521 matches
-
puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și, ieșind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împotriva împăratului și să renunțe la orice sancțiune împotriva cardinalului vinovat. Bineînțeles, de îndată ce atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcut să străbat lumea largă, pe Dumnezeu care m-a făcut să trăiesc supliciul orașului Cairo, ca și pe cel al Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în continuare. Cel puțin, nu cu voce tare. Erau mai puține mașini pe drum acum: venea Sabatul, îi explică Uri. Ierusalimul era din ce în ce mai ortodox zilele acelea, ceea ce însemna că a conduce de vineri după-amiază până sâmbătă la apus era un sacrilegiu. Alt motiv pentru care locul ăsta putea să te înnebunească. Uri făcu semn unui taxi, vorbind cu șoferul care dădu tare volumul radioului. —OK, Vladimir junior, zise Maggie. Ce se întâmplă? Își luă o mină dramatică după care citi mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte din Seul, unde cunoscusem Întâia oară ce Înseamnă eleganța și rafinamentul extrem-orientale, Întâlnirea imaginară dintre Iosif din Cana Galileii (unul dintre evreii creștini urmăriți, de amintirea sacrilegiului de pe dealul Golgotei, care așteaptă parousia, a doua venire pe pământ a lui Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric și instaurarea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, conform profețiilor Apocalipsei) și colegul meu japonez Francis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului și a societății își găsește rădăcinile în copilăria lui pioasă, nezdruncinată nici de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu, după îndelungate rătăciri și lupte. Religiozitatea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie, ierosolie și simonie, făcând să freamăte bărbile și sutanele judecătorilor și să se audă un murmur de spaimă. Procopiu însuși adăugase în paranteză, pentru cititorii ziarului, explicația cuvintelor: iubire excesivă de bani, sacrilegiu și trafic cu obiecte spirituale, se pedepsește cu caterisirea, excomunicarea. S-a admis în unanimitate darea în judecată. „Se numește o locotenență precum și o comisie de trei nunții apostolice care să-i facă cele trei invitații canonice.“ Ziarele au avut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu bucuros. Se temea că o dată cu amintirile se vor Întoarce și răspunderile. De obicei, viața Îți dezvăluie treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă digitală. Nu cred că exagerez dacă afirm că Ceakra a fost o deschizătoare de drumuri în domeniul digital art. Și totuși, într-o seară, am comis sacrilegiul de a da cu spray pentru insecte. Am revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
elocventă în acest sens. E vorba de un aparent sacrificiu, fiindcă, de fapt, prezența magicei cifre trei în ritualul zidirii iubirii în celălalt, al întrupării, combinând urme de eresuri, de basme, de mit se face la limita dintre sacrificiu și sacrilegiu, din moment ce metamorfoza îndrăgostitului e ambiguă, ca și starea de imponderabilitate pe care i-o induce dragostea: De trei ori trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă bună (...) / a trebuit să devin de trei ori / jumătate de om, jumătate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lăsat singur cu Velunda. Listarius rămase tăcut. — Ce-ai făcut, mi-ai luat-o înainte? Ai ajuns la escortă, apoi te-ai întors să mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura cu dosul mâinii. Îi făcu semn băiatului să pornească înaintea lui pe cărare și începu să meargă aplecat, înfruntând furtuna. Se întreba ce se întâmplase cu cealaltă prăjitură cu miere și susan - fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii îi erau luminați de zâmbet. Avea pașii ușori și hotărâți cu care se ducea și venea din lumea morților - din lumea zeilor - în lumea celor vii, când o chema sufletul curat al lui Valerius, care nu ucidea, nu comitea sacrilegii, nu se păta de vreuna din vinile ce i-ar fi luat vederea lumii invizibile și legătura cu lumea magică a naturii, spiritelor și tărâmului de dincolo. Nu ucid, repetă. Zâmbi, vârând amuleta sub veșminte. — Valerius, spuse Marcus dezolat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prezenți să protesteze. Asiaticus continua însă să scrie, iar Listarius privea în pământ. Fiul lui Vitellius dormea lângă tatăl său. În fundul sălii, sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are sub comanda lui patru cohorte urbane, fiecare cu câte o mie de oameni, și șapte cohorte pentru lupta împotriva focului... Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A jurat că va abdica și, în schimb, a ordonat un masacru și a înfăptuit un sacrilegiu. Aș fi vrut să intru în Roma fără vărsare de sânge, dar mă văd nevoit să lupt. Vom porni în zori, și în câteva ore vom fi la porțile orașului. — Te avertizez că vitellienii sunt mulți și că toată plebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
n-aveam teoretic motive de Îngrijorare, doar purtau pecetea inelului, aveau garanție. Le-am citit. Și-apoi m-au prins În gheare cei doi criminali. N-au iertat nimic. Nu Înțelegeam nimic. Martin Îi lăsa impasibil să vorbească. Să comită sacrilegiul. M-au desființat cu veselă gingășie. Nu-mi venea să cred. Ce dracu’ era asta, blestemam clipa-n care fusesem de acord să vin la nenorocitul ăsta de Universitas, să citesc la cenaclu, să citesc În general și să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de gleznă, tocmai în celălalt capăt al zidului. Nu mă săturam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au părut nesfârșite. Nu știu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei și sălbăticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul că săvârșesc un sacrilegiu privind-o, dar nu găseam puterea să mă despart de fereastră. Plecând, îi auzeam râsul prin toate sălile prin care am trecut. II Eram o dată la Tamluk și pornisem să mă plimb în susul apei. Atunci am simțit cât sunt de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropii prea mult de mine, așa prea goală cum era, dar întîlnindu-i șoldurile încă acoperite de sari, am cobo-rît într-o singură mângâiere mâinile de-a lungul spatelui ei arcuit și am dezvelit-o până la pulpe, tremurând tot de acest sacrilegiu și îngenunchind în fața acestui trup gol, care depășise pentru mine orice frumusețe și participa acum la miracol. Și-a înlănțuit ea singură brațele de umerii mei, implorîndu-mă să mă ridic, fără o vorbă (căci tremura toată, și imensa bucurie care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu n-am noroc, pe mine, de când mă știu, mă urmărește piaza-rea. - Da, interveni Laura, a fost destul să le vorbească despre nenoroc și piaza-rea, ca să-l întrerupă amândoi deodată, ridicând speriați brațele în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-un anumit fel logodiți. Dacă domnul filozof numește asta nenoroc Și piază-rea... - Fapt este, continuă Darie, că nu voiau să mai mă asculte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]