700 matches
-
sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă. I-a scăpărat prin volumele editate până în prezent: „Și bobocii zâmbesc, 2006, epigrame, rondeluri și alte poezii”, „Îmbobociri de toamnă, 2010, epigrame, rondeluri, fabule și alte poezii”, culminând acum, în prag de aniversare a 80 de ani de viață, cu „Șefaniade în sos
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fața domnișoarei Julia, dar a prins curaj să se apropie cînd a apărut Nilda, mai sălbatică decît oricînd, cu o bucată de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre admirația lui Julius, făcînd ca spuma să cadă nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru a menține șampania la temperatura ideală. În ochii șefului de sală scapără o scînteie de satisfacție: Îl cucerise pe fiul distinșilor săi clienți, dar ochii lui Juan Lucas făcură să se stingă această scăparare: deschisese mii de sticle, văzuse deschizîndu-se zeci de mii, să lase deoparte tertipurile astea, să se grăbească, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea În jur fierul de călcat electric, era plăcut, se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum Vârsta face și desface orice lanțuri înnodate; chiar de-aș avea tot ce-mi place viața-i tot pe jumătate. Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
antropomorfică a soarelui, izvorului vieții în univers. Că Geții adorau într-adevăr soarele sub numele și închipuirea lui Gebeleizis sau Zamolxis reiese din următorul obicei al lor, amintit de Herodot; « Toți acești Traci, (adică Geții) au obiceiul, când tună sau scapără, a trage cu săgeți către cer pentru a-1 amenința». Pe cine vroiau ei să sperie prin săgețile lor ? Învederat că norii acei care ca niște uriași balauri se înaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze în neagra lor întunecime
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să puneți capăt masacrelor astea necugetate împotriva oricărui are curajul să vă reziste. Oamenii de pe Venus și Pământ sunt inofensivi. - Inofensivi? zise involutar Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au învins armatele noastre? Ea se întoarse spre el, cu ochii scăpărând. - Raportul declară că nu a fost o înfrângere. Că retragerea a fost ordonată de ofițerul care i-a urmat lui Thorson. Se aplecă spre el. - Se poate ca să încercați să ascundeți o înfrângere a forțelor voastre printr-o mărturie falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să puneți capăt masacrelor astea necugetate împotriva oricărui are curajul să vă reziste. Oamenii de pe Venus și Pământ sunt inofensivi. - Inofensivi? zise involutar Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au învins armatele noastre? Ea se întoarse spre el, cu ochii scăpărând. - Raportul declară că nu a fost o înfrângere. Că retragerea a fost ordonată de ofițerul care i-a urmat lui Thorson. Se aplecă spre el. - Se poate ca să încercați să ascundeți o înfrângere a forțelor voastre printr-o mărturie falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi pe toți cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și întoarcă Grosvenor privirea spre el, pilotul-șef se și ridicase în picioare, ca și cum ar fi ghicit gândul lui Morton înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi susținute și precis orientate. - Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se asigure că vom fi salvați la timp pentru că medicii să ne poată îngriji rănile provocate de arsurile radioactive. Putem urmări atacul, chiar pe ecranul acesta. Atacul fu înregistrat mai întâi de detectoarele electronice. Pe un tablou de comandă scăpărară scântei. Se auzi și o sonerie. Pe ecran, apărură deodată siluetele atacatorilor. Vreo duzină de oameni îmbrăcați în costume spațiale înaintau pe coridor. Grosvenor îi recunoscu pe von Grossen și pe doi asistenți ai săi din secția de fizică; mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
n-ai fi venit dumneata, am fi fost distruși fără măcar să știm ce s-a întâmplat. - Bine, exclamă, pe un ton strident, McAllister, dar ce-aveți de gând să faceți? Ăștia sunt încă acolo și lucrează... Ochii negri ai fetei scăpărară ca o flacără galbenă, feroce: - Tata a avertizat breasla și membrii acesteia au descoperit că tunuri invizibile similare sunt instalate de oameni invizibili în preajma magazinelor. Consiliul se va întruni foarte curând pentru a discuta măsurile de apărare. Fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
32} Și de vin patru antaluri abia trag la o măsea. - Nici că-mi pasă! - Și la luptă în dumbravă ei se scoală, (315) Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele ... De venirăm după ele, Pe fața pământului Pe aburii vântului, Mai bând și mai chiuind Și din bice lungi pocnind, Caii noștri în curând, Pe-a lor nări flacări lăsând Din copite scăpărând. Am sosit și v-am găsit, Cerem floarea să ne-o dați, De unde nu, nu scăpați, Căci cu sape de argint Scoatem floarea din pământ S-o sădim cu rădăcină La - mpăratul în grădină, Acolo să strălucească La curte împărătească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-și facă efectul... Aș bea un butoi de whisky! Florence îl privea pe Raul Ionescu cu ochi umezi. Erau ochii din tinerețe, de un albastru adânc, safire mici scânteietoare tăiate în formă de migdală. " Ce copil nebun! Cum îi scapără privirea! N-aș fi zis că e morfinoman. Și totuși... Ce poftă de viață în umerii ăștia largi, în obrazul ăsta supt, în râsul ăsta cu gura plină, cu dinți puternici... Nu se gândește acum decât la banii lui. O să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreți să spuneți? Totdeauna vin la ora aceasta. — Da, desigur, spuse cu umilință domnul Gonzalez. — Vă închipuiți că am venit aici devreme cu un anumit scop? — Nu, eu... — Spuneți-mi-o deschis, domnule. De ce sunteți atât de suspicios? Ochii vă scapără literalmente de paranoia. — Cum adică, domnule Reilly? — Ați auzit ce-am spus, răspunse scurt Ignatius și ieșind greoi pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț de bicicletă pe deasupra dulapului cu registre și răsturnă fasolea la pământ. — Bravo, uite ce-ai făcut! spuse Ignatius. Cine ți-a spus să dai jos plantele alea? — N-ai spus tu, „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi sunteți speranța viitorului, spuse Ignatius, lovindu-și dramatic cu pumnul palma celeilalte mâini. Din păcate, nu se arată nimic mai promițător la orizont. — S-ar rezolva, de asemenea, problema cu explozia populației. — O, Doamne! Ochii și albaștri și galbeni scăpărară sălbatic. Metoda voastră ar fi probabil mai satisfăcătoare și mai acceptabilă decât tacticile destul de severe de control al nașterilor, pentru care am pledat întotdeauna. Va trebui să acord ceva spațiu în scrierile mele acestor idei. Subiectul merită atenția unui gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar plăcea să-mi dai câteva informații. Aveți cumva în spelunca asta vreo femeie căreia îi place să citească? — Îhî! To’ timpu-mi strecoară ceva de citit, zice c-așa progresez. E destul de drăguță. — Maică Doamne! Ochii și albaștri și galbeni scăpărară. Există vreo posibilitate să întâlnesc și eu această minune? Jones se întreba despre ce o fi vorba. Spuse: — A! Vrai s-o vezi? Vino p’aci-ntr-o seară cân’ dansează cu animalu’ ei. — Doamne, Dumnezeule, să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspunde. Am să am eu grijă de tine. — Mamă Doamne, urlă Ignatius. Acum chiar c-am încurcat-o! Dumnezeu știe ce pui la cale. Unde te duci? — Nu ieși și nu răspunde la telefon. — De ce? Ce înseamnă asta? Ochii injectați scăpărară de frică. Cu cine vorbeai în șoaptă la telefon? — Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu domnu’ Levy. Am s-aranjez eu totu’. Da’ să-ți aduci aminte că biata ta mamă nu se gândește decât la binele tău. — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze? Vocea de bariton a acestuia dispăru, lăsând loc vocii sale subțiri. Vorbea repede, fără suflare. ă Despre ce vorbești acolo? Osip Maximovici încercă un zâmbet amical. Însă ochii săi scăpărau numai ură la adresa lui Porfiri. ă Nu minții. E prea târziu pentru minciuni. Am auzit totul. ă N-ai auzit nimic. Acum dă-mi, te rog, cutiuța. Nu îți aparține. Îți mulțumesc că ai recuperat-o. Dar este a mea. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]