1,552 matches
-
i-a recomandat să-l părăsească. Nu s-a sinucis...Acum venise pentru lucrarea de licență, împreună cu un alt prieten al ei. Dl Ștefănescu îl descrie: stârpitură, aschimodie, leșinătură, chelie, ochelari (nepotul meu, deștept și drăguț, are 7 dioptrii!), îi scârțâiau genunchii (fiica mea dragă, scoate uneori un sunet din articulație în mers, o coxartroză incipientă). Era totuși o ființă umană. Papa Francisc spunea “Toți suntem fiii lui Dumnezeu!” -Ați stat de vorbă cu acel tânăr? Erați sigur că N. nu
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
Adina: - Ce-are, fată, ăla? - El știe. A condus-o pe soacră până la poartă și după ce și-au luat la revedere, Sofica a avertizat-o: - Mâine trimit eu pe Augustin, să vorbească cu el, că văd că la voi ceva scârțâie. - Lăsa-ți, că nu e nimic grav. Se rezolvă repede. Și... fără replică, Sofica a plecat îngândurată. Pe drum vorbea singură: „Fi-r-ar tu al dracu- lui de copil, dacă ne faci numai necazuri! Ce-i lipsește, fraților? Are de toate
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
CLAVIRUL ȘI CÂNTĂ-MI ... ” Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-atâtea nopți aud ploând / Aud materia plângâd ... ” „ ... Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea amorul meu de plumb Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort, și era frig, Și-i atârnau aripile de plumb...” ( Plumb ) Venind parcă dintr-o lume de dincolo de timp
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
înlănțuit, care nu protestează la vizita mea pașnică. Copleșit de vălmășagul de impresii, decid să iau notițe, așezându-mă la o masă, de sub prelata căreia scoate capul o pisică; nu se sinchisește de mine și își continuă moțăiala. O ușă scârțâie îndelung (lipsea o mână de meseriaș!) și apare o fată (de vreo 15 ani), care știe și engleză și dorește să afle totul despre mine (unde locuiesc, ce lucrez), într-o fluentă comunicare universală, încununată de întrebarea: “Câte țări ați
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
pe ape cu buzele-nsetate ca să pot dumnezeirea-ntreagă să-Ți culeg, nimic din veșnicie să nu-mi scape! POVESTEA POETULUI FĂRĂ TALANȚI Pe la sfârșitul toamnei cei cu talanții înfățișa-se-vor pentru divan să-Ți reîntoarcă din binecuvântare. Vor scârțâi căruțele, la cărăuși, de rod spre beci adânc, hambară și lacrele din pod, cu toții închinându-se în prag. ...dar iată și cel care talantul și-a năimit cu sfadă murseca-va spre harțag că l-ai lăsat pe greier neplivit
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
Aerul se răcorește și valuri de umbră încep să-nece Valea Doamnei. Este timpul ca acei truditori care au muncit toată ziua să se îndrepte spre casele lor, pentru o binevenită odihnă: „Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele s-aud mugind Și flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în material de construcție a caselor călduroase de locuit, casă cu sală mare, spațioasă, în stil brâncovenesc, pardosită cu scândură de brad totdeauna curată, spălată cu moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
rasna de satul Domnești, se vede o casă albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
de la depozitele din Câmpulung sau Curtea de Argeș vindea en-gros, în scopul revânzării de către Costică pentru a trăi și el. Când pe străzile satului se auzea guițatul porcilor sacrificați de sărbătorile Crăciunului, într-un peisaj pitoresc al iernilor bogate în zăpadă ce scârțâia sub bocanci, auzeai glasul stins al lui Costică. „Hai la drojdie, neamule/Drojdie bună, prospețică,/De la năicuțu, Costică/Prăjituri crescute și colaci/ Fără drojdie nu-i faci” ... striga din poartă-n poartă să fie auzit, iar femeile cumpărau de 1
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
s-a intrat într-o spirală a compromisurilor care au limitat tot mai mult rezistența Bisericii. Ceea ce nouă ne pare o atitudine realistă în condițiile cumplite ale anilor 1950, ridică semne de întrebare în anii 1980, când tot sistemul comunist scârțâia din toate încheieturile. Comunismul a reprezentat cea mai grea perioadă din istoria B.O.R. Ea în primul rând trebuie luată ca prilej de învățătură din care Biserica să tragă concluzii necesare, să-și precizeze mai bine scopurile în societatea
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
Păi ce vorbești, m-a luat frumos La pipăit, la frecționat, Puțin în sus, puțin în jos, Cu alifie, delicat, Și când s-a-ncins, m-a luat vârtos Că, nu vă mint, m-a-ncălicat Pe cât eram eu de bățos De scârțâia și bietul pat; Vreo două zile, parcă trei, Frate, am fost ca nou născut! Și asta din pricina ei C-atât de bine mi-a făcut, Dar mai apoi avui iar pană, Ceva din nou mă deranja Exact în zona mediană
SORA PRIETENULUI MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364212_a_365541]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi iau drumul în brațe și plec la somn zâmbesc îmi doream la culcare îmi iau drumul în spate striveam dureri plec la culcare dimineața aud adieri de vânt privesc unde către fereastră tăblia patului scârțâie ea tăblia și eu lipsești tu în căușul palmelor te caut cu lumânări parfumate șampanie petale de trandafir înșirate cum pe drumul de la ușă spre pat apar tornade de unde din adâncuri ninge peste cum cu fulgi întortocheați cum de tot
ÎN CĂUŞUL PALMELOR TE CAUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363207_a_364536]
-
Cineva nevăzut spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în mișcare. Gara stingheră rămâne în urmă. Urc mai departe și ușa se închide brusc, automat, scârțâindu-mi timpanele și mintea, cu zgomot sonor de fiare. E un accelerat ciudat, singuratic, cum n-am mai întâlnit până atunci. Ca întotdeauna, mă uimește schimbul locomotivei electrice, cu Diesel sau cea cu abur. Combinația fantomatică se petrece întotdeauna la
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU BUFNITEI Magdei Isanos << Privighetorile oarbe >> mi-umplură câmpia... demult s-a dus, de pe-aici, filozofia - mi-e tare dor de-o simfonie gravă, a dimineții să aud, cum mai scârțâie greierii pe hotarul vieții - mi-e dor și de uvertura dulce a amurgului cu bufnita, prim solista a Demiurgului - mi-e dor chiar de ultimul do minor când toate vocile se adună în tragicul cor. Referință Bibliografica: ELOGIU BUFNITEI / Ion
ELOGIU BUFNIŢEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367343_a_368672]
-
degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâmpenii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi cam neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă scăpați pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă în ritmul acesta peste câteva
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
în palma ei micuță, închizând-o, apoi, într-un pumnișor. Cu palmele puse cruciș, ca-ntr-o rugăciune, i-a acoperit pumnișorul și l-a dus, asfel, în dreptul inimii. Au stat așa minute în șir. Fotoliul meu a început să scârțâie... A deschis ușa. Gingășia, felul în care a condus-o spre ieșire, m-a făcut să văd în el cavalerul de odinioară care-și proteja regina cu prețul vieții sale... Fata a plecat. Dintr-o dată acel birou mi s-a
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
stat sub un păr și i-a trăsnit Dumnezeu. Acum mergem să-i băgăm în gropi și îi acoperim cu pământ să se ducă curentul . Doftoriii sunt departe de sat, nu le place să stea în noroaiele Beicii! Și căruța scârțâind a mers mai departe. Doar din când în când o auzeam pe femeie strigând la boi:” Cea Bujor! Hăis căline! “ Spre seară o vecină a venit la mama și ne-a spus că patru oameni au înviat, iar doi au
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
DE CENUȘĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Focul îmi ascunde-n taină, într-o mână de cenușă, umbrele trezite-n casă, care-n șoapte mă apasă. Vântul mă cuprinde rece, scârțâind o ușă veche, gândul rătăcit de spaimă, se ascunde pe perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri, priviri reci și picioare nude, colindă prin
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
de se-nghesuiau băieții să aplice cu vedeta ! Cuie când era să bată iute rezolva buclucu' . Mâna pe ciocan îndată , la iuțeală-ți făcea lucru ! Chiar și la croitorie pricepută , cu arnici îți tivea la meserie orice doamna Găurici . Poarta scârțâie cam tare ?! Balamaua-i ruginită ! Ea pompa cu-ndemânare vaselina potrivită ! La tuci , la bucătărie își pusese șorțulețul mestecând „la meserie” mai să rupă făcălețul ! În grădină sau prin vie când efectua săpatul , veselă era , se știe când se îndesa
TANTI GĂURICI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367062_a_368391]
-
trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui să-i pese? 55 Un zmeu galben în ziua ploioasă singurul soare 56 boii osteniți- scârțâind spre arie un car cu stele 57 In gardul de lemn un copil bate toaca- sar așchii 58 miros de rășini scara nouă spre turlă - tropăit de copii 59 în mărul uscat un cuc cenușiu stors de cântec 60 Noaptea
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
de țigări aproape gol, se întoarce pe acoperișul casei și mă privește fix în ochi. Avea ochii verzi, asemeni lui, iar privirea plină de mister a patrupedului îmi amintește de D. Mă așez încet, încercând să fac scaunul să nu scârțâie în miezul nopții. Caut orbește bricheta pe masă. Cu un click, două, bricheta dezvăluie o flamă strălucitoare, aproape orbitoare pentru ochii mei obișnuiți cu semi-intunericul. Fumul din țigară alunecă încet, umplând aerul cu mirosul specific tutunului ars. Nu foarte departe
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
durea pe poet și pătrunderea în raiul creștin va deveni o integrare în absolut. “Doamne când și porțile deschise mă dor/și mă întreb de ele cu tot decorul/mai lasă-mă trei zile cât o înviere/apoi fă să scârțâie zăvorul Tău/ca să știu cum să trec prin icoană nerănind-o.” Expresia lirică este dominată de imaginar. Poetul evocă realitatea de aici, dar și o realitate de dincolo, imposibil de văzut altfel decât cu ochii spirituali. Umbra este simbol al
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
să vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi‑am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin minte cu o viteză uimitoare. Ce‑ar fi să plec chiar acum? Este o cursă peste câteva
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]