1,472 matches
-
se simțea neputincios. În asemenea momente ba dormea, ba se gândea năuc la chipul lui Riku, la copiii săi și la unchiul așezat lângă vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vatră. Servitul mesei era treaba însoțitorilor fiecăruia dintre soli în parte, dar Yozō, când îi aducea samuraiului mâncarea clătinându-se pe picioare, avea și el o față pierită și vlăguită de la răul de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și acum îi consola pe samurai și pe Tanaka. Când Velasco s-a apropiat de ei, au simțit mirosul puternic al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul de mare trece când te obișnuiești cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile, nu veți mai simți nimic nici măcar pe timp de valuri mari sau de furtună. Samuraiul nu putea da crezare cuvintelor lui Velasco. Însă, îl fericea pe tânărul Nishi Kyūsuke care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i mai slăbească, întocmai după cum le spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată din cabina mirosind greu a lac și ulei de pește și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată din cabina mirosind greu a lac și ulei de pește și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât vezi cu ochii. Samuraiul cunoscu astfel pentru prima dată în viață nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde până în Nueva España. Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred că un ocean nesfârșit de ape ca ăsta se întinde până în Nueva España. Probabil că Matsuki nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-l auzi, căci rămase nemișcat, cu spatele la samurai. Privi marea îndelung și apoi se întoarse către el. Umbrele catargelor îi cădeau pe chip. O să tot traversăm oceanul ăsta mai bine de două luni, zise Matsuki. Vântul îi spulberă cuvintele, așa că samuraiul îl întrebă ce-a spus. Senior Hasekura, ce crezi despre însărcinarea ce ne-a fost dată? Însărcinarea noastră? Cred că e o onoare mai mare decât merităm noi. Nu despre asta te-am întrebat, dădu din cap Matsuki supărat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dădu din cap Matsuki supărat. Ce crezi dumneata despre faptul că ni s-a poruncit tocmai nouă, niște simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul că în această călătorie nu-i însoțea ca supraveghetor nici unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului, ca să nu mai vorbim de generali. Dumneata ce crezi, senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru Stăpân și nici pentru Sfatul Bătrânilor nu contează câtuși de puțin dacă o să ne înecăm în drum spre Nueva España sau dacă o cădem răpuși de boală prin țări necunoscute, atâta vreme cât suntem supuși de rang mic. Matsuki văzu că samuraiul se schimbase la față și continuă, ca și cum ar fi fost încântat de această tresărire: — Ce fel de soli om mai fi și noi dacă nimeni nu înțelege o boabă din ce spunem? Ne-au numit ei soli, dar nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin porturile Shiogama și Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i conducă pe pedestrași prin ploaia de săgeți și gloanțe. Însă oamenii de seamă stau în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pedestrași prin ploaia de săgeți și gloanțe. Însă oamenii de seamă stau în spate și comandă întreaga oaste. La fel ca și în război, oamenii de seamă n-au devenit soli, ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare, dar când își văzură stăpânul în picioare la căpătâiul lor, dădură grabnic să se ridice. Stați liniștiți, nu vă ridicați! îi mângâie samuraiul pe cei patru supuși ai săi care-și plecaseră capetele. Tare chinuitor mai e răul de mare. Oceanul e și mai cumplit pentru noi, cei crescuți într-o vale. Îi îndemnă ca atunci când se vor întoarce acasă să nu sufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vale. Îi îndemnă ca atunci când se vor întoarce acasă să nu sufle nimănui nici o vorbă despre halul în care arătau cu toții din pricina răului de mare, ceea ce aduse un prim zâmbet pe chipul însoțitorilor săi. Uitându-se la fețele lor trase, samuraiul își dădu seama că acești patru oameni vor fi singurii săi prieteni de neprețuit în călătoria lungă și grea pe care o aveau de făcut. Întors acasă, pe el îl aștepta o oarecare răsplată. Dar acestor oameni nu le rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noi în vale plouă. În această perioadă, ploaia cădea în fiecare zi fără să se oprească deloc. Țăranii munceau prin ploaie goi și mânjiți de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]