718 matches
-
lui Shirley Temple, și te tot laudă cu temerara ta Încercare pe care, zice el, nici celebrul actor Charles Laughton n-ar fi putut să o treacă și Shirley Temple se uită la tine cu o oarecare Îngăduință și-i scapără o undă de interes când o vede pe fetișcana aia din film, pe Marilena aia care seamănă puțin cu ea la mutră, sau la mutriță, și nu te alegi cu nimic din isprava asta, decât cu o alergătură leșinată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acum ar săpa tunelul și lumina albastră, albă ca un fulger, ca fulgerele ce luminează un București aflat sub bătaia unei ploi diluviene, necruțătoare. Dâmbovița este umflată, apa se ridică până sub Podul Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă niște chibrituri, ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
capul și murmur o rugăciune, Icoana din perete face o minune, Eu mă închin; știu, am să plec din lume Mai devreme sau mai tîrziu. Nu știu cît voi mai fi viu. S-a uscat floarea de trandafir, Nu mai scapără scîntei ochii mei, Nu mai simt parfumul de tei, Peste tot miroase a cimitir, Voi odihni obosit pe ale sale alei. Îmi văd mormîntul cum se deschide, Doamne, dă-mi curaj să merg spre el pe picioare, Fă să mă
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te mint pe tine? — Nu știu la ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu gânduri pozitive are un chip frumos, fără riduri, plăcut la vedere, cu ochii strălucind de bunătate și îți produce o mare plăcere să-l privești. Un om cu gânduri negative are chipul întunecat, cenușiu, ridat, iar în ochii lui scapără scântei de ură, răutate, invidie, egoism și lăcomie. Când ne gândim la persoanele celelalte, să le admirăm pentru activitățile lor constructive și folositoare, pentru a le urma exemplul: să învățăm și noi ca cei mai învățați oameni ai omenirii, să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lor, lumina unor faruri oarbe anunță sosirea unei mașini. Privirile lor se fixează prin parbriz asupra taxiului. Debarcă un individ mătăhălos în costum cu dungi late și pălărie albă, gen fante de mahala. Atârnă o țigară în colțul buzelor și scapără un chibrit pe care-l aruncă leneș pe trotuar. Parcurge cei câțiva metri până la intrare cu pași împleticiți, mai mult ca sigur din cauza unor cantități de alcool îngurgitate peste limita ce o poate duce. În fața ușii, se oprește o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aduce flori și te va plânge. Cumva, cei dragi, te vor simți aproape. Nu mulți au șansa asta. El o știe cel mai bine. Întreaga lui familia fusese masacrată la Lidice 126. Habar nu avea nici măcar unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la fel de chinuit, apoi liniște. Sufletul a plecat și în urma lui, pe pătura murdară, a rămas doar o carcasă de carne goală. A murit, spune încet Mâțu. Dumnezeu să-l ierte. Scoate un rest de lumânare și o cutie de chibrituri. Scapără unul dar nu se aprinde. Mai încearcă o dată, dar nu reușește. Sunt umede. Nu fac mare scofală cu ele. Caută în buzunar, la mine, în veston. Găsești acolo... o brichetă, încheie Marius cu voce sfârșită. O durere cruntă îl asaltează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Stăteam într-o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri scăpărau. Mătăhăind, doi ciobani beți își făceau loc prin mulțime, dondănind cu gura fleșcăită măscări. După ei se îndesa râzând un cârnaț înflorit de fete și flăcăi. - Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi apa se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei. Încercă să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Omul tău dragă Mingoti, Îl poftesc să-mi efectueze câte percheziții dorește. Nu am nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici? De aici ce mă alungă? Doar, de rușine-mi fug, ca ea să nu m-ajungă, Ori fug de brațul lung al unei legi de fier?!” Privirea îi scăpără. Apoi, murmură ca pentru sine, cu ochii închiși ultimult vers, plin de tâlc. Ori fug de brațul lung al unei legi de fier”. Nori subțiri se adunau târându-se pe fața lunii, pe cer, ștergând câte o stea. Puse cărticica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma trebuie s-o accepți fără explicații. Dumnezeu este Taină, veșnicie... dintotdeauna și pretutindeni... Legile lui Dumnezeu, nu-i îngăduit să le cercetezi, este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care înseamnă distrugere... Cât despre apropierea teologică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau la reverul hainei o floare imensă, roșie, care varia după sezon. Elena Tudor, fiică de sculptor, licențiată În filosofie, era, pe lângă director de Închisoare, căpitan În M.A.I. și deputat În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mânca înghețată. „Vezi? Eu acuma m-am prefăcut într-o floricică albastră, ba nu, mai bine într-un trandafir roșu și parfumat. Dar se înserează și fetița ta nu-i. Nu mai vine oare? Uite: țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu sunt. Dar tu nu știi și licuriciul s-a stins și... eu m-am prefăcut în lună.“ Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
te muți la bloc ! Dumneata ca Niki, iarăși ! Să nu crezi că n-a avansat Niki și această propunere. Să vindem casa și cu banii să luăm un apartament la bloc, două camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun Întrebări pline de miez ? Inițiez o conversație scăpărînd de inteligență ? Învăț ceva, orice, de la el ? Nu. Îi dau Înainte, cu ce gen de bikini port. Bravo, Emma, mișcarea asta o să te ajute mult În carieră. De mare excepție. A doua zi, Connor pleacă la o ședință fixată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cîțiva ani. Strungar. Bunica lui, care l-a crescut, e bolnavă... Închipuie-ți, încearcă un rîs scurt, amîndoi am avut emoții... Mă găsești schimbată? Ca să-ți răspund la întrebare, ar trebui să-mi amintesc cum arătai acum doisprezece ani. Femeia scapără în colțul gurii un zîmbet ascuțit. "De ce-am trăit cu impresia că era frumoasă, ba chiar fermecătoare?" se întreabă el, simțind gustul amar al iluziei destrămate. La lumina zgîrcită a becurilor cocoțate în înaltul cerului, femeia din fața lui i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
țară, participă la o expoziție colectivă în străinătate. Este autorul tabloului "Premiantul", pe care l-ai văzut la mine. Mihai pare să fi abandonat orice dialog. Stă cu privirea pierdută pe lîngă Liliana, spre colțul camerei. Dar cînd o aude scăpărînd un chibrit, să reaprindă țigara stinsă de cît a stat neatinsă pe marginea scrumierei, întoarce privirea spre ea: un surîs trist, încolțit pe buzele lui, peste care, într-un gest mai degrabă matern, protector, Liliana începe să-și plimbe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e pustiu. Și numai cînd trenul a ieșit la cîmp deschis, unde în stînga, departe, se vede un sat, cu o biserică din lemn, ca în picturile prietenului său Cetină, urcă și el în vagon, întrebîndu-se, nu fără să-i scapere un surîs amar pe buze: "De ce?" Întoarce iar privirea în urmă și nu zărește decît biserica aceea de după colină. I-e dor de prietenul său Cetină. Demult, cînd acesta încă nu plecase în alt oraș, Teona a vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fața domnișoarei Julia, dar a prins curaj să se apropie cînd a apărut Nilda, mai sălbatică decît oricînd, cu o bucată de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]