1,075 matches
-
că ceva s-a legat în ea ,definitiv, ca un legămînt mai trainic decît bătrînii Munți ai Măcinului. Fata se ridică ,învăluită de frumusețea descoperită a celor cincisprezece ani, și porni dreaptă și mlădie spre curtea plină. În ochi purta scînteia primei iubiri . -Ai uitat bentița!, îi mai stigă Paul. Fără se întoarcă, Lucia îi făcu un semn cu mîna. -Nu este a mea! A aparținut alteia!Una .. Lucica. 2 -Nu te dau ,mamă, nu te dau după străin! Nu te
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
declara ortodocși: numele lor sînt comunicate de autorități. Catedralele și bisericile uniate sînt închise. În noiembrie 1948, aproape 600 de preoți uniați sînt arestați. Biserica Romano-Catolică este denunțată ca fiind o forță îndreptată împotriva regimului comunist. Propaganda susținută de ziarul Scînteia publică o fotografie a Papei sărutînd mîna generalului Marshall. Buletinul Legației Române din Paris publică, în august 1949, o declarație a patriarhului Justinian: "Vaticanul este centrul celei mai vechi tradiții imperialiste care n-a ezitat să uzeze de toate mijloacele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
răniților și celor cari mor. Negreșit că miile de răniți cari zac, în urma bătăliei, pe câmpul de luptă nu se-ndreptează la vederea monarhului sau a șefului lor comandant, totuși însă e o mângâiere pentru ei când privirile lor împăinjenite mai scânteie încă o dată spre a vedea că cel care e în capul lor se preocupă de ei. Împăratul Traian - spune Pliniu cel Tânăr - își rupea hainele de pe el pentru a lega ranele soldaților căzuți în bătălie. Neputincios ajutor în sine, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zilele să vază cea mai frumoasă zi a neamului romînesc", nu se vede o umbră de părere de rău pentru sacrificiile ce ei le aduceau Unirii, nu se vede o singură cât de slabă rezervă în favoarea intereselor locale, nu o scânteie de dezbinare sau de ură. Douăzeci și patru de ani au trecut de atunci, aproape toate dorințele Adunării-mume au devenit realități; dar pe lângă ele s-au realizat si lucruri pe cari ea nu le-a dorit și nu le-a prevăzut: nașterea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi, primesc înfățișare de călugări, reamintind idealul etic schopenhaeurian al ascetului...". Ascetul contrastează însă cu privirea înghețată eminesciană, cu acei ochi ce "scânteie-n afară". Imaginea are ceva derutant, aproape "vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură privire: trebuie să credem că în spatele "vederii" ochiului eminescian sunt priviri succesive, multe instantanee. De aceea și senzația
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
creat spațiul (Zohar, I, 152-16a). Același proces e numit sursă primordială, urmată de o "radiație". Că în doctrinele Gnozei, substanța lumii este înfățișata că un fel de lumină, în aramaica Or Kadma, "Prima Lumină""221. Din această perspectivă Enion este scînteia de diamant. Timpul-Los este deci limitat, în vreme ce Spațiul-Enitharmon este nelimitat: situație duală proprie Creației. De aici și puterea beatifica a lui Enitharmon. Numele ENI-tharm-ON conține tocmai "infinitul" Tatălui-Tharmas a cărui cunoaștere a dus la fragmentarea ființei lui Enion, care, însă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru Stînci a' lui Urthona se nalta scînteind în jurul Spectrului. Patru fii ai lui Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă și de fier186: își recunoscu aprigii fii. Apoi Urizen se ridicắ pe vînt și merse multe mile Înapoi în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul de la Răsărit Și úmblă, da, aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de iarbă? 395 Unde hălăduiești? căci tu ești cel pe care-l caut, și tu de n-ai fi fost Pesemne că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrare-a secerișului priviră-aceste viziuni. Acestfel cei ce dorm găseau o mîngîiere pe Așternuturile lui Beula. Cînd Lúvah și cu Vala fost-au închiși în lumea lor a chipurilor mohorîte, 560 Totul sub ceruri era negura: numai o luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
despre cultură că este "istoria" energiei afectată de personalizare. Ea este "istorie", pentru că se află într-o transformare neîncetată, iar momentele ei sunt reținute în conștiința omenirii. Evoluția devine, prin personalizare, istorie, cultură. "Din momentul ce în conștiința omenească a scînteiat înțelegerea că organizarea corpului, mîna în primul rînd, poate servi drept instrument pentru schimbarea și transformarea obiectelor din natură, din momentul acela munca era descoperită. Omul își deschidea prin această descoperire o cale nouă de diferențiere. El adăuga la diferențierea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Shinmun"(organ al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea), în care hotărârea Ungariei de a stabili relații diplomatice cu Republica Coreea era taxată ca un act de "trădare față de socialism". Interesant este faptul că, tocmai în ziua în care Scânteia publica articolul amintit, în care Ungaria și Republica Coreea erau făcute "praf și pulbere", sportivii români, maghiari și sud-coreeni participau împreună, fără nici un fel de probleme, la a XXIV-a Ediție a Jocurilor Olimpice de Vară de la Seul (17 septembrie 2
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
face să se simtă străină în propriul mediu familial și social, să fie profund nemulțumită de conținutul vieții ei. Neacceptând să se lase invadată de banalitatea cotidianului și a obișnuințelor, ea se imaginează țâșnind ca un „joc de apă” ce scânteiază în lumina aspirației spre ceva superior, spiritualizat și estetizat - o lume conformă cu propria-i alcătuire sufletească. Dorește să se elibereze de îngrădiri și convenții, să strălucească, să plutească prin forța de levitație a iubirii, să se identifice cu sine
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
altul - fără ochi, fără chip... Dar, mai ales aceia, din ce în ce mai numeroși, care-și pierduseră brațele și picioarele - trunchiurile oribile fără membre, priviri orbite de durere și disperare. Da, îndeosebi ochii aceia sfâșiau vălul delicat al viselor ei. Alcătuiau constelații ce scânteiau în întuneric, o urmăreau peste tot, îi vorbeau în tăcere. Într-o noapte (coloane nesfârșite de tancuri traversau orașul), somnul i-a fost mai ușor ca niciodată - un șir de momente scurte de uitare și de treziri în toiul râsdului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de obișnuite i s-au părut fără nici o legătură cu ceea ce era el. Intens, s-a simțit doar un bărbat care, peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea gustul sălciu al apei stătute. A existat, poate, în intervalul acela nocturn, un moment trecător de uitare, un somn fulgerător de câteva minute. Căci nu am văzut vaporul apropiindu-se. Noi am deschis ochii când toată imensitatea lui albă, scânteind de lumini, ne domina deja. Crezusem că adăpostul nostru se afla în fundul unuia dintre nenumăratele coturi înțesate de epave ruginite. Dar se produsese contrariul. Ajunsesem, în întuneric, la extremitatea unui cap ce ieșea afară în mijlocul fluviului... Pachebotul iluminat care cobora
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acasă. O dată ce drumul ne era cunoscut, nu ni se mai părea așa de lung. În monotonia însorită a stepei descopeream o mie de repere, jaloane care ne-au devenit repede familiare. Un bloc de granit, în care fragmente de mică scânteiau de departe în soare. O fâșie de nisip care semăna cu un deșert minuscul. Un loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Era ochiul larg deschis al saigak-ului - și o constelație superbă și fragilă care se oglindea în globul acela plin de lacrimi... Nu a remarcat clipa în care s-au oprit bătăile inimii ființei care îi dăruia viața ei... Dimineața, deșertul scânteia de promoroacă. Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trasau, de atunci, ceva ca o altă viață, invizibilă, de nemărturisit, alături de a mea. Așa cum un tâmplar care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă că dantelele așchiilor alcătuiesc pe jos un frumos ornament, scânteind de rășină, care atrage, prin transparența lui străvezie, astăzi raza de soare intrată pe o fereastră îngustă înțesată cu unelte, mâine - luciul albăstrui al zăpezii. Viața aceea se dovedea acum esențială. Trebuia, încă nu știam cum, s-o fac să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aripi, ori de drăcșori desculți. [BOGDAN] O, fericirea-mi, Roman, ține de mult... de-un an. Castelu-i singuratec, în codrii cei de brazi S-oglindă-adînc în lacul cu repede talaz; În vechea lui zidire mișcate tremur numai Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și muchi și vârfuri negre pe cer le zugrăvește, Muchi negre, urieșe, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceealaltă eu voi vedea-o iar Oștirea mea străveche, furtuna mea de jar. ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]