658 matches
-
contemporan. Preferi să te alienezi cumpărând, chiar și în exces, lapte, brânză, ouă și carne decât să te întorci, Doamne ferește!, la vremurile când te călcai în picioare pentru 200 de grame de salam. N-ar fi rău ca toți cei scârbiți de pragul consumerist la care s-a ajuns să-și rememoreze pragul de mizerie ceaușistă de la care s-a plecat. În al doilea rând, conform cifrelor contorizate la vămile României, în luna decembrie au intrat în țară 3.000.000
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mâinile, rezistența funiei. În lucirea albă a lemnului se deslușea ceva straniu, încît Apostol lăsă repede capul în jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lângă stâlp. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece și umed ca pielea de șarpe. Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu are nume și nici vârstă, nu se piaptănă și nu respectă nici un program. Bărbatul-cutie nu este cetățean și nici nu „se înhăitează cu cerșetorii“, față de care are un statut inferior în ochii oamenilor. Bărbatul-cutie este invadat de greață, este scârbit de mizeria peisajului abia zărit prin viziera sa. Boala bărbatului-cutie se numește „paralizie a simțului direcției“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsă, o lume specială, neaccesibilă oamenilor din „orașul anonimilor“. Bărbatului camuflat nu-i este rușine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
avem de-a face cu o hienă care lucrează exclusiv cu moaște... Aici nu intră amintiri (cu foarte mici excepții), totul este însăilat din munca altora sau, mai rău, din imaginație. Ca să nu vorbesc despre anumite alăturări care m-au scârbit: în volumul Creatorii, domnul Johnson și-l pune alături pe Durer... e vorba despre autoportretul christic, unde autorul... biografiei nu vede altceva decât rezultatul unor strădanii ce țineau probabil de la vârsta de 3 ani, și al unui talent asemănător, posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
categorii și-au pierdut valoarea și greutatea. Au fost utilizate atât de mult pentru a umfla știrile, încât au devenit stereotipice, iar telespectatorii și-au pierdut încrederea în ele. În loc să atragă, să te facă să asculți știrea, pe mulți îi scârbesc și îi îndepărtează. Așadar este preferabil să le evităm atunci când realizăm o transmisiune în direct sau, în general, când scriem știri. Cu toate acestea, cuvintele trebuie să dea forță materialului sau directului. Prin urmare, învață să le folosești pe cele
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
celălalt, care caracterizează atât de bine România. Am uitat boxele de calibru greu ce bubuie zi și noapte ca tunul sovietic la asaltul Berlinului. Acestea fiind spuse, aștept răbdător venirea „turiștilor străini“, dornici de o baie în Marea Neagră. Codruț, sunt scârbit să scriu toate acestea. Iar totul s-a degradat și urâțit într-un asemenea hal încât și indignarea apare ca o glumă tristă și o formă de autodistrugere. Mirel Vara anului 2006, Câmpina Vizita unui fotograf francez într-un mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
tine, Carmina. Dar nu el nu spunea vorbe frumoase decât după ce treceau de o culme a exasperării, atunci când o vedea cum tremură toată de enervare și epuizată după atâtea întrebări și răspunsuri, încerca să-i opună rezistență și-l îndepărta, scârbită de toate acele învinuiri aberante, de insinuările lui veninoase. Era nedrept să se întâmple asta când ea nu trăia decât pentru el, era aberant să trebuiască să-i justifice orele, zilele, ca să-și dea seama mai clar, mai crud, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi făcut pentru că, brusc, se auzi un scaun de lemn lovindu-se de un spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să mențin controlul asupra lucrurilor din jur, am presupus că așa arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același timp, m-am decis să urmăresc o reacție În lanț - mai mult, ca să mă testez, să văd dacă e posibil. Totuși, aproape imediat, cu o ușurință amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare, toate la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și uz de fals. Niciodată n a anchetat Parchetul o procedură parlamentară, dar președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase, are acum un pretext să tragă de timp până se pronunță procurorii și vine vacanța parlamentară. Dacă nu cumva s-o fi scârbit de poveștile colaboratorilor săi, despre cum se chinuia el să intervină la TVR și nu reușea. Doar niște ziariști incompetenți se autocenzurau și se ploconeau pe la colțuri, nebăgați în seamă. CAPRA VECINULUI ÎN PERICOL DE MOARTE Scriam săptămâna trecută despre
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
lui Limardo și, după numai câteva zile, lipea deja burlanele și chiar Îți curăța nădragii. Când l-a văzut Întâia oară, doamna s-a Înverșunat Împotriva lui și i-a zis să se care. Renovales a nășit și el expulzarea, scârbit de purtarea omului și de chipul nespus de ireverențios În care Îl tratai. Limardo a rămas la han și și-a căutat cu lumânarea noi umilințe. Într-o zi, unii se aflau În treabă, văcsuind o mâță; Limardo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus - pen’ că decât un cadavru putea lipsi dă la Întâlnirea ta dă onoare - și dau dă tine acilea, mai sănătos ca turta dă ovăz. Despre chestia asta tre scrisă o carte. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
număr cu degetele.“ Orice comentariu e de prisos. Chiar dacă era un catolic get-beget cam din topor, Morarul nu a ignorat claxoanele democratice care asurzeau secolul. A simțit profund democrația, deși cuvântul franțuzit, dacă l-a auzit vreodată, l-o fi scârbit ad nauseam. Încă de la Început a pretins deplina independență a fiecărei litere. Iată două mostre ale formidabilului aragonez. Sunt, evident, versuri pe care gustul mort de oboseală al vremii noastre, insensibil la muzica lor, nu le va intona cu deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după atîta vin, și-a trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cămașa mea cea mai bună. Îl luai la rost pe Niculescu, dar el se jură pe mă-sa pe care n-o cunoștea că nu el mi-o furase. Nu-mi trecu prin minte să-i caut în geamantan, mă scârbii de el și îmi cumpărai de la magazinul din comună alta. În sfârșit blondul inginer sosi într-o bună dimineață și ne luă cu el pe câmp. Nu era nici un șantier, urma să se deschidă. Ne dădu să ducem în spinare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
săturase... Bine că totuși mă încredințase unui altuia... Se debarasa, dar nu fără să facă nimic. Cineva (așa înțelegeam) mai încrezător în oameni, putea fi împins în fața acelui Manuilă să-și ia răspunderea pentru mine. El era, în conștiința poetului scârbit de așa-zișii scriitori și de pretențiile lor, mai eficient decât el... Domnul Pavel îmi făcu semn: să mergem. Era un om tăcut, la el în birou nu-mi puse decât câteva întrebări fără importanță. Dar când auzi că sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?" Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?" Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze- în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întîmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (pînă și violurile trebuiau să fie ratate acolo i) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sânt gata să înfrunt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
precum ciupercile după ploaie, tot felul de rubedenii de-ale răposatului, care de-a zecea spiță, care mai apropiată... Fiecare începu să emită pretenții, să amenințe cu darea în judecată, să conteste înfierea și orice drept de moștenire al tânărului. Scârbit de lăcomia și micimea sufletească cu care fusese silit să ia contact, Nicolae hotărî să se lipsească, precum Adam de rai, de tot și toate. Nu renunță, însă, la numele de Apostol, atât pentru faptul că acesta putea să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreme el. Ajuns acasă, s-a privit îndelung în oglindă, chipul ăsta îl știa, era al lui, ochii ăștia adânciți în orbite nu erau decât obosiți, nimic altceva, și totuși ceva se petrecuse cu el de câteva săptămâni. Dintr-odată scârbit de el, obosit și excedat de toate confesiunile care curseseră pe capul lui fără oprire, de parcă ar fi fost un duhovnic de care ai nevoie în clipele grele și primejdioase și neclare, ca să-i treci lui poverile sufletului, poate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]