921 matches
-
de blană, dansatoare la clubul de noapte din clădirea Socony, se luptau cu manetele, chicotind În micile lor mîini pline de bijuterii. — Așteaptă aici! Tatăl lui Jim deschise portiera și ieși pe stradă. — Jamie, ai grijă de mama! Se auzeau salve de mitralieră venind dinspre soldații japonezi care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau spre mal, de pe vasul Petrel. Cuterul vasului, Încărcat cu răniți, se scufunda În apa puțin adîncă ce acoperea bancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acum mama sa era Împinsă În mulțimea de chinezi și europeni pe care marinarii Îi obligau să traverseze Bundul. Un al doilea tanc Îl urma de primul, apoi venea un șir de camioane camuflate, Încărcate cu soldați japonezi. O ultimă salvă de pușcă se auzi de pe vasul american Wake. Ultimul dintre marinarii englezi răniți fu tras pe Întinderea de noroi de sub Bund. Petrolul care se scurgea din vasul Petrel, scufundat, se Întindea ca o pată alungită peste rîu, și, odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful alb care căzuse de pe fațada stadionului. Locotenentul Price alergă pe lîngă el spre șirul de camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dacă era necesar. După o oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întindea un cîmp de orezării necultivate, separate printr-un canal de navigație de parcelele de legume care Înconjurau orașul. Străzile Înguste erau pustii, dar un fum slab se ridica din cîteva coșuri. Peste rîu, un tun naval trase o singură salve bubuitoare. Două canoniere ale naționaliștilor chinezi erau ancorate În mijlocul apei. Ghiuleaua căzu În curtea depozitului fabricii de ceramică, ridicînd un nor de praf roșu. Zgomotul unor arme mici de foc veni dinspre malurile rîului spre sud, unde o companie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau. Atunci, prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe drum, În apropierea sătucului, zeci de orășeni zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hiroshima și Nagasaki. Următorul holocaust nuclear nu va izbucni Între superputeri, Își zise, va izbucni aici, la noi. Din cauza conflictului nostru regional. Sirienii vor invada Înălțimile Golan cu o mie de tancuri, noi vom bombarda Damascul, ei vor trimite o salvă de rachete În orașele de pe malul mării, iar noi vom aprinde ciuperca judecății de apoi. Într-o sută de ani nu va mai fi pe-aici nici un suflet viu. Nu tu Yoezer, nu tu șopârlă, nu tu gândac. Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la răspântie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
soră, vă atrag atenția asupra prețioaselor copii ale planurilor și schițelor pentru decorațiunile din unele apartamente ale palatului de aici, de la Luvru, și de la Tuileries...“). Aceste invenții elaborate sunt, În felul lor, dovada impresionantă a unei imaginații Încă active, precum salvele de pe urmă ale unei nave de război avariate, care se scufundă, dar rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se sus, În aer, apoi căzând din nou. Dacă tirul e bine reglat, n-ai cum să te ferești de ele. Le auzi venind, dar nu ai timp să te miști. Până acum, nu a mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nemți și să ocupăm punctul cel mai Înalt. Era prima acțiune serioasă pe care o organiza Batalionul V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sfârșit? În ceea ce mă privește pe mine, se poate. Copilăriei mele i s-a pus capăt într-un spațiu strâmt și înghesuit atunci când, acolo unde am crescut, a izbucnit, în mai multe locuri deodată, războiul. El a început, asurzitor, cu salvele trase de la bordul unui vas de linie și cu decolarea Stukas-urilor deasupra periferiei portului Neufahrwasser, în dreptul căruia se afla Westerplatte, unde era amplasată o bază militară poloneză; în afară de asta, ceva mai departe se aflau două blindate pregătite de tragere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul exclusiv civil. Văzut prin lucarnele din acoperișul casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și de vântul ușor dinspre nord-vest. Dar, de îndată ce vreau să-mi amintesc de tunetul îndepărtat al salvelor de pe Schleswig-Holstein care își trăise traiul, ca veteran al bătăliei din strâmtoarea Skagerrak și nu mai era bun decât ca navă-școală pentru cadeți - sau de zgomotele gradate ale avioanelor care erau numite Stukas din cauză că, de sus de tot deasupra câmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unde putem găsi „scule și portscule” și, la sfîrșit, știrea cea mai importantă: au apărut revistele Elevul rebusist și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică, Își reveni. Jones apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
orientată spre ea și degetul meu se îndrepta spre butonul de pauză. — Cred că ar trebui să plec, spuse ea și se ridică. În timp ce se ducea spre ușă, cu formularul de sponsorizare în mână, am făcut o încercare bruscă de salva situația, îngăimând: — Cred că o să cumpăr câteva plante. Vor aduce o mare schimbare. Se întoarse. — E o mică seră pe drumul meu de întoarcere de la serviciu acasă, rosti ea încet. Îți cumpăr una dacă vrei. Ți-o aduc mâine. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a fost? Și nu uita de reflectorul montat chiar acolo unde escaladarea părea aproape imposibilă. Imposibilă, dar uite că noi am făcut-o. Atenție, toate grupele de servanți trebuie lichidate în liniște. Nici o împușcătură, altfel alertăm întreg sectorul. Atacăm imediat ce salva este trasă. Un artilerist se îndreaptă spre grămada de proiectile din care ridică unul pe brațe și-l întinde servantului care îl și băgă pe țeavă cu mișcări îndelung exersate. În acel moment, pe zăpadă își face apariția brusc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la evenimentul real și pentru care organizarea teatrului de operațiuni nu are nimic teatral. De fapt, meseria se învață pe platou, nimeni nu știe lucruri precise despre ceea ce este cinematograful, spre exemplu, roșiorii care atacă reduta cad toți la prima salvă de tun, apoi rămîn toți în picioare pînă cînd Grig, regizorul en titre, stabilește primele reguli, la prima salvă cad cei ale căror nume încep cu A și B, la a doua cei cu inițialele C și D și alfabetizarea
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]