558 matches
-
înceteze cît mai repede jocul dintre tata și mama și să se-mpace. Dar tata o mituia pe surioară cu o zi petrecută în parcul de distracții și cu înghețată. Era de-ajuns o îmbrățișare a piciorului tatălui și un scîncet că hai, mamă, lasă-ne, o să fim cuminți. Surioara zicea că tata se juca cu ea și o făcea să rîdă și-i cumpăra înghețată, iar mama nu-i dădea voie să se uite la desene animate pînă seara tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce violentează nu numai bunul simț poetic: "O mână taie pe alta/ și amândouă obrazul/ diamantul sfâșie întunericul/ scâncetul copilului torturat de vise/ se aude cocoșul anunțând zorile/ sau poate este o locomotivă/ ieșind din depou/ (locomotiva ar putea/ la fel de bine/ să iasă chiar din Copou)/ Nu mai suntem siguri de comportamentul/ oamenilor/ darmite de cel al obiectelor/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și traiectoria sinuoasa a vocii ce se pierde, pe cale. Ascultând chemarea glasului drumului, Quasimodo creează, s-a precizat, un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frumoși? i-au împușcat mogulii într-o seară. doar doamna farmacistă, la strămoși, le prescria pilulele de ceară. bunicul îmi zâmbește sub prichici. el m-a-nvățat cum se țesală boii. îmi ridicasem casă de chirpici și mă-nchinam la scâncetele ploii. mileniul tânăr și-a lăsat mustață și barbă - mirosind a Rasputin. prin cazinouri monștrii se răsfață și-ar fi momentul să murim puțin. dar nu avem războaie mondiale. eroii lumii zac pe la muzeu, doar eu mai scriu poeme boreale
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
pp. 123-124) Inhibarea furiei învingătorului se realizează și prin adoptarea unei poziții de supunere, ceea ce presupune ghemuirea, îngenuncherea, aplecarea capului, privirea în pământ (toate semnificând micșorarea dimensiunilor): Avem în comun cu celelalte primate reacția elementară de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși s-a extins în unul în genunchi și în prosternare. Intensități mai mici ale acestora capătă expresie prin îngenunchere, aplecare și reverențe. Semnalul cheie aici este micșorarea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acest dans al iubirii de frumos: „Am botezat/ un om de zăpadă / avea un nas de păstârnac / ochi de nasturi.../ o oală ruginită / joben...” (Botez), iar descriptivul devine cunună binefăFătoare într această inflorescență de senzualitate: „ izvor născut / din adâncul muntelui / scâncet șoptit // limpede curgere / șerpuitoare cărare / rotunjind piatra...” (Izvor) Dacă ar fi să aleg un singur vers reprezentativ din acest volum de versuri, aș alege pe acela care v-ar convinge și pe dumneavoastră că Tudor Calotescu este un optimist și-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel. Și cum dormeai așa, gol, pe pământul acela primitor, te mai gâdilam pe la ureche sau pe la nas cu un fir de iarbă și, dând cu mâna, spuneai zâmbind: “Pasca mă-ti de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că ți-am înșelat dragostea. Credeam... Mama plângea și se văicărea ca la mort. — Dacă vrei, îl dăm pe mâna ienicerilor, încerca tata să-și împace ginerele, arătând spre cumnat. — Doamne, Doamne, de ce tocmai acum? se auzea ca un ison scâncetul Sofulei. — Pârăște-ne, Nicos, și desfă cununiile! țipa Lavinia. — Eu nu pot să vă pârăsc, se tânguia mirele. Privind la îmbrăcămintea lui, ca un resort sări în sus celălalt Nicos, unchiul Nicos: — Ce cauți tu aici? Cine este în locul tău
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
infecțiilor nerezolvate. Călătorii încărcați la Iaffa erau toți preveniți că nu trebuie să se formalizeze de faptul că se transportă și astfel de marfă, dar firea omenească, atât de insensibilă la suferințele unui adult, reacționa în mod surprinzător la auzul scâncetului continuu venit din cală. Călătorii nu vorbeau despre asta, căci promiseseră să tacă. Știau că lumea pământească este nedreaptă, dar... Era a doua noapte fără somn. Cum sta întins pe spate, atent la plânsul micuților din cală și la scârțâiul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
complicată : o abandonase, ieri, după numai o oră. Caropol îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt ocupați. Competența unui desenator tehnic, cu atâta vechime !... Accesele lui de grosolănie : uită că îi suportă scâncetele de ulceros și muieratic. Gâsculița de Tuți, mereu zăpăcită de toanele lui. În vizită măcar o dată pe lună la familia Mitulescu, primit regește de doamna Ortansa și domnul Mitu. Să aibă grijă de Lena, măcar atât. De n-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu, totul e normal și asta-i culmea ! Mănâncă, glumesc, se roagă, dorm, mint, fac amor, luni, marți, miercuri, o săptămână, două, malaxorul lent, ceață, roți și rotițe, amânări, așteptare, iluziile, surdina, loviturile, aștrii, gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată, încă și încă o dată. Toate puterile adunate într-un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zi reușește căldura să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele, așa se naște Marele Monstru, prin conlucrare, inteligență și profesionalitate, zile și salarii și momente festive. Iată, domnul Stork revenit de la ședința de avizare are plăcerea să anunțe că proiectul drenajelor la rețele a fost admirabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele, așa se naște Marele Monstru, prin conlucrare, inteligență și profesionalitate, zile și salarii și momente festive. Iată, domnul Stork revenit de la ședința de avizare are plăcerea să anunțe că proiectul drenajelor la rețele a fost admirabil notat, nu numai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl mai uită pe Grefu, Luminița crede divorțul posibil, Tomski va avea televizorul la timp, la fel și Lupu, poate și Stoian nimerește, în sfârșit, la loto și- atunci apare mașina. Planșele, diagramele, schițele foșnesc pe toate birourile, cancanurile sporesc, scâncetele scad, sângele e iute, iute. Prinsese bine știrea adusă de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se așezară la masă, având mare grijă să spună că ea a potrivit cafelele, dar să mai poftească zahăr ori șvarț dacă nu li se pare bună, apoi se scuză roșind din nou, fiindcă în casă se porniseră iar niște scâncete subțiri, și ieși zâmbind foarte încurcată. ― O femeie rară, Apostole, începu îndată preotul cu o voce caldă de iubire. Ea a fost norocul meu... Am cunoscut-o la un bal de teologi în Gherla, binecuvântat fie balul acela!... De altfel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod. Dacă vrei să te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-l sufere! O îngrozeau atingerile lui, își ura acum trupul care-l atrăsese, simțea doar oroare însă pe el nu-l interesa... își urmărea scopul cu precizie! Când o înțepă era uscată și bărbatul scoase un horcăit satisfăcut. Niciun scâncet din partea ei... pasivă îi urmărea mișcările tot mai înfierbântate. Își lipea gura senzuală de buzele ei strânse, trecea la sâni pasional, se antrenase în mod deliberat și parcă încerca s-o facă să uite răutățile ce le înfăptuise; bărbatului îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care nu avea decât șosete în picioare. El purta pantaloni gri și un tricou negru. Ea nu știa ce trebuie să facă. Fiind foarte emoționată, deodată îi puse mâna pe frunte și îi mișcă ușor capul. Atunci tânărul scoase un scâncet. „Trăiește” își zise ea, bucuria ei fiind atât de mare încât îi zise „Trăiești, rezistă!” și încercă să-l ridice, în zadar. Privi în ambele părți în speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
două cești de cafea Înainte de ședință. Toalie a Început să mă bage-n boală la greu introducând-o pe Amanda rahat Drumsculă În echipa mea de anchetare a cazului. Încerc să-i instruiesc pe puțoii ăștia, da aud doar un scâncet din ăla pițigăiat În spate, evident că e futută-n cur că am târât-o până aici azi. — Deci situația e În felul următor: În noaptea când a fost ucis Efan Wurie, s-a stabilit că Gorman și Setterington, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce-mi trebuie ca să În spate pe rsupraviețuiesc. Dar ca să trăiesc, am nevoie de multforme, iar o lumină stroboscopică, care mai mult. Simt nevoia să simt că fac parte dinând și dârdâind În vreme ce Coulson taie ceva mai mare, poate cat scâncet, iar Underwood este pus pe din ceva ce este o parte din mine. tubul În incizie și suge 0000000000000000000000000000nd din sticlă și Îl face pe bătrânu Gus să 000000000000000000000000000000trebuie să spun căespre femei Într-un mod lasciv, care regimul alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu poate fi ignorat. Nu numai că deține secretul existenței noastre, dar el va fi responsabil și de sfârșitul universului. CAPITOLUL ∞ Izbânda finală a lui zero [TIMPUL SFÂRȘITULUI] Și așa se sfârșește lumea Nu cu o explozie, ci cu un scâncet. T. S. ELIOT, „THE HOLLOW MEN“ În timp ce unii fizicieni încearcă să-l elimine pe zero din ecuațiile lor, alții demonstrează că tocmai cel care poate râde la urmă este zero. Chiar dacă nu vor reuși niciodată să afle secretele nașterii universului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru prima dată plângea pentru că ucisese. Un vânt subțire sufla dinspre răsărit drept în față, spulberând zăpada. O liniște dureroasă plutea în jur... o liniște care înfiora. Deodată, un scâncet ca de copil se auzi, și din lăstăriș se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]