130,724 matches
-
deschiderea către zările europene, până acolo unde orașul, cu toate puternicile sale contraste, ce-l desemnau mai degrabă ca pe o metropolă orientală, se mai numea și "micul Paris". Chiar și dintr-o sumară ochire se profilează tema conflictului dintre sat și oraș, dintre tradiționalism și modernitate, lesne de urmărit în evoluția societății românești după revoluția din '48 - cu adepți și adversari ireconciliabili într-o înșiruire de generații până în zilele noastre închise dialogului. Pentru o mai clară orientare sunt evocate mai
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
se pune este însă dacă în felul acesta transmitem exact tot ce am dorit să comunicăm și dacă am izbutit să decriptăm integral mesajul celuilalt. Herta Müller este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil, la mijlocul anilor '80, emigrarea în Republica Federală
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
se bucure de orice, omului care fusesem întotdeauna, până de curând...." Pe lângă nenorocirile aduse de regimul distrugător ca naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în stradă a părinților, arestarea nedreaptă a tatălui fără judecată, strămutarea, la bătrânețe, a părinților într-un sat din Transilvania, fără putința de a-i ajuta, punerea la index vreme de doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
nu era bănuit și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător calitățile prozatorului din Pădureanca, Scormon, Gura satului, Moara cu noroc, Comoara sau din Mara. Cel dintâi e premierea de către Academie a romanului Din bătrâni, apărut în 1902. În 1903 lui Slavici i se acordă Premiul "Heliade-Rădulescu" împotriva lui Duiliu Zamfirescu, care candidase cu romanul În război, nici
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
fragment din proza de ficțiune a lui Slavici - și anume într-un articol polemic cu B. Fundoianu Există o literatură română?, din octombrie 1922, reluat în Critice IX, în anul următor: e un fragment din Popa Tanda, o descriere a satului Sărăceni, ca exemplu de sentențiozitate, dar criticul ține să precizeze că ia acest exemplu din opera unui scriitor minor (v. Opere IX, 1992, p. 215). În 1922, pentru Lovinescu, Slavici era mai puțin reprezentativ pentru literatura națională decât Hogaș, Gârleanu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
care în ultima vreme începuse s-o învețe și pe ea să ghicească, deși nu în cartea sfântă a mahomedanilor. Marea apărea în dreapta, palpitând vânătă în soarele intens, leneșă, gata să ațipească. Intrând în ceea ce Mangalia încă era doar un sat, îl zări pe Mitică în căruciorul, cotiuga lui trasă de astă dată de un singur măgar îndreptându-se probabil spre gară, semn că în acceleratul de București, care sosea la unu treizeci, nu se anunțase că vine multă lume. Nu
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
ca burta să-i crească după ce a "îndesat-o" fratele ei. Lumea e atât cât îi permite limbajul și restul nu contează decât ca bizarerie inutilă. Parcă mi-e poftă de Wittgenstein! în fine, cu aceste cunoștințe, Alice pleacă în satul de dincolo de pădure pentru a cumpăra un sicriu pentru tatăl lor. Confruntarea cu lumea nici măcar nu e prilej de uimire prea mare... - Vai, dar oamenii trebuie să fi fost însă scandalizați!? se prefăcu îngrijorat bibliotecarul cu coarne și coadă. - E-
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Strâmb și altele de acest fel (în jur de douăzeci). Marea pondere o dețin și acum, ca și în mai vechea selecție a lui Nicolae Manolescu, povestirile din anii 1904-1922. Prima antologie reținuse din acest interval următoarele titluri: Într-un sat, odată, În pădurea Petrișorului, O istorie de demult, Mergând spre Hârlău, Haia Sanis, Povestea cu Petrișor, Ochii ei arzători de mult s-au stâns... și Pe Deleleu. La acestea, Marius Chivu adaugă acum: Hanul Boului, Cânele, Păcat boieresc, Înecatul, Fântâna
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
să vă petreceți veșnicia ?". Vai de noi și de noi ! Să spunem în rai, ar fi semn de infatuare, iar Negruzzi, Creangă și Topîrceanu ne-au băgat în cap ideea că raiul, cînd vii din România, e monoton ca un sat helvet, cel puțin în primii o mie de ani, pînă te mai obișnuiești. Să spunem în iad, ar fi prea de tot, n-avem atîta curaj, că am văzut picturile murale de la mînăstiri. Să spună în Purgatoriu, Cronicarul nu poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
Și mai departe, în aceeași linie logică de respingere a "inepțiilor", a stupidelor speculații contrafactuale deloc inocente, în fond: " Totuși, poate cineva să spună că am fi avut o soartă mai bună dacă luptam pe fiecare stradă și în fiecare sat ca să sfârșim cu aceeași ocupație sovietică câteva luni mai târziu, dar cu câteva sute de mii de morți în plus? în acel moment am încercat să salvez cât mai multe vieți posibil". Altă "ciudată critică" adresată actului de la 23 august
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din oraș. "- Mergem la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o agendă încărcată", îmi răspunse acesta. Ne oprim în trei sate și patru orașe." De abia acum înțelegeam din care motive vehiculul nu oprise nicăieri, că luasem ceva greșit, care mă rătăcea și mai tare. Era limpede că trebuia să mă înarmez cu răbdare. "- Și mai e mult până acolo?" am
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
mortasipie) etc. Modernizarea aduce neologisme, prin franceză (taxă) și prin refaceri culte după latină (impozit). În lexicul vechi atrag atenția sensurile legate de situații foarte particulare (cuniță desemnează, printre altele, impozitul suplimentar plătit de fata care se căsătorește în alt sat) și chiar evoluțiile peiorative: mîncătura - "contribuție suplimentară pentru hrana slujbașilor" - pare a se asocia treptat cu ideea negativă de agresare a impozitatului. Fenomenul impozitelor e prezent din plin și în cronici; la Neculce, cel puțin, informațiile esențiale despre noii domni
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
negri. Și deodată îmi vine în minte locul acela bine știut, în apropiere de Cotonou, în Bénin, Ouida, unde erau adunați viitorii sclavi ca să fie îmbarcați pe corăbiile morții ce luau drumul Americii. Ceva mai departe, în micul muzeu al satului, descrierile acestor călătorii ofereau detalii desprinse din acest infern uman. În spectacolul lui Odin, spectrul bătrâneții și imaginile morții circulă ca o temă cu variațiuni, imprimând totodată ansamblului un soi de lejeritate ludică, de exaltare poetică, concluzie a acestei tulburătoare
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Știrea-bârfă! S-a scris enorm despre conținutul total aiurea al știrilor de televiziune de la noi. Într-un fel te poți amuza. Nu-i de ici de colo să afli chiar la știri despre un grajd de pe un deal dintr-un sat din Moldova care a luat foc și a lăsat în urmă o bătrânică plină de amărăciune. Sau despre o sfeclă care prezintă vag semnul unei cruci (care ar putea fi foarte bine semnul plus). Sau despre o halbă spartă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
sau alte daune materiale în afara boțirii capotei. Știrea-telefonul-fără-fir"! O "știre" de pe ProTv, difuzată la fatidica oră cinci în urmă cu ceva timp, mi s-a părut suprarealistă. În felul ei. Era, de fapt, un minireportaj. Știrista anunță că într-un sat de țigani de lângă București, copii "de nici 7 ani" conduc autoturisme și provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă mașinile părinților. În fine, este intervievat și polițistul secției din acel sat dacă s-au înregistrat accidente rutiere în ultima vreme și polițistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr de "20 de ani" care furase mașina tatălui. Știrea-vorbe-puse-în-gură! O altă categorie de știri sunt acelea predominat sportive (Antena 1
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
oameni, mai ales într-un mediu cu tradiția conveniențelor, care reclamă o bună cunoaștere a granițelor dintre compatibilități și incompatibilități". Mai precis, se produce o inversare a mecanismelor mentale și verbale între mediul rural și cel citadin: "dacă în romanul satului se făcea abuz de subtilități și de intelectualism, romanul intelectualilor, al Ťelitelorť profesionale simplifică dimpotrivă ecuația, pînă la a transforma necesarul partener de dialog, personajul cu semnul minus, într-o emanație tenebroasă de roman-foileton". "Ura de melodramă" a autorului ce
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care fiul pictorului, Radu Dumitriu, a organizat-o în spațiul celei mai tinere galerii deschise în București, Galeria ArTei din incinta Hanului cu Tei. Aparent, Ion Dumitriu este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
românesc (până la 1940) parte a peisajului dobrogean (în viziunea comparatistă a autorului, un fel de mezzogiorno sicilian, calabrez sau magrebian) străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
Dumitru Hurubă Așadar, a trecut și 28 noiembrie... Televiziunile, cu trimiși speciali prin orașe și sate, pe dealuri și prin cătune, au anunțat rezultatul alegerilor care a confirmat sondajele CURS și INSOMAR; după tradiție, Corneliu Vadim Tudor a spus că alegerile au fost fraudate; și tocmai de ziua lui... Ce oameni nemiloși! Marko Bela, a votat
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
forme de rezistență, a tot ceea ce nu corespunde noii ordini sociale (este vorba aici de materia narativă analizată și nu de istoria în sine a perioadei). Mai este ceva viu. Slugarnicii partidului roșu mai pot fi luați la șuturi prin sat, teama generalizată în fața unor diabolice măsuri nu este încă pe deplin funcțională, pământurile nu sunt confiscate deocamdată, dar asta nu înseamnă că deșertul nu este forma spirituală de relief cea mai apropiată. în măsura în care se poate spune că România comunistă a
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
ar fi trebuit să fie interpretat de autorități ca o deschidere și o formă incipientă de adeziune față de noul regim, trece neobservată. în acest context supraviețuirea sa și a soției sale rămâne sub semnul probabilității. La un moment dat, preotul satului îi mărturisește că i-a văzut numele pe o listă a celor ce urmează să fie arestați. Singura posibilitate de a se salva ar fi fost donația pământurilor proprii către stat, semn ultim și irecuzabil al noii sale orientări. în urma
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se desprind niște femei voluptuoase, venite să-l ispitească, urmează apoi o ploaie de galbeni
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
sibiană, hăitașii proletcultismului latră a pustiu. Cerchiștii s-au împrăștiat, între 1948 și 1965, în toate colțurile țării, cei din prima linie - Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Corneliu Regman, Radu Stanca - au ajuns profesori la ciclurile primare sau secundare, în sate din jurul Aradului, la Timișoara, Cluj sau Sibiu. Vor păstra tăcerea editorială, se vor ascunde, temători și anonimi, până când li se va oferi, în perioada "dezghețului ideologic", șansa să se reunească, la revista orădeană Familia - rampa lor de relansare în publicistică
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
nenumărate, inutile, obiecte... Ioan Flora, poetul despre care scriu astăzi, e un balcanic. În înțelesul bun al cuvîntului. În primul rînd pentru că s-a născut într-un spațiu balcanic, cu tot amestecul acela pitoresc și contradictoriu de etnii - într-un sat din Voievodina. Studiile le-a făcut în România. A tradus în română din Vasko Popa și Adam Puslojic, a scris mai multe volume de poezie bine primite de critică, iar acestea au fost, la rîndu-le, traduse în mai multe limbi
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]