1,327 matches
-
versuri, eseistică, publicistică sau epice. De fiecare dată, găsești în ele ascuns, ca o piatră rară, INEFABILUL. ACEL CEVA PLĂPÂND, ÎNARIPAT ȘI SACRU. Să lăsăm, așadar, inefabilul să vorbească. Intri-n povestea Melaniei Cuc, după ce, în prealabil, ți-ai șters sandalele de praf și ți-ai spălat îndelung mâinile. De ce ? Pentru a nu speria spiritele ascunse, atunci când atingi cu buricele degetelor filele pe care se aștern mărunt, furnicile cuvintelor. Și ca să nu calci cumva în picioare vreo sintagmă, vreo metaforă, vreo
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
-i taie respirația când îi va vedea rochia nouă. Știa că e foarte atent la detalii, ea era la fel de pretențioasă. - Imediat! Își aranjă rochia de culoarea piersicii mulată pe trup ca o a doua piele. Părul des îi atingea talia, sandalele cu toc înalt îi subliniau suplețea trupului. Trecu grăbită prin fața oglinzii pentru ultima evaluare. Se îndepărtă grăbită dar auzi un râs de copil. Privi mirată in jur. Închisese toate aparatele, poate era de afara. Când să iasă pe ușă, râsul
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
Doamne! Au intrat doar trei! Și așa jocau copii până când Alexandru era chemat la masă. - Alex! Alex! Vino la masă! În trapeză! - Te strigă coana mare, Zoe! l-a atenționat Marin. Alexandru s-a dus lângă uluca gardului unde ascunsese sandalele, s-a încălțat și cât ai clipi a alergat spre ogradă. „Uf! nu mă lasă desculț...ˮ , și-a zis în gând băiețelul. - Vin, mamaie! Vin! Alergând spre conac, gândea: „Ce bine de prietenii mei! Sunt liberi ca pasărea cerului
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mi-o dai, iubito, numai mie ... Numai un vis ne mai desparte ... Cerul cu stelele coapte ... & Te luăm de mînă și ne plimbăm Te luăm de mînă și ne plimbăm Pe străzile inundate de ploile toamnei Desculți ne plimbăm cu sandalele în mînă Și ce tineri eram pe atunci ne iubeam Apoi am pleacat amîndoi într-o lungă călătorie Printre valurile de trandafiri risipite de mare Sînii tăi speriați porumbei Coapsele tale catifelate Părul tău în care stelele străluceau Toate astea
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
rotiță pentru a-și perfecta mecanismul. Pedanteria este aproape feminină: „Rochița avea drapeuri frumoase, volănașe la decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit, să pară și mai înaltă. O poșetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr.” Femeia și feminitatea sunt punctate cu rafinament analitic - „Femeia trebuie de multe ori privită ca pe un obiect
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi le coase...Și în clipa timpului finit,Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!...Când te
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
CHRISTOSUL, Emanuel Mi-A zis : peste cine DUHUL, Se Pogoară peste EL, Acela ne ia păcatul, îndurând precum un Miel Va Boteza cu DUHUL SFÂNT și ne va Mântui doar EL ! Eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele de la sandale De-acum eu trebuie să scad, iar EL Să crească pe-A Sa Cale !” Avea IISUS 30 de ani și A venit în acel an, Ca să-L Boteze Proorocul (cum era scris), în Iordan ! Să spele cu acele ape, al
BOTEZUL DOMNULUI SI TEOFANIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369676_a_371005]
-
PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate, ovale. De câteva zeci de ani vinzi minuni pe gologani dragoste, noroace, blesteme, care modeste, care cu steme. Poate ai aur, poate ai rubine, căpestre, ogoare, albine sandale ca Petre Schlemil ori alt obiect mai util. Dă-mi-le pe toate mie pentru o imensă filotimie, pentru ca să cumpăr cojoace la toți puii care ies din găoace. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
dracu toată zarea din colnic - Mai bună e o traistă de pământ. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 48, din 10 decembrie 1942 CÎNTECUL DIN URMĂ Am obosit umblînd alandala Prin hîrburi, dudaie și gloate. Demult mi-e tocită sandala Și moarte iubirile toate. Acuma, la actul final, Numai strigoii-amintirii Dănțuie crud, rătăcind, infernal În jur, în meandrele firii. Cerul e și el putred, lălîu, Nicio salvare nu-i țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și Domnul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Il Capo”, în acel atelier de reparații încălțăminte. - Cu totul, face 35 de lei, m-a anunțat el. I-am întins banii. Fred i-a luat, a rupt chitanța și a pus-o pe tejghea. - Veniți pe la sfârșitul săptămânii după sandale, a mai adăugat acesta. L-am salutat și am părăsit atelierul. Era luni. Vineri la prânz, am trecut pe acolo. Cum Fred lipsea, unul dintre angajați m-a întrebat ce doresc. - Am lăsat la reparat o pereche de sandale, am
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
după sandale, a mai adăugat acesta. L-am salutat și am părăsit atelierul. Era luni. Vineri la prânz, am trecut pe acolo. Cum Fred lipsea, unul dintre angajați m-a întrebat ce doresc. - Am lăsat la reparat o pereche de sandale, am rostit eu. Rămăsese să le iau azi. - Să văd chitanța, mi-a replicat el. Abia atunci mi-am dat seama că uitasem chitanța pe tejghea, acolo unde o pusese Fred, după ce îi plătisem. Iată ce se întâmplase: în momentul
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
N-a durat mult până să dau de el. Am răspuns și am ieșit din atelier. De fițuica pe care Fred notase numele, adresa mea și numărul de mobil, uitasem complet. - Nu am chitanța, am spus eu. Nu îmi dați sandalele fără ea? - Nu-i bai, mi-a răspuns omul. Vă dau sandalele. Cum vă numiți? I-am spus numele și el a căutat în vitrina unui dulap de lemn masiv, de unde a scos o pungă de plastic pe care scria
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
am ieșit din atelier. De fițuica pe care Fred notase numele, adresa mea și numărul de mobil, uitasem complet. - Nu am chitanța, am spus eu. Nu îmi dați sandalele fără ea? - Nu-i bai, mi-a răspuns omul. Vă dau sandalele. Cum vă numiți? I-am spus numele și el a căutat în vitrina unui dulap de lemn masiv, de unde a scos o pungă de plastic pe care scria „Thank you”, și mi-a pus-o în brațe. Nu am deschis
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
în brațe. Nu am deschis punga, să văd ce era în ea. Am luat-o și am plecat acasă. Odată ajunsă, am lăsat-o pe o etajeră cu pantofi și mi-am văzut de treabă. Mi-am mai amintit de sandale, abia peste o săptămână, când, vrând să șterg praful de pe acea etajeră, am dat peste pungă. Am deschis-o: înăuntru, înfășurată în hârtie de ziar, era o pereche de sandale. Însă nu ale mele! Din nebăgarea de seamă a celui
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
mi-am văzut de treabă. Mi-am mai amintit de sandale, abia peste o săptămână, când, vrând să șterg praful de pe acea etajeră, am dat peste pungă. Am deschis-o: înăuntru, înfășurată în hârtie de ziar, era o pereche de sandale. Însă nu ale mele! Din nebăgarea de seamă a celui ce mă servise, mă făcusem cu încălțările altcuiva. Să rezolv pe loc această încurcătură, nu se putea: era week-end. Atelierul nu se deschidea decât luni dimineața. N-aveam încotro, trebuia
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
servise, mă făcusem cu încălțările altcuiva. Să rezolv pe loc această încurcătură, nu se putea: era week-end. Atelierul nu se deschidea decât luni dimineața. N-aveam încotro, trebuia să am răbdare până atunci. Luni dimineața, voi reveni și voi returna sandalele ce poposiseră la mine, dintr-o greșeală. Și îmi voi lua înapoi, sandalele. S-a dus weekendul, iar luni am pus mâna pe sandalele cu care mă alesesem fără să vreau și am plecat la atelier devreme, să prind chiar
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
se putea: era week-end. Atelierul nu se deschidea decât luni dimineața. N-aveam încotro, trebuia să am răbdare până atunci. Luni dimineața, voi reveni și voi returna sandalele ce poposiseră la mine, dintr-o greșeală. Și îmi voi lua înapoi, sandalele. S-a dus weekendul, iar luni am pus mâna pe sandalele cu care mă alesesem fără să vreau și am plecat la atelier devreme, să prind chiar ora deschiderii. Graba mea s-a dovedit a fi însă, fără rost, căci
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
N-aveam încotro, trebuia să am răbdare până atunci. Luni dimineața, voi reveni și voi returna sandalele ce poposiseră la mine, dintr-o greșeală. Și îmi voi lua înapoi, sandalele. S-a dus weekendul, iar luni am pus mâna pe sandalele cu care mă alesesem fără să vreau și am plecat la atelier devreme, să prind chiar ora deschiderii. Graba mea s-a dovedit a fi însă, fără rost, căci primul lucru pe care l-am văzut a fost un afiș
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
am descoperit printre pliante, reclame și fluturași cu anunțuri, un plic pe care, cu o caligrafie tremurată, cineva scrisese numele și adresa mea. La expeditor, nu apărea nimic. Am deschis plicul și nedumerită, am parcurs mesajul: „Vino să îți iei sandalele. Diseară, 7.05, la ceasul de la Universitate. F.”. Năucă, am citit și am recitit cele câteva cuvinte. Inițiala „F.” mă trimitea cu gândul la Fred. Cine altcineva putea să fie? Cine altcineva, în afară de el, să fi știut de întâmplarea aceasta
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
vreme să protestez ascult tac urmez calea mă rostogolesc minge de iarbă la picioarele necuprinsului necunoscută umbră mă plec tălpii mișcării impuls de foc sufletului El dă meciul se joacă la două capete început și sfârșit repetându-se până la vârful sandalelor cărora timpul le mai adaugă câte o bridă numai călcâiul îl lasă liber încercărilor arcași cu milă El îmi aruncă merele coapte mă întreb de ce în pumnii de copil ajung mereu crude mereu neatinse de patima jocului celui care atinge
MERE COAPTE NECOAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352951_a_354280]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului MÂNUȘA DE BOX Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Eram în București cu Titina, soția mea, pe o căldură de făcea să ni se scufunde sandalele în asfalt. Ajunși pe fosta stradă Lahovary, ne-am oprit în dreptul imobilului din spatele Bisericii Albe unde, citind pe o plăcuță comemorativa, a locuit George Enescu împreună cu Maruca. Dogoarea aerului făcea că autoturismele să le vedem jucând în aer. Încet, am
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
fiecare mișcare a corpului, captivând atenția bărbaților pe lângă care treceau. Rochița avea drapeuri frumoase, volănașe la decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit[1], să pară și mai înaltă. O poșetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr. Gloria, în contrast cu ținuta tinerească a Daliei, era îmbrăcată într-o rochie de seară, neagră, vaporoasă, lungă, cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUNA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului trece luna alandala și-ți sărută iar sandala, se oprește prin zăvoi, căutându-ne pe noi, ca o aripă de vis, unde cerul s-a deschis și-unde am căzut în rai tu crăiasă și eu crai, unde ne-ntânleam întâi, pe sân verde căpătâi. luna se varsă-n
LUNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353729_a_355058]