-Vestonice, Kostienki etc.) sau
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
ci sunt apărați, ei capătă o valoare simbolică, de trecere, iar ofrandele menajere au rolul de a sublinia importanța voinței umane față de cei asemenea lor. Mai mult încă, la Sungir, la Dolni-Vestonice etc., constatăm o valorizare extraordinară a înmormântării ca sacralitate a trecerii, fie că este vorba de o posibilă ierarhizare socială, fie că se acordau puteri deosebite celor cu trăsături deosebite, evidențiate prin deformări patologice sau prin oricare altfel de trăsături care îi deosebeau de membrii comunității. Depunerea ofrandelor de
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]