705 matches
-
deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
covor, cu o altă femeie lîngă ea, care-și freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit. Apoi acesta dădu din coadă și scoase un lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate e puțin nesigură pe ce s-a furat de fapt În timpul spargerii. — Da... Adică... se bâlbâie ea. Pare să creadă că a dispărut În timpul investigației noastre, spun eu cu un ton puțintel mâhnit. Ray rămâne impasibil. — N-am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi l-ați luat... behăie ea rușinată toată. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând să afișeze nițică sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
coaiele. Atinge-mi nenorocitele de coaie cu mâinile! Îi ordon eu. Fata lui tati — Strânge-mă de coaie... mai tare scumpete hai... strânge-mă mai tare de coaie... Se sufocă de parc-ar avea un căluș și se zvârcolește și scâncește de-i sar ochii din cap, da io deja am Înșfăcat-o de părul ei cel auriu și am pus stăpânire pe capul iei. Fata de rahat a lu tati. Canibalism, ce zici puțoi? Păi micuței tale Îi place gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mi-am dat seama că e un semn de slăbiciune să ai acasă muzică de cioroi. Vocea lui Bladesey e un guițat pițigăiat și neîntrerupt din cauza băuturii. — Cum poți să fii rasist și să-ți placă În același timp Motown? scâncește el. Adică, cum poți să fii rasist și să-ți placă Marvin Gaye? — Marvin Gaye n-a fost negru. — Cum poți spune așa ceva? — Pentru mine n-a fost negru. Puțoiu care l-a Împușcat, ăla a fost negru. Ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se forțează să-mi zâmbească. E cam de aceeași vârstă cu Stacey. — Avea probleme cu inima... era o chestie din familie... ereditară. Îi urmăresc buzele cum se mișcă. Niciodată nu și-a făcut griji din pricina asta. Era un om cumsecade, scâncește ea, apoi plânge, iar Drummond o ia de mână, se uită Înspre băiețel, apoi Înspre mine, și el e un om cumsecade. Bărbatul ăsta a Încercat să-l ajute pe tatăl tău fiule, a Încercat să-l ajute când ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un haios, ei, zâmbesc eu. A fost nemaipomenit să auzim poveștile lui despre fotbal. — Un puțoi englez arogant, scuipă Stronach. Intru În casă și mă sună Shirley. Las robotul să preia apelul. — Brosss... simt nevoia să vorbesc cu tine Brooooss, scâncește vocea ei necăjită și mecanică. E foarte important... sună-mă Broossss... te rog... Pun o casetă video Private, una de-a lui Hector, care are niște secvențe marfă de futut În cur. De fiecare dată reușește să mă uimească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întâmplat Bruce? Ești ok? Scâncești ca un țânc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plâng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
imediat, ca și când nu aș fi fost chiar eu cea care, cu numai câteva clipe în urmă, complotam să îl țin aici pentru totdeauna, nici pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă roagă el, iar eu răsucesc de mâner până când aproape că stă în șezut, îl privește uimit pe tânărul acela superb, legat cu cătușe de pat, nu-l băga în seamă, șoptește el, îi dai prea mare importanță, dar Noga scâncește, este adevărat ce spune, că unul dintre noi va muri? Și Udi spune, de unde și până unde, vrea pur și simplu să atragă atenția, însă tânărul, care îl ascultă cu interes, spune pe un ton amar, eu vreau să atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii razelor soarelui, pornesc încălzirea, am impresia că ies flăcări din mașină, însă ea încă tremură, ochii ei sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a întors acasă soțul tău? Iar eu spun, nu, de ce întrebi, și ea zice, doar așa, ești radioasă. Sunt pur și simplu fericită pentru tine, mă grăbesc eu să spun, sunt fericită că totul a trecut cu bine, dar ea scâncește, a fost groaznic, credeam că mor, a fost mult mai rău decât îmi imaginasem, eu îi mângâi mâna legată încă la perfuzie, dar a durat puțin, nici două ore, uneori poate dura zile întregi, știi. Poate că este mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, tot nu ar fi fost din vina ta, este o alegere atât de importantă, nu este posibil ca un om să o influențeze atât de tare, ar fi putut cineva să te convingă să renunți la mine? Iar eu scâncesc, Doamne ferește, Noghi, dar nu este același lucru, eram mult mai matură atunci când te-ai născut tu, și îl aveam și pe tatăl tău. Iar acum, că nu îl mai ai pe tati, ar trebui să renunți la mine, întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că nu ai renunțat la mine. Iau telefonul cu mine în dormitor și închid ușa în urma mea, o voce proaspătă și autoritară îmi răspunde, câtă forță are femeia aceasta, chiar și la sfârșitul zilei este plină de energie, iar eu scâncesc, Hava, voiam să îți mulțumesc, apreciez în mod deosebit ceea ce ai făcut, mi-ai salvat viața, dar ea spune surprinsă, Naama, chiar la tine mă gândeam, nici măcar nu mă întreabă pentru ce îi mulțumesc, iar eu înțeleg că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi rămas deja mic, dar imediat mă întorc la bucătărie, nu am voie să mă apuc acum să o îmbrac sau să îi sugerez cu ce să se îmbrace, este problema ei. Dar îmi place să port numai hainele lui, scâncește ea, întinzându-și un picior și lovind canapeaua, care îi răspunde imediat printr-un norișor de praf, eu îmi fac de lucru, deschid și închid frigiderul, până când se lasă liniștea, iar ea iese din cameră abia după aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
marele meșter. Restul nu este decât un joc ucigaș. O femeie păcălită să se lase zidită pentru o glorie care nu-i aparține. O femeie care n-a consimțit o clipă la jocul de-a moartea și capodopera. Și care scâncește slab în zidul în care a fost imolată cu nenăscutul prunc. Am recitit la maturitate această baladă despre minunăția sacrificiului Anei, care ne-a fermecat cândva mințile încă necoapte, dar atât de modelabile. Nu. Nu este nimc mai mult în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primar, nici ca vecin - ce fel de primar e-acela care o lasă pe ea, și femeie și văduvă, să se ocupe de asta? Moș Iacob Își scade glasul, Își Încovoaie spinarea, Începe să șchiopăteze, se ține de pântece și scâncește ca un copil că el ar face asta, cu dragă inimă ar face-o, da-i taaare bòlnav, Îl doare-aici, „la inimă” - și arată, cu pumnul strâns, stomacul... - Ești bolnav cum sunt eu ministru! Om de nimica - asta ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din Mana; ca și cum nu m-aș fi uitat, ba În urmă, la acoperișul casei lui cutare, ba În dreapta, la nucul lui cutare, În stânga, la ai lui cutare, ieșiți, cu mic cu mare, la portiță, de rămas-bun-are, făcând cu mâna, bărbații, scâncind, În basmale, femeile - fetele Încă ne-triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce n-ar fi făcut nimeni altcineva. — Deci soțul dumitale se simțea dator față de el? — La ce bun să răspund la asemenea Întrebări? — În primul rînd pentru că e de datoria mea să-mi ajut clienta. — Dar fratele meu a murit, scînci ea cu durere În glas. Aha! Asta era! Deci am atins punctul sensibil! Cum de-am putut fi atît de orb ? Uitîndu-mă la ceas și văzînd că e trecut de cinci, i-am spus: — Trebuie să plec imediat după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mine... În păstrare. Hai, du-te și te culcă, ia o aspirină și după ce o să știi să fabrici minciuni mai plauzibile, mai stăm de vorbă. I-am Înfipt cam dur două degete În zona celei de-a cincea coaste. Tashiro scînci, se răsuci și fu gata-gata să cadă. Sări iute În picioare, evitînd În ultima fracțiune de secundă ușa ce i se Închidea În nas. I-am mai auzit strigătul răgușit: — L-am urmărit! Am mers În urma șefului! Am coborît din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți adeseori nepăsători sau brutali ? "Să ți-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai întâlnim. — Și ce-ai făcut? — M-am despărțit de el. Definitiv. Midori a scos un Marlboro, a băgat țigara în gură, și-a făcut paravan cu mâna, a aprins-o și a tras cu sete din ea. — De ce? — De ce? scânci ea. Ești nebun? Știi subjonctivul din engleză, știi trigonometrie, îl citești pe Marx și nu ești capabil să înțelegi atâta lucru? De ce naiba mai întrebi? De ce mă pui în situația să-ți spun direct ceea ce ai putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]