756 matches
-
dar nu ajunge. Și așa mai departe, pe tonul ăsta al ipocriților care se dau bine intenționați, până îl vede căzând grămadă, căci trebuie să cadă, cei mai mulți se frâng când aud așa ceva. Era o scenă de mare greață. Ceva mai scârbos de atât nu-i venea în minte. Dar, bineînțeles, acesta nu era decât un gând voiajor. În realitate, întâlnirea era a Giuliei. Trebuia s-o lase pe Giulia să hotărască. S-o lase să facă ce-ar vrea ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de picioarele statuii Asherei. Dar luna s-a rotunjit la loc și rufăria Rahelei a rămas uscată. S-a dus în sat de una singură să se intereseze la o moașă, Inna, care i-a dat o fiertură de urzici scârboase ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
destul de suculentă, a dezvăluit ea. - Zafenat Paneh-ah a fost vândut ca sclav, așa cum am spus și noii stăpâni erau niște porci, cei mai canaaniți dintre canaaniți. Nu mă îndoiesc că a fost bătut, violat și forțat să facă cele mai scârboase munci. Sigur, majestatea sa nu vorbește despre asta. Zafenat Paneh-ah nu a purtat acest nume pompos până de curând. „Zeii vorbesc și el trăiește”, într-adevăr! I se spunea Stick , pentru că atunci când a venit în Egipt, era la fel de slab ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și am spus că Prodan, cu tot cu baionetă, poate să se ducă dracului, și m-am ridicat în genunchi și mi-am aruncat suflătoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de undeva de un pistol și, băgându-și țeava în gură, și-a făcut capul terci, după care n-a mai rămas mare lucru de adunat din el, o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o privire de gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă? - Vreau să știu cu cine se jucau frații mei cînd erau mici. O Întrebare atît de simplă te poate face să fii atît de agresivă cu mine? Marie aproape că țipase, Într-atît o rănea atitudinea mamei ei. Jeanne se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strigăt Înăbușit văzîndu-l cum se afundă Încă și mai mult. - Acum, Lucas. Te rog. CÎrligul e oblic În dreapta, la douăzeci de centimetri de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care se cățăra pe obrazul lui, pipăi, simți sub mînă metalul rece al cîrligului și, trăgîndu-l spre el, reuși să se agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sursă de lumină și căldură; se adăuga regulat apă la temperatura potrivită pentru a compensa evaporarea; amestecul trebuia clătinat ușor pentru a fi oxigenat. Câteva săptămâni mai târziu, În vas mișunau o mulțime de crustacee translucide, la drept vorbind cam scârboase, dar incontestabil vii. Până la urmă, neștiind ce să facă cu ele, Michel le-a aruncat În râul Grand Morin. În același număr, douăzeci de pagini de aventuri aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
motivele pentru care violența se bucură de asemenea popularitate provine din faptul că suntem sastisiți de justificările psihiatrilor și că Încercăm satisfacție când vedem oameni secerați de arme automate, explodând În mașini bombă, sau strangulați și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai putem ieși. GRUBI: Nu știu. Îți spun eu. Trebuie să coborâm amândoi. BRUNO: Bine. (Cei doi încep să-și organizeze uneltele pentru coborâtul în groapă.) BRUNO: Uah! Ce silă mi-e! GRUBI: Încet... Încet... Nu-i chiar atât de scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-a dreptul scârboasă. AL DOILEA BĂRBAT: Mai ascultați și de alții! PRIMUL BĂRBAT: Mai citiți și voi o carte. AL DOILEA BĂRBAT: Mai uitați-vă în jur. Mai deschideți ochii. Așa n-o să ajungeți departe. PRIMUL BĂRBAT: O încropeală! O spoială! BRUNO: Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Scâncește, își înfundă capul în pieptul lui MACABEUS.) MACABEUS (Macabru, excitat.): Stai așa, stai așa... PARASCHIV (Naiv, dulce.): Ș-apoi... tu ești așa o brută... așa o brută... MACABEUS (Eroic.): Sunt o brută... PARASCHIV: Ești atât de rău, atât de scârbos... MACABEUS (Chinuit.): Ce să fac? PARASCHIV: Ai suferit mult? MACABEUS: Eu? Aș! PARASCHIV: Eu credeam c-ai suferit mult... MACABEUS: Țuț. I-am pus pe alții... PARASCHIV: Știu, știu... ești așa de găinar, așa de găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i mai faceți? Mai bine i-ați rupe gâtul, să nu se mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce au... că mor? HAMALUL: Sunt păsări de ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce au... că mor? HAMALUL: Sunt păsări de ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Păsări de ploaie? HAMALUL: Mor din cauza ploii. Sunt păsări care trăiesc din ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe... devin scârboase... Se lipesc de uși, de pereți... Sunt groaznic de scârboase... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce au... că mor? HAMALUL: Sunt păsări de ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Păsări de ploaie? HAMALUL: Mor din cauza ploii. Sunt păsări care trăiesc din ploaie. Mor în fiecare noapte, cu sutele. Se adună aici, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o peliculă scârboasă de care nu puteam scăpa decât scuturând brațele. Sonia îmi vedea mișcarea, n-o înțelegea și mă apuca de haină privindu-mă speriată. Eu îi șopteam să se liniștească, să aibă răbdare, dar cuvintele mele nu ajungeau până la ea. Urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a se cunoaște pe sine”; adevăratul înțeles al acestei maxime ne scapă. Pe mine, cel puțin, nu mă convingea deloc teoria autocunoașterii aplicată unei bătrâne care-și replica tinerețea. Dar dacă situația era și mai lugubră? O idee perversă și scârboasă a prins să mi se învârtească prin cap. Dacă Mama Mare vrea să-și transfere creierul? În Z și Y nu se putea, fiindcă, așa cum mă anunțaseră și ele, aveau defecte de producție. Atunci în X... Era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ieșit, amețit, și se pregătea să zboare, dar l-am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și m-am șters de linoleu, făcând o dungă maronie. Următorii doi au murit ușor, dar ultimul mi s-a lipit de șlap și iar a trebuit să fac o pată maronie pe linoleu. M-am dus la baie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avea parte de același tratament. Între timp, ziarista s-a îndreptat, împotriva voinței, spre autobuzul expres de Heathrow. Și-a verificat mobilul. Singurul mesaj era de la Anne Dexter de la revista Class, cu reputația de a fi unul dintre cei mai scârboși editori din Londra. —Amahndah? Sunt Ee-ann Dexter. Mă întrebam dacă poți să-mi dai un țâr. Pe dracu’, s-a gândit Amanda. Vrăjitoarea bătrână o suna ca să croncăne și să obțină niște citate suculente la prima mână. Era simplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
devenind mai evreu decât evreii În apărarea intereselor Israelului, va fi cât mai bine văzut de oculta mondialistă și, astfel, va avea asigurat perpetuum, pe viață, postul de senator. Se pare Însă că un lichelism atât de nerușinat și de scârbos a avut darul să-i dezguste până și pe evrei, chiar pe sioniști. Opinăm, pe de altă parte, că acest ins nu are ce căuta În parlament și În A.F.D.P.R. ,,Incident diplomatic la comisiile parlamentare de politică externă. Delegația
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trântit, În ea, un drac de molimă, așa, Încât, și masculii și femelele decedau cu grămada. Se Îngropau unul pe altul și una pe alta. Fuseseră invitați oameni de prin alte părți, dar, toți, primiseră invitația, ca pe ceva deosebit de scârbos și de neacceptat! Și, Într-o zi, mai pe la prânz, a murit și penultimul homosexual. L-a Îngropat “perechea” sa. După Înmormântare, Însă, “perechea”, Încă agonizând, s-a Întrebat: dar, pe mine, oare, cine o să mă bage În pământ? S-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
savuros, de către femeie. Că femeia nu este o iepuroaică. Nici bărbatul - un iepuroi; vorbesc de femeia - dragoste, nu de femeia - fapt cu totul Întâmplător, dintr-o viață! Da, dragii mei. Vorbesc de femeia-iubită, nu de femeia - agățată, ca o ceva scârbos, te miri pe unde, și În ce Împrejurare. A tăcut. Ion și Neculai tăceau și ei. Ion - bucuros, ca și picat din al nouălea cer; Neculai - ca scos dintr-un morman și acoperit cu un alt morman de tristețe. Casandra
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]