4,384 matches
-
secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi în față. Dai coneacu' ăla?" "Îl dau, mă, să scap dă gura ta. Al'fel mă știe toată strada că ți-am rămas dator. Tai așa, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la treabă. Își aminti iarăși că toată pățania lui cu ușa, cu accidentul și cu spitalul de la insecticidul ăla pornise. Își aminti și oftă. Intră în vorbă cu nea Anton: "Salut, bre! Care mai e viața lu' matale?". Liniște și pace, tată, liniște și pace", răspunse colegul cel placid. "A venit fufele alea dă la birouri?", se interesă Vasile. "A venit, a venit, cum să nu vie?" Îl fixă cu privirea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
teamă că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu pași rari și leneși, a dezamăgire, prin ninsoarea care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
același timp, senzația că pe sub fusta destul de lărguță, de mohair, ar fi goală pușcă și când fețele amândurora ascundeau ceva, și în același timp voiau să afișeze că nu ascundeau nimica. Oare căzuse într-o cursă? Voi să răspundă la salutul lui Valy și să plece, dar gândul că Valy chiar i-o adusese pe Iozefina, ca pe tavă, îl făcu să rămână și să se așeze pe un scaun. Gândul laș. Și-o aminti pe Iozefina mai proaspătă ca oricând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici? Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut larg În direcția parbrizului negru, scărpinându-mi apoi, ca din Întâmplare, creștetul, acolo unde bănuiam că malacul purta un bandaj cât o farfurie zburătoare. Pe hol, madame Kropotkina m-a interceptat, zâmbind cu toată claviatura. — Vai, domnu’ Igor, n-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hirsută a lui Kuznețov. Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit undeva În stânga Sa și, probabil, a făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând palma Într-un salut batjocoritor. A sosit vremea să-ți cunoști Autorul. — Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit undeva În stânga Sa și, probabil, a făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând palma Într-un salut batjocoritor. A sosit vremea să-ți cunoști Autorul. — Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și modernizarea ei. Cu ocazia aniversării a 90 de ani de existență a armei Apărare CBRN, vă rog să-mi permiteți să vă adresez sincere felicitări pentru munca desfășurată, alături de urarea de noi și însemnate succese în activitatea viitoare și salutul meu camaraderesc ! LA MULTI ANI !
CADENȚE PESTE TIMP by Gheorghe Teleman () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93201]
-
că nici el nu dormea - Pablo auzea din cînd În cînd foșnetele cîrpelor În care era Învelit, cînd mai punea cîte un vreasc, să Întrețină focul - iar el nu știa cum să-l provoace, după ce nici măcar nu-i răspunsese la salut. În cele din urmă, pentru a spune totuși ceva, tuși convingător. Bineînțeles, nu se așteptase la vreun răspuns, dar Își crease singur ocazia de a observa că Îi e sete. Urmă un șiretlic vechi de cînd lumea: ca să obții bunăvoința
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică de pe scaun, ci Îmi Întinse mîna și scutură de cîteva ori din cap, confirmînd astfel salutul meu. — Oricum aveam de gînd să trec pe la tine, zise. Dai și tu ceva de băut? Uite, domnul Pablo tocmai a găsit pe internet ceva ce-l interesa foarte mult, adresa unui deputat pe care l-a văzut la televizor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
când am intrat În camera de proiecție de la Apollo, Else Oloaga tocmai se pregătea să monteze ultimul jurnal de actualități. Toată lumea Îi zice așa, chiar dacă are ambele picioare amputate. Colega mea păru să nu mă considere vrednic nici măcar de un „salut“. De obicei vorbea destul de mult, dar de data asta tăcerea ei era atât de densă, Încât părea palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
german ar fi făcut bine să rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la loc În pat. Fii bun și Închide ușa aia. Am procedat Întocmai, dând la o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul scaun din Încăpere. Trecură câteva minute despre care n-am cine știe ce de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
este Încă foarte la modă În Megève. —Sophia! Viens nous voir!1 o chemară ei când o văzură. Sophia le făcu cu mâna și se Îndreptă spre ei. —O, Doamne, o ia prin partea asta, am spus eu. Stai calmă, salut-o. De fapt, hai să fim super-prietenoase, ordonă Lauren. Bună, Sophia! o strigă ea tare, În timp ce Sophia Înainta de-a latul terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună! Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sylvie! M-am Întors și l-am văzut pe Milton În spatele meu. Era bronzat și purta o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică de pe sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a interzis să-i mai telefoneze, are senzația că a scăpat de o povară; se simte ușurat și-și dă seama că va fi într-adevăr senin, fără umbra altor gînduri, cînd o va întîmpina, peste cîteva momente, pe Sorina. Salut! I-ai și uitat numărul rîde Mihai Vlădeanu apropiindu-se dinspre gară. Nu-i acasă răspunde Vlad, strîngînd mîna întinsă. Ce zici de viscolul ăsta? Îmi pare rău! Nu mai știu nimic de sudor. A! rîde Vlad. Nu știam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo cam toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ales între cel ce-o copleșește cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce Mihai încearcă să răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de salut și se întoarce spre sala de așteptare, în timp ce Mihai încearcă să răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]