523 matches
-
Noi de ce nu am vorbi “măcar” despre lucrurile care ne supără! Nu se va putea trece peste o problemă atâta timp cât nu se va conștientiza miezul acesteia. Multe femei se duc la slujba pe care “circumstanțele” au ales-o. Mai mult scârbite decât entuziasmate de condițiile locului de muncă, și de lista numeroasă și plină de “fabule” a patronului. Dar spre surprinderea lui, ele reușesc să-și facă norma! Cum văd domeniul privat d.p.d.v. al unui angajat, căruia nu-i este plătită
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
taie respirația. Nu știi ce să urmărești mai întâi, gravitatea faptelor și persistența lor în actualitate, sau capacitatea de cuprindere a autorului și fluența și coerența discursului său. Trăirile afective pot căpăta nuanțe cameleonice. Pe de o parte rămâi șocat, scârbit și înfiorat de nimicnicia lumii și a politicii unor state, iar pe de altă parte nu poți să nu admiri limpezimea minții, îndrăzneala și profundul patriotism al savantului. Grigore Antipa s-a adresat celor mai luminoase minți ale nației, lansând
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că mergem noi și acasă”. Adică erau niște condiții În care nu puteai să-i detești pe unii sau să fii supărat pe alții, chiar dacă făceau niște boacăne... - Care au fost lucrurile de care deținuții În general erau Înspăimântați sau scârbiți? Dacă unul fura de la altul era ceva... - Era ceva detestabil. Eu nu am văzut furând, dar am auzit. Erau ucraineni sau ruși care furau de la subțioară bucățica de pâine, cât putea să aibă... - Dar se putea supraviețui și În felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Arghezi) • adverb: „Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se realizează prin sintagme alcătuite din cel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adevăra t, doved ește încă odată cât sunteți de vanitoși. Chiar gelozia bărbatului e pornită numai din vanitate. Noi când suntem g eloase, suntem fiindcă strigă carnea din noi. - Nici nu sunteți altceva decât carne. Carne și inst incte! - enunță scârbit Maximilian Ștaic. - Bine, bine! Carne și instincte. Nu pretindem să fim altceva și nici nu ne iubiți pentru altceva... - Vă— ăă iubi-iim? Vʹo fi iubind alții, fetițo! Nu mă confunda, te rog, cu toți imbecilii. Pentru m ine toat e
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două linguri de mămăligă crudă și o lingură de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se petreceau în Marea Britanie și SUA, în Canada subiectul continua să rămână tabu. Pe ici pe colo, MacLeod (care părăsise Canada în 1925, la presiunea toxică a lui Banting) mai putea fi criticat. Cât despre Collip, care și el părăsise scârbit Toronto în 1923, pe el preferau să-l facă uitat. Asta pentru ca vinovații Banting și Best să rămână pe nedreptul piedestal clădit, cu o neobosită râvnă, de un bine pus la punct aparat de propagandă. S-a discutat mult despre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
semnalului clar dat de oameni la alegeri. Rămân pe poziții invocând, la mișto, asemeni lui Ceaușescu, sprijinul Cepex-ului local alcătuit de slugi numite de ei înșiși, de regulă personaje șterse sau dubioase, fără niciun suport electoral. Rămân cu tupeu, privind scârbiți, cu coada ochiului, la reacția civică de pe trotuar. Nu o aud prin geamurile scumpe care nu lasă să treacă vuietul străzii. Cine-i ține, cine-i rabdă pe acești ciocoi de stil nou care au anunțat veseli mercurialul pentru posturile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Prut lătrăilor naționalismului ceaușist. Ba, mai mult, românii de acasă au mai și strâmbat din nas la mezalianța pe care tot ei o provocaseră. Auzeam, în ultima vreme, comentariile iresponsabile ale unor scriitori și jurnaliști din România "europeană" care conchideau, scârbiți, că basarabenii își merită soarta din moment ce l-au votat pe Voronin ceea ce îmi aducea aminte cum eu (care nu l-am votat niciodată pe Iliescu, ba, dimpotrivă!, am activat public împotriva regimului lui) a trebuit să înghit, ani la rând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
noi, țară latină, eminamente patriarhală și conservatoare, puternice prejudecăți misogine. Tropăitorii de pe culoarele Puterii, de regulă masculi grobieni și necizelați, șmecheri și pehlivani cu tupeu, ținuți sub papuc de mame dominatoare sau de neveste certărețe, mimează un fel de superioritate scârbită atunci când vine vorba de promovarea unei femei. Se înțelege, de promovat le promovează ei doar pe cele care merită încălecate, real sau imaginar, și le sacrifică rapid, ca băieți deștepți ce se află, imediat ce dau de belea, sau le pun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
galeriei însă, meciul de-abia începe! P.S. Din întâmplare, în această săptămână am reintrat pentru câteva ore, după 25 de ani de la operația mea de apendicită, în Spitalul de Urgențe din Iași. "Se sparie gândul!" Ruină, gălăgie, haos, popor, doctori scârbiți, cozi la analize, asistente obraznice, tupeu (sunt pe computer și trebuie să intru!), cadavre ambulante târâite în pături pe scări până la Terapie Intensivă, pe scurt, apocalipsa balcanică a unui sistem care ne mănâncă peste o treime din veniturile lunare și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unui text odios împotriva unei candidate la președinție, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor?“ „Păi, acum, zice cealaltă doamnă, au toate drepturile. Au dreptul să ne și omoare pe stradă. Așa că de ce să nu le facă o zi a lor? Să-și sărbătorească hoțiile și omorurile“. Cele două doamne dau din mână, aproape scârbite. Nu, nu, de fapt, chiar scârbite. Eu plec mai departe. Întrucât am o întâlnire cu niște prieteni și cunoscuți de la care nu pot lipsi. La întâlnire, după câteva minute. Un amic, întârziat și pontos, intră în localul în care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
au toate drepturile. Au dreptul să ne și omoare pe stradă. Așa că de ce să nu le facă o zi a lor? Să-și sărbătorească hoțiile și omorurile“. Cele două doamne dau din mână, aproape scârbite. Nu, nu, de fapt, chiar scârbite. Eu plec mai departe. Întrucât am o întâlnire cu niște prieteni și cunoscuți de la care nu pot lipsi. La întâlnire, după câteva minute. Un amic, întârziat și pontos, intră în localul în care ne aflăm. Dă mâna cu alt amic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
descrieri ale coafurii femeilor și comparații cu fetele din România. Afla și despre o legendă medievală potrivit căreia, "pe vremuri, cei din țara asta legau pieptul fetelor atât de tare, încât să nu le mai crească; în acest fel , turcii, scârbiți, nu le luau cu ei pentru haremurile lor". De o sensibilitate deosebită sunt rândurile prințesei despre oprirea făcută la câmpurile de luptă din 1877: "M-au emoționat foarte tare, deoarece tata și unchiul meu au luptat în campania asta; la
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pare o curiozitate după cele văzute în România, unde sunt atâtea fete drăguțe în popor. Se spune că, pe vremuri, cei din țara asta legau pieptul fetelor atât de tare, încât să nu le mai crească; în acest fel, turcii, scârbiți, nu le luau cu ei pentru haremurile lor. La întoarcerea de la Sofia în România, am vizitat câmpurile de luptă din 1877. M-au emoționat foarte tare, deoarece tata și unchiul meu au luptat în campania asta; la Grivița, am vizitat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
partea cealaltă, s-a afișat un poster cu fosta soție a ministrului Brânzan, din campania pentru suptul la sân. „Această campanie arată cum să sugi frumos, elegant, din banii publici“, a spus un liberal. Victor Ponta (PSD) s-a arătat scârbit, acuzând puterea că „se folosește de copii morți în scopuri politice“. Șeful grupului liberal, Crin Antonescu, l-a trimis să tropăie la tineretul social-democrat, unde obișnuiește să se joace de-a Che Guevara. Opoziția a văzut în ministru „contabilul providențial
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de ceea ce simțeam în timp ce mă străduiam să fac față expresiei ironice și ușor scârbite a ofițerului din fața mea. Încă de la a doua convocare, trecând la un moment dat pe lângă scaunul meu, Virginica îmi șoptise: „Plângi odată, nu sta așa!“ Data următoare, am făcut tot ce-am putut ca să mi pierd din self-control-ul învățat în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se arată ridicat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și ,,vipuri” românești După 45 de ani de bolșevism și încă 23 de neocomunism sălbatic, populația mai trecută în general prin aceste mizerii, este debusolată, neînțelegînd ceea ce se petrece și care este rolul politicii. în naivitatea lor, oamenii se arată ,,scîrbiți” , și fac o eroare, eroare pe care au făcut-o și alții în alte timpuri, de a rămîne nepăsători de a nu lua atitudine în legătură cu ceea ce se întîmplă . Pe undeva acest lucru este de înțeles în măsura în care timp de zeci de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit, obosit de a o tot ruga zadarnic, el rămase întins pe spate, nemișcat". Jeanne își dădu curând seama că adormise. Revoltată de somnul soțului ei parcă mai mult chiar decât de brutalitatea îmbrățișării sale, "deznădăjduită până în adâncul sufletului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
operă, Guy de Maupassant s-a inspirat din realitatea epocii sale. În secolul al XIX-lea, mii de cupluri au trăit acest fiasco al nopții nunții. În acei ani, "violul din noaptea nunții" era o tristă banalitate. El a traumatizat, scârbit și revoltat generații întregi de femei, condamnând numeroase căsnicii la o lipsă desăvârșită de armonie sexuală. Cum era posibil așa ceva? Cum de se putea ajunge la asta? În narațiunea lui Maupassant există un contrast frapant între sălbăticia deflorării lui Jeanne
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din Au temps du Boeuf sur le toit, dar nu o mai face din toată inima. Pe fețele multora, observă el, se citește "un soi de tulburare istovită". El însuși mărturisește că e "sătul până peste cap", rupt de oboseală, "scârbit" de toate. Ca să nu mai spunem că simte crescând în el o neliniște surdă: " Iată că au trecut zece ani de când s-a terminat războiul ăsta blestemat, scrie el în octombrie 1928. Franța a fost refăcută, prosperitatea (cu câteva momente
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din borboroseala ei adormită și scîrbită. Dar, spre norocul meu, Jackie înțelege, plătește și pornim mai departe în noapte. Fusese vorba de un pod și parcă de-un drum la stînga. Ceva mai liniștită privesc bordul mașinii unde se etalează un abțibild cu o parașută. Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța hidrobicicletei, relaxat, cu brațele la piept, fără tricou, zicea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]