1,573 matches
-
porție de mâncare. Când Manea s-a îmbolnăvit, Țoțea s-a mutat în celulă cu el ca să-i îngrijească rănile pline de viermi. Numai Țoțea l-a îngrijit până a murit, mâncat de viermi ca Irod, căci gardienilor le era scârbă de el. * Mulți ofițeri superiori au murit în Aiud plătind blestemul rostit asupra armatei române în momentul profanării osemintelor eroilor din primul război mondial. Căci în acel moment nici un ofițer superior sau inferior nu a protestat atrăgându-și împlinirea blestemului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de superioritate și scârbă: „Jidani nenorociți!”. N-am înțeles atunci jignirea adusă propriului său popor. Până în ziua când a sosit în vizită un grup de ofițeri securiști, al căror șef era un colonel evreu, care trecea din cameră în cameră și ședea de vorbă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu ți-e rușine? O, tâlhăresc, domn’ șef, în Codri de lumină... N-ai vrea să tâlhărim un strop și pentru tine? Pentru mine? Da, cred că ți-ar face bine... Banditule, păstrează-l pentru tine! Și scuipă temnicerul, în scârbă, printre dinți. ... rămân cu Visul meu, încă trei luni de zile... ... și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a putut ține echilibrul pe podeț și a răsturnat mortarul în șanț. Crezând că e obosit sau neatent l-am dojenit prietenește: Domnule Nicolae, fii puțin mai atent că pierdem mortarul! Țiganul s-a uitat la mine peste umăr, cu scârbă, a scuipat printre dinți și n-a zis nimic. După două roabe, iar a vărsat una. Domnule Nicolae, dacă te dezechilibrezi, uite îți mai pun un panou. Și am lărgit suprafața de trecere. Țiganul s-a uitat iar la mine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scuipat printre dinți și n-a zis nimic. După două roabe, iar a vărsat una. Domnule Nicolae, dacă te dezechilibrezi, uite îți mai pun un panou. Și am lărgit suprafața de trecere. Țiganul s-a uitat iar la mine cu scârbă: Ia ascultă, bă! Ce mă tot domnești? Domni suntem noi, la roabă? Ce dracu’ ești așa prost? Tu nu pricepi că dacă nu răstorn eu roaba în șanț, îl bagă ăștia pe pereți mâine dimineață, până vine ăl’lalt? Ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu aparatul de știut, spontani țigani, virtuțile pe care le ții cît nu le știi, în locul social dat evreii lui Marx au privilegiul să fie evrei, cu toate stigmatele privilegiului cine sînt eu? da' cît stă trenu' aicea, bată-l scîrba! fată, ăia care m-o ofensat! ce nu poți să spui vine conținut al mesajului, dacă sîntem suporturi energetice cum suportăm? Podu Iloaiei dar ei în clipa asta simțeau c-o să rămînă, călătorie de studii și te aștepți la concluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să vă dau un singur exemplu, cu orice risc. Mă iau pe mine, om care s-a dus de la comandant
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
când mai răbufnește din mine! Am acceptat până și minciuna aceea, pentru că n-am avut încotro, și doream cu atâta ardoare să fiu fericit, mă rog, nu chiar fericit, știu că așa ceva-i imposibil, dar voiam măcar puțină liniște în scârba asta de viață ratată a mea, voiam să mă odihnesc și eu un pic... dar, nu! Nici măcar să mă odihnesc nu m-ai lăsat!... Nu-i adevărat... Fii atentă, fii atentă. Mi-am spus că nu există decât o alternativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și părea nici să nu fi observat ce se întâmplase. Pe urmă mi-am amintit de ce-mi spusese Gilbert în legătură cu un glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O, nu te speria, n-avem de gând să-]i inventariem păcatele, ne simțim mult prea veseli pentru așa ceva. Dar a fost un gest elegant și splendid din partea lui Peregrine să-ți dea brânci în groapa aceea. Întotdeauna îmi făcea scârbă gândul că te iertase. Îmi pare rău numai că nu te-ai înecat, ar fi fost mai estetic. — Nu înțeleg de ce nu te-ai înecat, comentă Perry. — A fost un act de violență pitorească și curată, urmă Rosina. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa în trecere și-n scârbă: Și mie mi-e foame... Nu ne scoate la aer, și avem nevoie de aer. Și eu am nevoie de aer. Și un ziarist oltean, mai obraznic, dacă a văzut că ăsta nu ține cont de nimic, și tot repetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o diminuați barem, prin rulmenți și unsori, În mașinăriile voastre, căci e rea. Dar nu ungeți șinele tramvaiului, dimpotrivă presărați nisip; frecarea e, carevasăzică, bună. Și sunt convins că dacă ar dispare frecarea, bucuria din mașinării se va transforma În scârbă când veți patina pe asfalt În plină vară, altfel decât pe „rolele“ care se dau de-a dura pe Copou, din calea cărora fug mai abitir ca dracu’ de tămâie. Vă iert totuși subiectivismul: Într’o lume relativă, fără șanse
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Marino. Probabil că sînt și alții, și nu este exclus ca să fi spus, lui M. Gafița , o vorbă rea și Const. C[iopraga] (sînt vechi și buni prieteni!). Sîntem într-o epocă de decadență morală și acum simt o adîncă scîrbă (iartă cuvîntul prea tare!) de toate. Neliniștea mea, pe care ai surprins-o și ai înțeles-o întotdeauna e, de fapt, acum o criză spirituală din care nu știu cum voi ieși. Poate că nici n-ar fi trebuit să scriu aici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să vă dau un singur exemplu, cu orice risc. Mă iau pe mine, om care s-a dus de la comandant
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
plin la mai toți europenii. Românii nu au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să domnească ordinea și curățenia. Numai un călător căruia nu-i este scârbă și e gata la orice poate cuteza să ia loc la masă”, scria Franz Griselini În 1780. Chiar și interiorul caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-ți spun numai eu, mamă! ” O disprețuiam atât de tare când îmi zicea așa. Aș fi vrut să înțeleagă că în zadar am încercat ani de zile să fiu ca ceilalți, și nu am reușit. Mă uitam la ea cu scârbă. Zicea: „ Draga mamii, puiul mamii, ai să vezi tu când n-am să mai fiu. Ai să vezi tu ce-ai să mă prețuiești atunci. Ce mă ustură vorbele tale, mamă! Sufletul meu e rană vie, și zi și noapte
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
plămân apăsau greu pe umerii mei. Gândurile mele zilnice îmi sabotau toate eforturile de a-mi scoate din minte ideea că ceva nu se leagă în toată povestea. Scârbită de toate, m am rătăcit într-o beznă adâncă. Îmi era scârbă de tot ce se întâmpla pe la doctori, de tot ce vedeam și auzeam. Foarte mirată la vederea operației, doctorița a afirmat că arată surprinzător de bine, mai ales că mama avea și diabet. Se știe că, la persoanele cu diabet
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
logofăt, agent al domnului Țării Românești. Acesta, înconjurat de sfetnici necredincioși și nedibaci, s-a aruncat în niște încurcături financiare care sporesc zilnic greutățile poziției sale. Și mai mult, un amor propriu fals îl împinge să primească cu răceală și scârbă sfaturile cele mai binevoitoare ale consulului nostru general. Dacă principele Ghica urmează pe această cale, el va merge drept spre pierderea lui. Urmările încăpățânării sale ar fi pentru el tot atât de fatale ca acele de care principele Sturdza ar deveni victima
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
curat românești nu erau decât un mijloc și un pretext spre a ajunge la un rezultat care astăzi este desăvârșit: atotputernicia consulului Rusiei în toate afacerile țării. Membrii cei mai pătimași ai Obșteștii Adunări de la 1840 și 1842 gem de scârbă și când ei întreabă pe fostul lor coleg, astăzi domn, despre pricina schimbării sale, el le răspunde fără sfială că, în împrejurările actuale (care, trebuie s-o zic, în ochii lui se complică mult prin starea actuală a chestiunii sârbești
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe așteptat, activitate care a durat toată noaptea, stînd la căldură În cabina macaralei, o invenție străveche care mergea pe aburi. Răsăritul soarelui ne-a găsit tot pe platformă, așteptînd, cu tot cu bagaje. Speranțele noastre de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe (Jalba cuviosului Pitirim), care se plânge exarhului de relele pe care le produce cârciuma din interiorul mănăstirii: Că dacă bărbații când se îmbată pricinuiesc scârbă, fără să aducă sminteală, muierile însă aduc fierbințeală și turburare. Că-și lasă trupul îmbrăcat ca și cum ar fi dezbrăcat, iar când văd vreun călugăr trecând se fac unealta Satanei și-și strâmbă ochii, ca și când ar dori împreunare; și așa râd
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu Slușanschi semna un articol cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un drum larg prin granitul indiferenței
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]