648 matches
-
unde consum? Lîngă el! Nu e o companie degradantă, nu?!... Există oameni mult mai... Lasă considerațiile, că dacă vroiam filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu pleacă urîtul ăsta de la masă! Cu o expresie scîrbită pe figură, bolborosind ceva de genul "a vorbit unu' frumos foc!", chelnerița a luat de-o mînă pașnicul ursuleț și l-a așezat pe bar, cu spatele la noi. Eu abia așteptam să comand ceva mi se făcuse, brusc, foame și sete
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că satul și să-și caute o slujbă în oraș pentru a se hrăni singură. Timp de alți cinci ani îl așteaptă răbdătoare că „doar va arăta el vreo milos ti vi re asupra ei“, dar cum declară chiar soțul „scârbindu-se unul de altul“ soluție de împă ca re numai există. Femeia notează aici cum situația economică a cuplu lui s-a de te rio rat cu fiecare zi, iar bărbatul, care avea obligația de a chivernisi casa, s-a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
căsătorie ca urmare a bătăi lor numeroase și crunte suportate de către soție, „m au bătut până am dat în boala loviturii“, se plânge una dintre ele. Cum crizele devin din ce în ce mai violente și mai oribile la vedere, soțul se îndepărtează, „se scârbește“, refuză să mai participe la o astfel de experiență. Șărban dulgheru din București a încercat orice pentru a mântui boala soției sale. Mihalcea este atinsă de cinci ani de „o boală grea, a nebuniei și epilepsia copiilor“ care semanifestă „necontenit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cînd l-aș fi scris pentru prima dată, ca și cînd nu l-aș fi recunoscut. Ziua, anul nașterii mele, totul mi se părea nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. Psihiatrii numesc asta sentiment de înstrăinare. (...) Prostrat, nedumerit, scîrbit în fața revelației de a fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fost o thailandeză, care-a reușit să reziste o săptămînă. Vorbea o engleză stricată, purta pe degete inele cu mici briliante. În țara ei trăia într-un palat cu piscină. Aici era mare mizerie. Chiar nou, căminul tot o scîrbea. Păi alea erau condiții de trai? În Thailanda ei totul era minunat. Nu erau autobuze ca niște cutii de sardele, nici praf și transpirație. O ducea la școală șoferul cu limuzina. Hotărît, ea o să-și facă bagajul! Al doilea străin
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
noastră. Da' toamna, când vin ploile cele putrede, și trebuie să-și adune bucatele de pe câmp, atunci am să-i văd eu cum își bat vitele când o să intre în noroi roata căruței până la osie, mai zise unul din ei, scârbit de tot și mai lansă un scuipat la locul știut pe care-l chisă repede cu toiagul. - Halal așa oameni! conchise și al treilea, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se, ducând mâinile în sus și strâmbându-se de dureri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
darul matern. Mama hrănește cu lapte copilul și-i dă suflet din sufletul ei. Neliniștită e ființa și-n trup se simte ca într-o închisoare, la libertatea cerului aspiră, cu nostalgie discret. După ce Mama, amintire a cerului dispăru etern, scârbit de sângeroasele jertfe din templu, am coborât în văi. Voluptoasele bacante, cu sălbăticia lor, îmi uimiră tinerețea și mi-o umple în anii săi. Agloanice domnea peste bacante inspirându-le dorința și groaza. Tesalina exercită asupra tuturor, atracție fatală. Se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cămașa mea cea mai bună. Îl luai la rost pe Niculescu, dar el se jură pe mă-sa pe care n-o cunoștea că nu el mi-o furase. Nu-mi trecu prin minte să-i caut în geamantan, mă scârbii de el și îmi cumpărai de la magazinul din comună alta. În sfârșit blondul inginer sosi într-o bună dimineață și ne luă cu el pe câmp. Nu era nici un șantier, urma să se deschidă. Ne dădu să ducem în spinare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
săturase... Bine că totuși mă încredințase unui altuia... Se debarasa, dar nu fără să facă nimic. Cineva (așa înțelegeam) mai încrezător în oameni, putea fi împins în fața acelui Manuilă să-și ia răspunderea pentru mine. El era, în conștiința poetului scârbit de așa-zișii scriitori și de pretențiile lor, mai eficient decât el... Domnul Pavel îmi făcu semn: să mergem. Era un om tăcut, la el în birou nu-mi puse decât câteva întrebări fără importanță. Dar când auzi că sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic despre doamna Hariga, devenea aprigă și rece, nemaireușind a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se gândească la copilul care avea să vină ca la un fericit. Nici nu simțea că ea și Hariga aveau nevoie de asemenea împlinire și continuare, că îi reprezenta. Iar ceea ce se întâmpla în ea o îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâinile, rezistența funiei. În lucirea albă a lemnului se deslușea ceva straniu, încît Apostol lăsă repede capul în jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lângă stâlp. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece și umed ca pielea de șarpe. Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă și hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi care să-și pună mîna peste noi amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pînă va trece de la tine urgia fratelui tău, și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?" 46. Rebeca a zis lui Isaac: "M-am scîrbit de viață, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het între fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?" $28 1. Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Dar, serios vorbind, nu vă lăsați purtat prea mult de val, căci totul se poate sfârși cu lacrimi. Iar În ce privește cineva care vă face avansuri puternice astăzi, trebuie să vă Întrebați ce motive are. Ziarul News of The Screws mă scârbește după un timp. Scrie numai despre futut, droguri și triunghiuri de criminali formate din șmecherași grăsani. Trebuie să cumpăr ca În trecut Mail On Sunday. Obișnuiam să-l iau pentru politică, dar l-am băgat n măsa după Înmormântarea prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer, droghist, ți-este cu neputință să te bați. Intelectualitatea este necesar să lăbărțeze mușchii și să asigure o falcă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eliminarea lor putea crea contradicții dacă rămânea nepedepsită. Concluzia sa a fost că „el, cel ce poate înghiți o a doua sau o a treia fluxiune, o a doua sau o a treia diferență, nu trebuie, cred eu, să fie scârbit de nici un punct forte al divinității“. Deși matematicienii timpului au protestat împotriva logicii lui Berkeley, bunul episcop avea perfectă dreptate. În acea vreme, analiza matematică era foarte diferită de alte ramuri ale matematicii. Fiecare teoremă geometrică fusese demonstrată riguros; pornind
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 98) „... gurile viclene ale ereticilor, deschise ca niște porți ale iadului”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 13, în PSB, vol. 81, p. 99) „Sunt oameni de care Se scârbește Dumnezeu, pe Care cred că-L slujesc”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 14, în PSB, vol. 81, p. 118) „Nu vedeți acum fraților, în ce abis de curaj și de nerușinare i-a aruncat pe acești eretici mintea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și de putere care sporește râvna de a imita modul iubirii lui. Cinstirea sfinților nu ne desparte de Hristos, ci ne unește și mai mult cu El în iubire. (n.s. 65, p. 243) footnote> aduce vătămare și pierzanie sufletului. Era scârbit și de erezia arienilor și poruncea tuturor ca nici măcar să nu se apropie de ei și să nu-și însușească credința lor rătăcită. Venind odată la el unii care sufereau de boala ariană, cercetându-i și cunoscând necredința lor, i-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Când au văzu că animalele nu le pot pronunța numele, s-au hotărât să-i creeze și pe oameni. La început i-au sculptat din lemn. Dar aceste păpuși însuflețite s-au dovedit de o mare cruzime. Zeii s-au scârbit și au provocat un potop, după care și-au zis să facă o nouă încercare. Au luat porumb galben și alb și au făcut o pastă. Din această pastă au modelat, mai întîi, patru bărbați. De teamă să nu semene
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece ani, că am trădat mansarda, ruinele, poezia. Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan care avea în cap doar literatură înghițită pe nemestecate, dar vroiam să mă înalț deasupra umanului. Scriam, ca în transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prăzulie se rupsese la mâneci de-atîta purtat. Aveam o singură pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Era un chin pentru mine să-mi cumpăr haine. Chiar și la șaptesprezece ani mergeam tot cu mama în oraș și mă scârbea atât de mult să intru în magazine și să încerc pantaloni în jegoasele cabine de probă, unde stai în chiloți, cu cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era riscant în aceste apartamente ciudate - se afla prada ei. Și-a aranjat părul și a dispărut. Rămasă dintr-odată singură, Ashling i-a trimis lui Bellez-moi un zâmbet apologetic. Dar, spre disperarea ei, în loc ca acest gest să îl scârbească, l-a făcut să se îndrepte direct spre ea. — Nu m-ai sunat, spuse el. —Mmmm, făcu ea încercând să zâmbească din nou și să se îndepărteze în același timp. —De ce? A deschis gura pentru a se lansa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]