1,165 matches
-
clanului Tokugawa se retraseră de la Castelul Kiyosu, înapoindu-se la Okazaki, în Mikawa. În dimineața aceleiași zile, Ishikawa Kazumasa se duse la Kuwana cu Sakai Tadatsugu. După ce se întâlniră cu Nobuo, Kazumasa îl vizită pe Hideyoshi, în Nawabu. Transmițându-i salutările oficiale ale lui Ieyasu, îi înmână scrisoarea de felicitare și plecă. După plecarea lui Kazumasa, Hideyoshi îi privi pe oamenii din jurul lui. — Uitați-vă la asta, spuse el. Tipică pentru Ieyasu. Nimeni altul n-ar fi fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
latitudinea Robertei Anastase care este foarte pricepută la număratul păsărilor... călătorite din săli parlamentare... Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un 11 septembrie, de le-a ajuns până-n măduva oaselor, americanii au redescoperit binefacerile salutare și reconfortante ale suflării în iaurt. Și suflă săracii, de li se desprind bojocii de coaste, însă cu toate acestea tot o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
îmbrățișăm. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Helen m-a întâmpinat spunându-mi: —Vai, Doamne, am înghețat. Mama m-a salutat împingând-o pe Helen și zicând: — Nu lua numele Domnului în deșert! Tata m-a salutat spunând doar: —Salutare! La momentul acela, nu i-am dat prea mare atenție. înainte ca în decursul conversației să intervină vreo pauză, mama mi-a împins în brațe o geantă. — Am adus câte ceva. —Minunat, am spus eu cotrobănind prin ea. Tayto, Tayto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pentru căși permite Dedicată familiei mele Prologtc "Prolog" Salutări de pe marginea prăpastieitc "Salutări de pe marginea prăpastiei" E ziua nunții mele. Mai sunt două ore până când se presupune că va trebui să mă îndrept către altar. Prietena mea cea mai bună, Beatrice, mă ajută să-mi trag rochia peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Pentru căși permite Dedicată familiei mele Prologtc "Prolog" Salutări de pe marginea prăpastieitc "Salutări de pe marginea prăpastiei" E ziua nunții mele. Mai sunt două ore până când se presupune că va trebui să mă îndrept către altar. Prietena mea cea mai bună, Beatrice, mă ajută să-mi trag rochia peste cap. În timp ce rochia foșnește în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Chiar aș vrea. Dar... cum rămâne cu... Nici măcar nu sunt În stare să-i pronunț numele lui Kerry. Urmează un scurt moment de tăcere, În timpul căruia mama și tata se privesc, apoi Își feresc iar privirea. Evident, Kerry Îți transmite salutări ! spune mama veselă, de parcă vrea să schimbe brusc subiectul. Își drege glasul. Știi, s-a gândit că poate la anu’ se duce la Hong Kong. În vizită la tatăl ei. Nu l-a mai văzut de cinci ani și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de vorbă cu mine, de frica lui Mao. Îmi schimb strategia. Joc ceea ce eu numesc jocul confuziei. Aflu destinația lui Mao și îi dau telefon guvernatorului după vizită. Îi zic: Tovarășul președinte mă roagă să vă transmit cele mai călduroase salutări. Apoi întreb ce a făcut președintele în timpul vizitei. Aflu că a fost dus să viziteze obiective care se remarcau în muncă. O oțelărie în nord și o mină de cărbuni din vest, o fermă avicolă în sud și o crescătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Îi transmit salutările lui Mao și îi spun că trebuie să găsesc scriitori buni. Nu poate Doamna Mao să găsească scriitori buni la Beijing? Metropola imperială nu atrage intelecte deosebite? Zâmbesc. Un zâmbet care demonstrează secretul absolut. Un zâmbet pe care primarul Ke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochii. În spatele lui, o mie de trupuri se întind la pământ. E ora zece dimineața când primesc un raport de la agentul meu, domnul Dong. L-am trimis să verifice în secret ce fac studenții. L-am rugat să-i transmită salutările mele lui Kuai Da-fu. Am ordonat ca în apa din spitalele din apropiere să fie băgată glucoză și să le fie dată studenților. Am pus-o pe centralistă să-mi facă legătura cu prietenul meu Lin Biao, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vis ca atîtea altele dintr-o viață pe care doar printr-un eufemism aș numi-o banală. Sper ca măcar promovarea mea mult așteptată de la documentare la cercetare să nu fie și ea tot un vis. Cu cele mai bune salutări și cu mulțumirile familiei mele pt. felicitare. Complimente și urări soției, pe care am văzut-o În fotografia de care nu te desparți nicăieri. Și bine faci: ce am ajunge fără căldura familiei? Nici măcar nu mă pot gîndi. Rămîn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec eu... - De ce să mai treci? Pui laba pe-o bolșevică, o aduci Încoace, eu Îi dau vata, dumneata o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu pilotul care vorbise primul. Perfect de acord... Dar ce vreți, atunci? Să ne întoarcem și să continuăm să pierdem timpul și să consumăm benzină? N-o să-i găsim, insistă. N-o să-i găsim niciodată! Locotenentul Razman negă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am Întrebat eu. — Bine, mi-a răspuns. Pentru Leggo, asta fusese o conversație foarte lungă, căci, deși foarte arătos, nu prea făcea doi bani la capitolul socializare. Lucy, exact opusul lui, se lansă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Militanți. Mi-am zis că poate mai afli de la el câte ceva despre Jeff ăla. Am ridicat din sprâncene aprobator. O umbră ne Întunecă masa. — Să trăiești, Tom, rosti umbra, cu miorlăitul nazal specific unui Socialist Militant. Cum mai merge, amice? — Salutare, Pegg, răspunse Tom politicos. Pegg, ea e Sam. Mă duc să mai iau de băut. — O halbă de bere tare, comandă Pegg scurt, așezându-se În fața mea. Nu dădea semne că auzise ce discutasem, dar, din fericire, Tom vorbise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea relații acolo, sus. În zilele de sărbătoare, transmitea salutări în mai multe limbi. Asta unea popoarele, oarecum ca lupta de clasă. În limba noastră, papa încă nu spusese vreodată ceva. Paolo mergea pe jos până la Vatican, în fiecare dimineață. Trei kilometri. Picioarele lui erau sănătoase. Paolo era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem eu de la țară și seara, când bărbatul și fiul ei s-au întors de la lucru, ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zărit, a lăsat jocul, s-a dus la mașină și a scos dintr-o geantă o foaie de hârtie. Apoi s-a apropiat de mine și s-a așezat alături. „Ascultă, Alin, tata și mama îți transmit din toată inima salutări.” „Adevărat?” am întrebat eu. „Signora Maria a plâns când mi-a dat scrisoarea pentru tine. Mi-a spus să am mare grijă de ea și să ți-o predau personal. Iar tata s-a gândit să-ți dăruiască bicicleta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și mergînd pe cele patru labe spre barul lui Harry. Nimic nu se schimbase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiu foarte căutată de tîrfa principală și de anturajul ei. Și-ai făcut rost de pastilele alea? — Evident. Mi-a zis: „Dragă, ia picăturile astea“. Iar eu i-am zis „mulțumesc“. Și atunci ea mi-a mai zis: „Trimite-i salutările mele fratelui tău morbid și spune-i să treacă neapărat pe la antrepozit cînd ajunge prin Sheboygan“. — Hai, dă-te, spuse Nick. — Nick, așa vorbesc ei la antrepozit. — Trebuie să fac de mîncare. Nu ți-e foame? — Fac eu de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am trecut printre mese și ne-am dus În bucătĂrie. — Salutare, tovarășe, bine că te văd, Îi spuse hamalul bucătarului. — O, unchiu’ George, spuse bucătarul. La masă mai erau patru negri care jucau cărți. — Ce zici, tînĂrul domn și cu mine am mînca ceva, ne dai? Nici nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici o aluzie la Tres?” „Ce este?” „Nu știu. Trebuie să fie vreo asociație, sau ceva de genul ăsta, nu știu nici măcar dacă există cu adevărat. Am auzit vorbindu-se de ea și mi-a venit În minte apropo de nebuni. Salutări prietenului dumitale Belpo. Spune-i că nu urmăresc mișcările voastre. Și că am o meserie urâtă și, din nefericire, Îmi place”. Întorcându-mă acasă, mă Întrebam cine fusese mai câștigat. El Îmi povestise o grămadă de lucruri, eu nimic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proastă fusese! Oricum, a început prin a-i face curte Sabinei. După ce a aflat exact cât avea nevoie, s-a oferit să-i dea sfaturi materne: auzi, fată, de ce nu-i torni tu un copil? Așa l-ai lega și salutare. Ai putea și tu mânca în voie, n-ar mai trebui să te epilezi în fiecare săptămână. Să vezi ce lejer ar fi! Sabina, oricât de mult și-ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în felul castelului grofilor de la Beclean, și cum s-a întors la București cu automobilul, o distanță cam cât de la Bistrița până la Cluj. Transmise bătrânului complimente prietenești de la Gavrilaș, care este pentru dânsul ca un părinte, iar din parte-i salutări tuturor cunoștințelor și îndeosebi preotului Belciug, fiindcă în cele din urmă s-a purtat așa de frumos, încît trebuiesc uitate micile neînțelegeri din trecut. Adăugă că îl așteaptă pe Belciug să vie în țară, cum a făgăduit pe când se muncea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceasta numai o îndatorire de răspunderi și de prețuiri demne ale serviciilor făcute statului, în calitatea mea de ministru al Afacerilor Străine, dar și expresia caldă a unei autentice și vechi stime. Primiți, vă rog, Domnule Ministru, cele mai alese salutări”. Grigore Gafencu, Misiune la Moscova 1940-1941. Culegere de documente, Ediție îngrijită de Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu, Nicolae Nicolescu, București, 1995, p. 228-233. Declarația lui V. M. Molotov din 2 aprilie 1944, după trecerea Prutului Guvernul sovietic aduce la cunoștință că
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
comercial mă îndreptățesc să vă trimit candidatura mea. Rămîn la dispoziția dumneavoastră, sperînd că un viitor interviu îmi va permite să vă conving prin detalii mai ample. Vă trimit alăturat un Curriculum vitae. Vă rog să primiți expresia distinselor mele salutări. Cu respect, Semnătura Institutii de învatamînt superior de stat* 1. UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI A) Învățămînt universitar de lungă durată la zi Facultatea Specializarea * Facultatea de Electrotehnică Electrotehnică generală 5 Construcții electrotehnice 5 Acționări electrice 5 Metrologie în industria electrică
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]