884 matches
-
caracterului plăcut afișat și a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos. Așa cum spusese cineva: „Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Watson este acela că nu este un sadic. Este doar un nemernic de primă clasă.“ Diehl acceptase finanțarea din partea lui Watson cu foarte multă reținere. Își dorea să nu fi avut nevoie de ea. Soția lui Diehl era bogată și el pornise BioGen cu banii ei. Prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zis Armanoush Asyei care stătea lângă ea. — Mda, mie-mi spui, a oftat Asya. Apoi a spus În șoaptă. — Șșșt! Mătușa Zeliha nu știe că fumez. Armanoush a fost surprinsă de faptul că Asya, care simțea o plăcere rebelă, aproape sadică În a o Înfuria pe maică-sa de câte ori avea prilejul, era o fiică ascultătoare când venea vorba să fumeze În fața ei. Pe parcursul orei următoare au pălăvrăgit leneș În timp ce chelnerii aduceau un fel de mâncare după altul. Mai Întâi au servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu găseam nimic feroce. Nu Încercasem s-o supun pe mama la chinuri. Eram așadar normal? Zscharnack m-a lansat iarăși pe pista care ducea la tata, căruia, abia născut, Îi dorisem nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine testul cu copacul Împreună cu soră-mea Bénédicte, care Își termina studiile de psihologie. „Desenează multe flori“, mă sfătuise ea, „asta se interpretează ca o lipsă de prevedere și de metodă“. Îmi arătase desenul unui copac făcut de un tînăr sadic: exact genul de copaci pe care Îi desenam și eu cînd eram mic. I-am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
într-un an sau doi ne va aduce un profit serios. — Da, dar nu înseamnă jurnalism autentic, așa e? insistă Keith Wilson. Nu obții premiul Pulitzer pentru că faci reclamă la târguri de vechituri și ajuți vreun masochist să găsească un sadic crud și drăguț la anunțurile matrimoniale, nu-i așa? Fran se ținu tare pe poziție. — Poate că nu. Dar dacă Fair Exchange ne-ar aduce într-adevăr bani buni, am putea în sfârșit să finanțăm Citizen așa cum se cuvine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fu uluită recunoscând-o în această scorpie irascibilă pe bătrânica aproape catatonică așezată de obicei într-un scaun cu rotile, la doar câțiva centimetri de televizor. Poate că nu-i plăcea să se uite la televizor și un îngrijitor extrem de sadic o așeza acolo dinadins. Fran își propuse ca data viitoare să aducă o pungă de cornuri cu cremă de migdale, deși probabil că bătrâna avea să se uite nedumerită la ele și avea să spună: „Ce-i cu porcăriile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l omor și pe el, nu? Să zic așa, că eram, cum să vă zic acuma, eram un fel de legitimă apărare, că era la mine-n casă și a intrat prin efracție. Dacă eram un criminal cu sânge rece, sadic și pus pe crime... Dar eu am fost un amărât care am căutat să tot creez, așa, niște povești de nebun... I-am tăiat un sân, l-am fiert, în scopuri canibalice. Deci eu mi-am construit, așa, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
răspuns eu. Dar ce ai făcut, câți ai omorât de ți-au dat pe viață? m-a întrebat ea. Am un singur omor, i-am spus eu. Cum pentru un singur omor ți-a dat pe viață? Omorul a fost sadic? m-a întrebat ea. Nu. Nu i-am făcut nimic, doar atât, l-am legat la mâini, la picioare și la gură și l-am lăsat așa după ce am plecat, i-am spus eu. După ce i-am povestit în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo, la etajul cinci, confort unu, cu trei camere, comandat, foarte frumos, două balcoane mari. Așteptam să moară, să zic așa. Nu știu, pare așa, un pic cam sadic, dar vroiam să-l văd cum moare. Vroiam să-l văd cum se chinuie, în fiecare zi mă duceam acolo. Vroiam să-i arăt eu lui că nu e nemuritor el. Nu e el cine crede că este. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adus la jilava, m-a adus și pe mine de la craiova. Am intrat-am ieșit de la instanță-am ajuns la craiova-m-a prins meseveul din urmă. Mă interesam, dar nu vroia să-mi spună nimeni nimic. E rechizitoriul că e crimă sadică. Că i-am tăiat picioarele și capul. Din cauza lui frati-miu am luat asta. Cu recurs cu tot. Crima ARPAD BUDI Mătură și spală secția meseve. 30 carpati,2 cutii ness, 5 cartele telefon, radio La vaci, douăzeci-treizeci. Pășteam, mulgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din Maupassant, publicată de (Alexandru) Claudian — prezintă o altă ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur, se înfundă în gîndurile sale, își rumegă himerele (...). Și astfel se clădește în juru-i o lume fantastică, cu contururi nestatornice, o lume al cărei centru e el, lume ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori străbate, cînd toate încercările de a reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu-mi rămâne decât să insist și știu să aștept. Ea ceda în cele din urmă, dar nu neapărat de dragul fratelui ei, ci din mândrie. — Bine, fie, dar de acum încolo cu dobândă de zece la sută pe săptămână. — Ești sadică! — Adică? Dacă nu-ți place, du-te și cerșește în altă parte. — Cum să-i iei dobândă propriului tău frate? — De ce nu te îngrijești și tu mai mult? o tachina el din când în când. Așa n-o să-ți găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu voce răgușită. Un ucigaș ca mine nu are cum să trăiască o veșnicie... Apoi s-a întors spre Gaston și, zâmbind ușor, a ridicat mâna care ținea pistolul. L-a îndreptat spre Gaston un timp, urmărind cu o plăcere sadică chipul străinului contractându-se de frică. A pus degetul pe trăgaci și a apăsat ușor. Nu s-a întâmplat nimic. Un zgomot puternic, dar nici un glonț. Să nu-ncerci să fugi, străine... Data viitoare vor fi și gloanțe. You speak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o lumină comică, Îți devin mult mai simpatici - dacă descrii pe cineva, să zicem, ca pe o știucă umană, obeză, râgâitoare, cu albeață la ochi, după aceea te Înțelegi mult mai bine cu persoana respectivă, fiind conștient că tu ești sadicul care l‑a privat de orice atribut omenesc. Și cum l‑ai tratat cu o metaforică violență, simți că‑i datorezi oarecare considerație. După ce soții Battle au plecat, Ravelstein (care părea contorsionat de un râs lăuntric) mi‑a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face așa ceva. Orice, numai așa ceva nu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face așa ceva. Orice, numai așa ceva nu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. BĂRBATUL CU BASTON: Asasini! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Criminali și asasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Acuma mâncăm. MACABEUS: Zi măcar o jumătate de sunet. PARASCHIV (Lângă MACABEUS.): Cască gura! (Pauză; PARASCHIV îl va hrăni pe MACABEUS; îi va introduce în gură cartofii fierți, la început cu oarecare grijă, apoi tot mai amuzat, apoi tot mai sadic.) PARASCHIV: Îți place? MACABEUS (Molfăind.): Nu simt nimic. PARASCHIV: Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind.): Ce? PARASCHIV: Vezi cât țin eu la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se poate ca acum să am patru, a mugit Amanda cuprinsă de un nou spasm. Dac-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la ele. Contrar așteptărilor, nu existau nici un fel de instrucțiuni care să-l lămurească unde venea fiecare bucată de plastic, arici sau capsă. Nu era pentru prima dată când Hugo bănuia că în producția materialelor pentru copii era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră. Hugo și-a spus că se simțea ca un șoarece prins între labele teribil de sadice ale unei pisici. Laura a întors capul către Alice. Am avut dreptate. Arată într-adevăr bine. —Laura, a spus Hugo în sfârșit. Dinții Laurei au sclipit lipicioși în lumina lumânărilor. —Fergus s-a întors pe perioada weekendului, așa că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]